Lectura biblică

Introducere

În textul care urmează, autorul biblic ne invită să-l binecuvântăm pe Dumnezeu pentru toate binefacerile primite chiar de la naştere. El este izvorul oricărui bine şi va continua să reverse asupra noastră îndurarea sa până la sfârşitul zilelor noastre.

Din cartea lui Ben-Sirah (50,22-24)

Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domului cu buzele sale şi rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt. Şi acum binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (din Ps 144)

Refr. Voi cânta fără încetare bunătatea Domnului.

Aleluia! Laudă, suflete al meu, pe Domnul!

Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea,

voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi. Refr.

Nu vă puneţi încrederea în cei puternici,

în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască.

Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână

şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. Refr.

Fericit este acela care îl are ca ajutor

pe Dumnezeul lui Iacob;

care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său. Refr.

Reflecţie

„A şti să-i mulţumeşti lui Dumnezeu, este un lucru fundamental. Pentru ce să-i mulţumeşti?

În primul rând pentru că el este Dumnezeu; aceasta este rugăciunea cea mare de mulţumire pe care trebuie să i-o adresăm. Îţi mulţumesc ţie, Doamne, se spune la Gloria, la Liturghie, pentru slava ta cea mare. Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că este Dumnezeu, în comuniune cu însăşi slava sa.

Charles de Foucauld îşi exprima mulţumirea adresând lui Dumnezeu, în mijlocul suferinţelor şi crucilor personale, aceasta expresie care este un elan curat de adoraţie care pune la locul lor just toate lucrurile: „Dumnezeul meu, fericirea ta îmi este de ajuns”. Această aducere de mulţumire este caritatea teologală în toată claritatea sa.

Trebuie să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru tot ce îi datorăm. Este un motiv constant de bucurie şi de recunoştinţă. Nu vom termina niciodată de enumerat binefacerile sale. E de ajuns să spunem că trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că avem bucuria să fim cu adevărat fiii săi … suntem fii adoptivi.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că este Fratele nostru, pentru că a devenit unul de ai noştri, pentru că în el şi prin el noi intrăm în familia divină cu drept deplin şi moştenire deplină.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că am fost sfinţiţi de Duhul Sfânt „care ne face sfinţi şi ne dă viaţă”, care vrea să ne facă să intrăm în profunzimea lui Dumnezeu şi să ne asocieze la darul iubirii sale.

Trebuie de asemenea să fim capabili să-i mulţumim pentru orice lucru pus la dispoziţia noastră: pentru casa care ne adăposteşte, pentru masa, patul, sofaua, lampa care arde, pentru focul care încălzeşte, pentru prietenii pe care îi întâlnim din întâmplare, pentru unul şi o mie de lucruri care ne stau la îndemână. E Dumnezeu cel care ne-a dat acestea prin intermediul unor cauze secunde. Către el trebuie să se înalţe gratitudinea noastră ca spre cauza supremă a tuturor bunurilor noastre.

Adesea este interesant şi grăitor să prinzi din zbor ultimele cuvinte rostite pe pământ de vreun suflet ales. Uneori ele descoperă o întreagă viaţă şi deschid orizonturi asupra spiritualităţii din care izvorăsc. Cunoaşteţi ultima rugăciune a Sfintei Clara, acest suflet frumos şi curat, care cu atâta generozitate a făcut ecou Evangheliei? Simţind că se apropie moartea a adresat lui Dumnezeu o ultimă invocaţie şi a fost auzită murmurând:

„Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai creat”.

Suprema mulţumire pe care o creatură o datorează Creatorului, este strigătul unui suflet care a înţeles măreţia recunoştinţei”.

(L. Svenens, Viaşă zilnică, viaţă creştină)

Pauză

Cântec euharistic

Rugăciunea comună

Gândindu-ne la toate binefacerile primite de la Domnul să înălţăm către el rugăciunea noastră de recunoştinţă, spunând împreună:

R. Noi îţi mulţumim, Doamne.

– Pentru că ai creat o lume frumoasă, numai pentru noi; R.

– Pentru că ne-ai creat şi ne-ai păstrat în viaţă; R.

– Pentru că te-ai făcut om pentru mântuirea noastră; R.

– Pentru credinţa creştină la care ne-ai creat; R.

– Pentru că ne-ai dăruit harul tău sfânt; R.

– Pentru că ne-ai oferit cuvântul tău; R.

– Pentru prezenţa ta euharistică în mijlocul nostru; R.

– Pentru că ne-ai eliberat de păcat; R.

– Pentru că ne-ai ferit de atâtea rele; R.

– Pentru hrana pe care ne-o dai zilnic; R.

– Pentru îmbrăcămintea, locuinţa, liniştea şi libertatea de care ne bucurăm; R.

– Pentru bucuria veşnică pe care ne-ai promis-o. R.

Dumnezeule, izvorul oricărui bine, începutul existenţei şi înfăptuirilor noastre, fă să recunoaştem binefacerile bunătăţii tale părinteşti şi să te iubim din toată inima şi cu toate puterile. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Rugăciune la sfârşitul anului

Dumnezeule atotputernic, Stăpânul timpului şi al veşniciei, îţi mulţumim pentru că de-a lungul acestui an ne-ai însoţit cu harul tău şi ne-ai copleşit cu darurile iubirii tale. Vrem să ne exprimăm adoraţia noastră, lauda şi mulţumirea noastră.

Îţi cerem iertare cu umilinţă, Doamne, pentru păcatele săvârşite, pentru atâtea slăbiciuni şi mizerii. Primeşte dorinţa noastră de a te iubi mai mult şi de a îndeplini cu fidelitate voinţa ta în tot timpul vieţii pe care vei binevoi să ne-o mai dai.

Îţi oferim toate suferinţele noastre şi toate faptele bune pe care, cu harul tău, le-am săvârşit. Fă, Doamne, ca ele să fie de folos pentru mântuirea noastră şi a tuturor celor dragi ai noştri.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.                         Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

                                 Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

                                 veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.

 (Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)