Rugăciune Catolică

Rugăciune Doamne Isuse, care eşti prezent în sacramentul altarului, eu cred în tine, te ador şi te iubesc. Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mesia aşteptat de profeţi şi trimis în lume de Tatăl. Tu eşti Mântuitorul, mirele, prietenul, fratele care ne eliberezi din sclavie şi ne duci în casa Tatălui. Doamne, fă ca sufletul meu să te dorească pe tine. Dăruieşte-mi bogăţia iubirii tale care să umple golul din mine. Fă să amuţească în mine zgomotul lucrurilor deşarte. Fă-mă supus voinţei tale dumnezeieşti ca să caut numai ceea ce îţi place ţie. Fă ca venirea ta să găsească inima mea eliberată de păcat şi pregătită să te primească pentru ca tu să-ţi poţi face din ea locuinţa ta pentru totdeauna.

Lectura biblică I

Introducere

Cristos a venit deja. Cu toate acestea noi îl aşteptăm în continuare să vină aşa cum îl aşteptau odinioară fiii lui Israel. Cristos este în mijlocul nostru. Cu toate acestea noi trăim experienţa exilului, „ştiind bine că atâta timp cât trăim în trup, pribegim departe de Domnul” (2Cor 5,6).

Noul Testament e pătruns în întregime de această aşteptare a lui Cristos care trebuie să sosească din clipă în clipă. Cartea Apocalipsei ne vorbeşte despre toate venirile lui Cristos. A venit odinioară când s-a născut la Betleem. Dar el vine mereu în sufletele noastre cu harul său, cu inspiraţiile sale bune, vine în sacramentele Bisericii. „Iată eu stau la uşă şi bat. Dacă cineva aude glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu mine” (Ap 3,20). Dacă îl lăsăm pe Cristos să intre, el ne va copleşi cu darurile şi bogăţiile sale. El va avea de spus fiecăruia dintre noi un cuvânt aparte. „Eu sunt alfa şi omega”. Cristos este ţinta finală. Spre el se îndreaptă vieţile noastre şi ale tuturor generaţiilor de oameni, în el îşi va găsi împlinirea întreaga creaţie, cum scrie apostolul Paul: „Creaţia aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (Rom 8,19). „Ştim că până în ziua de azi toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” (Rom 8,22-23).

Din cartea Apocalipsei (22,12-21)

Eu, Ioan, am auzit o voce zicându-mi: „Iată, eu vin curând şi răsplata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia după ceea ce a făcut. Eu sunt alfa şi omega, cel dintâi şi cel din urmă, începutul şi sfârşitul. Fericiţi cei care îşi spală hainele ca să aibă în viitor putere asupra pomului vieţii şi să poată intra prin porţi în cetate. Afară câinii, vrăjitorii, desfrânaţii, criminalii, idolatrii şi oricine iubeşte şi practică minciuna. Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca să mărturisească acestea înaintea voastră şi înaintea Bisericilor. Eu sunt rădăcina, descendenţa lui David, steaua cea care străluceşte, aceea de dimineaţă”. Şi Duhul şi Mireasa spun: „Vino!” Iar cel care aude să spună „Vino!” şi cel căruia îi este sete, cel care vrea să primească apa vieţii în dar, să vină! Eu dau mărturie înaintea oricui ascultă cuvintele profeţiei cărţii acesteia: dacă va adăuga cineva ceva la ele, va trimite Dumnezeu peste el plăgile scrise în cartea aceasta, iar dacă cineva scoate [ceva] din cuvintele cărţii profeţiei acesteia, Dumnezeu va îndepărta partea lui de la pomul vieţii şi de la cetatea cea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta. Cel care dă mărturie spune acestea: „Da, voi veni curând!” „Amin. Vino, Doamne Isuse”. Harul Domnului Isus [să fie] cu toţi.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (Ps 24)

Refr. Sufletul meu este însetat de tine, Doamne.

Arată-mi, Doamne, căile tale,

condu-mă pe cărările tale.

Povăţuieşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,

căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele! Refr.

Domnul este bun şi drept,

El arată păcătoşilor calea.

Îi face pe cei săraci să umble după dreptate,

Îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. Refr.

Toate căile Domnului sunt adevăr şi îndurare

pentru cei ce păzesc legământul şi legile sale.

Pentru numele tău, Doamne,

Iartă-mi păcatul meu, pentru că este mare. Refr.

Pauză

Rugăciunea comună

Fraţilor, să-i facem cunoscute lui Cristos care este prezent aici în taina euharistică suspinele acestui timp de pribegie şi aşteptările noastre înfrigurate, spunând împreună:

R. Vino, Doamne Isuse!

– În mijlocul neliniştilor timpului de faţă, noi strigăm către tine, Doamne. R.

– În speranţa că vom contempla în cer acele lucruri pe care îngerii doresc cu înfocare să le privească, noi strigăm către tine, Doamne. R.

– Pentru noi înşine şi pentru toţi cei care aşteaptă venirea ta, noi strigăm către tine, Doamne. R.

– Pentru lumea întreagă şi pentru oamenii care nu te cunosc încă, noi strigăm către tine, Doamne. R.

Doamne Isuse, binevoieşte a primi rugăciunea celor care cred şi speră în tine; vino degrabă ca să ne eliberezi din pribegia noastră şi adună-ne laolaltă în împărăţia ta glorioasă, unde tu vieţuieşti şi domneşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Lectura biblică II

Introducere

Prin glasul profetului Sofonia, Dumnezeu vesteşte poporului său mântuirea care va veni. Această veste este izvor de mare bucurie, căci pentru meritele Mântuitorului, sentinţa de condamnare pentru păcat va fi anulată şi va fi restabilită împăcarea şi comuniunea perfectă cu Dumnezeu.

De la începutul până la sfârşitul timpurilor au fost, sunt şi vor fi oameni care suspină după venirea lui Cristos, dorind cu înfocare să-i vadă faţa.

Înainte de naşterea din Fecioară la Betleem, drepţii Vechiului Testament erau consumaţi de dorinţa Întrupării Cuvântului. Unul dintre aceştia a fost bătrânul Simeon care, strângându-l pe copilul Isus în braţe, a exclamat: „Acum eliberează în pace pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, căci ochii mei au văzut mântuirea ta” (Lc 2,29-30). La fel de înfrigurată trebuie să fi fost aşteptarea drepţilor şi sfinţilor din timpurile de mai înainte, de vreme ce Isus le spunea ucenicilor: „Mulţi profeţi şi regi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi nu au văzut, şi să audă ce auziţi voi, şi nu au auzit” (Mt 13,17). După înălţarea la cer, cei drepţi sunt consumaţi de dorinţa venirii din nou a lui Cristos şi a întâlnirii cu el. Sfântul Paul îi încuraja pe primii creştini: „Când se va arăta Cristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu el în slavă” (Col 3,4). Chiar dacă nu apucăm aici pe pământ a doua venire a lui, moartea este tot o venire a lui, pe care Apostolul o aştepta cu bucurie şi speranţă: „Am luptat lupta cea bună, alergarea am terminat-o, credinţa am păstrat-o. De acum mă aşteaptă coroana cea dreaptă pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care vor fi iubit venirea lui” (2Tim 4,8).

Din cartea profetului Sofonia (3,14-18)

Bucură-te, fiica Sionului, tresaltă de veselie, Israele! Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima, fiica Ierusalimului! Căci Domnul a şters sentinţa rostită împotriva ta şi a îndepărtat pe duşmanii tăi. Domnul, împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu te vei mai teme de nici o nenorocire. În ziua aceea se va zice Ierusalimului: „Nu te teme, Sionule, nu-ţi pierde curajul. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un eliberator puternic. El îşi va găsi în tine bucuria şi veselia, cu dragoste reînnoită; va tresări şi va cânta de bucurie pentru tine, ca în zilele de sărbătoare.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (Ps 24)

Refr. Cântaţi Domnului o cântare nouă.

Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi iubirea ta,

pentru că ele sunt veşnice.

Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele

Şi de fărădelegile mele; Refr.

Mângâie-mă în neliniştea inimii mele,

eliberează-mă din toate necazurile mele.

Priveşte la smerenia şi chinul meu

şi iartă-mi toate păcatele. Refr.

Păzeşte sufletul meu şi dă-mi mântuirea,

ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în tine.

Dreptatea şi nevinovăţia să mă apere

pentru că am sperat în tine. Refr.

Pauză

Cântec

Lectura biblică III

Introducere

Poporului evreu ţinut în sclavie la Babilon , profetul Isaia îi vesteşte marea bucurie: eliberarea este aproape, însuşi Domnul va veni în mijlocul poporului său ca un păstor care are grijă de oiţa neajutorată, ca un Tată îndurător care iartă păcatele, ca un Dumnezeu puternic care îi învinge pe duşmani. Poporul evreu a ispăşit destul pentru păcatele sale. Dumnezeu a suferit el însuşi în inima sa pentru pedeapsa aplicată poporului său, exact ca un tată sau ca o mamă care suferă când îşi pedepseşte copilul, făcându-l să sufere pentru binele lui. Dumnezeu urăşte păcatul; păcatul trebuie distrus, ispăşit. Dar îl iubeşte pe păcătos şi doreşte salvarea lui. Evreii fuseseră umiliţi de păgâni, fuseseră obligaţi să construiască din lespezi mari de piatră aşa-zisa „via sacra”, o stradă lungă şi largă ce ducea spre templul lui Marduk, zeul Babilonului. Acum Dumnezeu îi eliberează, dar ei înşişi trebuie să deschidă o stradă netedă, pavată prin pustiu, pe care  însuşi Domnul să mărşăluiască alături de ei la întoarcerea în patrie. Tot ce scrie în această pagină profetul Isaia este o prevestire a venirii lui Mesia al cărui drum trebuie pregătit. Ioan Botezătorul a ieşit în pustiu ca să pregătească acolo calea lui Mesia care era pe punctul de a veni spre a salva omenirea. Esenienii şi-au stabilit şi ei comunitatea lor călugărească în pustiu, la Qumran, pe vremea lui Ioan Botezătorul ca să se pregătească şi să-l întâmpine acolo pe Mesia. „Pregătiţi în pustiu calea Domnului!” e îndemnul pe care îl auzim mereu în aceste zile. Pustiul e inima noastră. Aici trebuie să îndepărtăm bolovanii păcatelor, să facem drumul curat şi neted pentru ca Mântuitorul să poată veni la noi în mod tainic la sărbătoarea Crăciunului.

Din cartea profetului Isaia (40,1-11).

¹Dumnezeul vostru spune: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul meu. Daţi curaj Ierusalimului şi vestiţi-i că robia lui a luat sfârşit, fărădelegea lui a fost ispăşită, primind pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale”. Un glas strigă: „Pregătiţi în pustiu calea Domnului, în locurile neumblate faceţi drepte cărările pentru Dumnezeul nostru. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; căile strâmbe să fie drepte şi cele colţuroase căi netede. Atunci se va arăta slava Domnului şi toată făptura o va vedea, căci Domnul este cel care a vorbit”. Un glas zice: „Strigă!” Şi eu am zis: „Ce să strig?” „Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui ca floarea câmpului! Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veşnicie”. Suie-te pe muntele cel mai înalt, tu care aduci Sionului vestea cea bună; ridică-ţi glasul cu putere, tu care binevesteşti Ierusalimului, înalţă-ţi glasul şi nu te teme, spune cetăţilor lui Iuda: „Iată-l pe Dumnezeul vostru; iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui supune totul. Iată, preţul biruinţei lui este cu el şi rodul izbânzii merge înaintea lui. El va paşte turma sa ca un păstor, va lua în braţe mieii, îi va purta la pieptul său şi pe oile care alăptează le va conduce la odihnă”.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (Ps 84)

Refr. Doamne, tu eşti regele dreptăţii şi al păcii!

Ascult ce zice Domnul.

El vorbeşte despre pace poporului său şi sfinţilor săi.

Mântuirea este aproape de cei care se tem de el

şi pe pământul nostru va locui slava lui. Refr.

Mila şi adevărul se vor întâlni,

dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;

adevărul va răsări din pământ

şi dreptatea va coborî din cer. Refr.

Domnul îşi va revărsa binecuvântarea

şi pământul îşi va aduce roadele sale.

Dreptatea va merge înaintea lui

şi-i va călăuzi paşii pe cale. Refr.

Pauză

Cântec

Lectura biblică IV

Introducere

Misiunea fundamentală a lui Ioan Botezătorul a fost aceea de a da mărturie pentru Cristos. El îşi împlineşte această misiune întru adevăr şi umilinţă: „Nu sunt eu Cristos”, „nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele”. El îi îndemna pe toţi la convertire şi îi îndrepta spre Isus: Iată Mielul lui Dumnezeu. Această imagine le amintea ascultătorilor de mielul pascal pentru jertfă. Isus era adevărata jertfă a noului Paşte care prin moartea sa îi va aduce omului salvarea definitivă. În istorie mulţi sunt supranumiţi „lei” sau „inimă de leu”, vrând să spună prin aceasta că sunt destinaţi să întemeieze un regat sau o dinastie. Isus este trimis să întemeieze împărăţia universală a lui Dumnezeu, dar nu în felul în care se întemeiază împărăţiile acestei lumi. El va fi blând şi inofensiv: e ca un miel dus la înjunghiere fără a-şi deschide gura.

Ioan a dat mărturie pentru Mesia. Pentru ca cineva să fie martor la un proces trebuie să aibă anumite calităţi: să fie matur, să aibă judecata întreagă. Nu poate să depună mărturie un copil sau un nebun. Ceea ce îl face pe un creştin capabil să dea mărturie pentru Cristos este să posede harul lui Dumnezeu. Iar Ioan Botezătorul îl poseda. Însuşi numele său ne spune acest lucru: iar numele lui era Ioan, ceea ce, tradus, înseamnă: cel înzestrat cu har.

Orice făptură, prin faptul că există, dă mărturie despre Dumnezeu; despre înţelepciunea sa, despre atotputernicia sa. În plus, noi creştinii, trebuie să dăm mărturie despre Cristos, asemenea lui Ioan, prin viaţa şi prin faptele noastre: „Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca, văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mt 5,16).

Din Evanghelia după sfântul Ioan (1,6-8.29-34)

A venit un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. A doua zi, l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Acesta este cel despre care am spus: «După mine vine un bărbat care a ajuns înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine. Eu nu-l cunoşteam, dar am venit să botez cu apă, ca, prin aceasta, el să fie făcut cunoscut lui Israel»”. Ioan a dat mărturie, spunând: „Am văzut Duhul coborând ca un porumbel din cer şi a rămas deasupra lui. Eu nu-l cunoşteam, însă cel care m-a trimis să botez cu apă, el mi-a zis: «Acela deasupra căruia vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste el, el este cel care botează în Duhul Sfânt». Eu am văzut şi am dat mărturie: acesta este Fiul lui Dumnezeu”.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (Ps 39)

Refr. Iată vin, Doamne, ca să fac voinţa ta.

Mi-am pus toată nădejdea în Domnul;

el s-a aplecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul.

Fericit este omul care-şi pune încrederea în Domnul,

care nu se alătură celor răzvrătiţi şi porniţi spre minciună. Refr.

Tu nu doreşti nici jertfă, nici ofrande;

tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

Atunci am zis: „Iată, vin!”. Refr.

În sulul cărţii este scris despre mine

că trebuie să împlinesc voinţa ta, Dumnezeule.

Aceasta mă bucură,

Legea ta este în adâncul inimii mele. Refr.

Vestesc îndurarea ta, în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! Refr.

Pauză

Rugăciunea comună

Fraţilor, să cerem de la Isus Cristos, prezent în mijlocul nostru să sporească în noi credinţa şi să ne facă adevăraţi ucenici ai săi, martori ai Evangheliei.

Doamne Isuse Cristoase,

– Fă-ne să înţelegem cât de mare este iubirea cu care ne-ai iubit şi ne-ai făcut fii ai tăi.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

Nu îngădui ca nepăsarea sau laşitatea să ne împiedice să mărturisim cu curaj credinţa noastră în Cristos şi în Evanghelie. R.

Ajută-i pe predicatori şi cateheţi ca, asemenea lui Ioan Botezătorul, să-l arate oamenilor pe Cristos ca Mântuitor al lumii. R.

Fă-i pe toţi oamenii din timpul nostru să-şi dea seama că nu e cu putinţă să construiască o lume mai bună şi mai dreaptă fără a-l avea ca temelie pe Cristos, om desăvârşit şi Fiu al lui Dumnezeu. R.

Doamne Isuse Cristoase, tu eşti Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii: ajută-ne să recunoaştem neputinţa şi mizeria noastră pentru a putea obţine în felul acesta mântuirea. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.    Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

            Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

            veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.