Sfântă Maria Magdalena, în tine străluceşte iubirea

şi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu

faţă de cei dispreţuiţi şi păcătoşi

care, însă, recunoscându-şi slăbiciunea,

se aruncă cu încredere în braţele Creatorului,

aflând bucuria iertării.

I

Pătimirile lui Cristos pe Muntele Măslinilor,

până la încoronarea cu spini

O, Isuse, desfătarea tuturor acelora care te iubesc,

tu, prieten şi mântuitor al păcătoşilor!

Adu-ţi aminte de adânca tulburare pe care ai suferit-o,

atunci când s-a apropiat timpul hotărât încă din veşnicie

al sfintelor tale pătimiri,

când ai spălat picioarele apostolilor tăi,

le-ai oferit trupul şi sângele tău drept hrană,

i-ai mângâiat cu blândeţe

şi ai mărturisit apoi în plinătatea tristeţii:

„Sufletul meu e cuprins de o întristare de moarte...”

Adu-ţi aminte de tot chinul şi strâmtorarea

suferite înainte de moartea ta pe cruce,

când, după ce te-ai rugat de trei ori

în sudoare însângerată de frică,

ai fost trădat de apostolul tău,

ai fost prins de poporul tău, învinuit prin minciună,

condamnat pe nedrept de judecătorii tăi,

prigonit, deşi erai nevinovat,

în oraşul ales aflat în mare sărbătoare,

jefuit de hainele tale, bătut cu pumnii,

legat de o coloană şi biciuit, încoronat cu spini

şi batjocorit în nenumărate feluri.

Prin aceste pătimiri, dăruieşte-mi,

o, Doamne Dumnezeul meu, căinţă adevărată,

ispăşire vrednică şi iertarea tuturor păcatelor mele.

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie.