Rugăciune Catolică

Lectura

Introducere

La plinirea timpului de aşteptare a lui Mesia, ne spune apostolul Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, care a luat trup omenesc în sânul unei femei. În felul acesta Maria a fost inclusă în lucrarea de mântuire înfăptuită de Cristos, deoarece numai prin ea Fiul lui Dumnezeu a putut intra în lume ca om adevărat.

„Dogma maternităţii divine a Mariei scoate în evidenţă realitatea naturii umane a lui Cristos: a o numi pe Maria «Mamă a lui Dumnezeu» înseamnă a recunoaşte că Dumnezeu s-a întrupat atât de deplin în carnea noastră omenească, încât a avut o mamă adevărată ca orice om, că a fost un fiu ca orice om, într-o familie umană.

În această perspectivă, avem dreptul, ba chiar datoria, să ne imaginăm ce a fost pentru Maria această maternitate. În acest scop nu e necesar să cerem de la Maria o cunoaştere a misterului chiar de la început. Perfecţiunea Mariei constă nu în cunoaşterea totală a misterului cu care ea trăieşte, ci în credinţa totală că acest mister este misterul lui Dumnezeu însuşi.

La Buna Vestire şi la vizita la Elisabeta, Maria a înţeles, în spirit de credinţă, că Dumnezeu vine ca să facă din ea locuinţa sa într-un mod unic şi inefabil şi că Fiul ei este Mesia Regele, Mântuitorul, Fiul celui Preaînalt, Cel Binecuvântat, Domnul.

Nu adaugă nimic la perfecţiunea Mariei faptul de a vedea în ea cunoaşterea deplină a misterului Întrupării, în sensul în care îl va aprofunda mai târziu Biserica. Maria are conştiinţa şi cunoaşterea imediată a misterului Întrupării; că Dumnezeu este în Isus într-un mod unic şi că Isus este cu adevărat Fiul pe care ea l-a născut şi pe care trebuie să-l educe ca o mamă adevărată; Maria are conştiinţa şi cunoaşterea directă a misterului Fiului lui Dumnezeu făcut om.

Această conştiinţă şi cunoaştere iniţială şi imediată vor creşte pe măsură ce Maria îl va vedea pe Isus îndreptându-se spre misiunea sa. Această reflecţie a Mariei asupra misterului care o priveşte, apare de două ori în Evanghelie: «Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima sa» (Lc 2,19.51).

Ne putem imagina emoţia şi bucuria Mariei în educarea acestui Fiu dumnezeiesc. Câte întrebări trebuie să-şi fi pus în prezenţa acestei fiinţe unice, a cărei mamă era ea! Cât de mult a trebuit să-l admire şi cât de mare trebuie să fi fost dorinţa ei de a-l contempla, de a-l adora!

Acest contact imediat dintre Dumnezeu şi mama sa pământească nu a putut face altceva decât să o antreneze pe Maria la o viaţă de credinţă, de pietate şi de iubire unică. A-l ţine în braţele sale pe Fiul lui Dumnezeu, a trăi şi a mânca împreună cu el, a se bucura de compania lui timp de mai mulţi ani, nu putea să nu marcheze profund de tot viaţa Mariei” (Max Thurian, Maria, Mama Domnului).

Din Scrisoarea sfântului apostol Pavel către Galateni (4,4-7)

Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Abba, Tată! Aşa încât nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (din Ps 66)

Refr. Dumnezeu să ne binecuvânteze cu lumina feţei sale.

Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze,

să-şi întoarcă faţa senină spre noi;

ca să se cunoască pe pământ calea ta

şi mântuirea ta la toate popoarele. Refr.

Să tresalte de bucurie şi să cânte de veselie naţiunile,

pentru că judeci popoarele cu dreptate

şi călăuzeşti neamurile pe faţa pământului. Refr.

Să te laude popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele să te laude.

Pământul şi-a dat roadele sale;

să ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, Refr.

Pauză

Cântec euharistic

Rugăciunea comună

Recunoscând în spirit de credinţă că Isus Cristos este Pacea şi Binecuvântarea lui Dumnezeu rostită asupra omenirii, să ne rugăm lui Dumnezeu, acum la începutul unui an nou să reverse asupra noastră pacea şi binecuvântarea sa. Să spunem împreună:

R. Reînnoieşte, Doamne, minunile iubirii tale!

– Binecuvântează, Doamne, Biserica ta, pentru ca să fie capabilă să păstreze şi să mediteze asupra cuvintelor pe care tu continui să le adresezi lumii, noi te rugăm: R.

– Binecuvântează, Doamne, cu Duhul înţelepciunii, pe conducătorii popoarelor, pentru ca ei să se simtă responsabili de înfăptuirea păcii întru adevăr şi de eliberarea omenirii de înspăimântătoarea sclavie a înarmării, noi te rugăm: R.

– Binecuvântează, Doamne, pe toţi cei care iubesc pacea şi caută să o înfăptuiască prin gesturi de reconciliere, noi te rugăm: R.

– Binecuvântarea ta, Doamne, să coboare asupra celor care acum, la început de an, se află în singurătate şi sunt apăsaţi de sentimentul că viaţa este inutilă şi absurdă, pentru ca să se deschidă şi pentru ei un orizont al speranţei, noi te rugăm: R.

– Binecuvântarea ta, Doamne, să coboare asupra urărilor pe care oamenii şi le fac astăzi unii altora pentru ca ele să-şi găsească împlinirea, noi te rugăm: R.

– Binecuvântarea ta, Doamne, să se reverse asupra prietenilor şi rudelor noastre, pentru ca raporturile dintre noi să fie sincere şi durabile, noi te rugăm: R.

– Binecuvântarea ta, Doamne, să însoţească toate evenimentele vieţii noastre pentru a încheia cu bine anul pe care îl începem acum, noi te rugăm: R.

– Binecuvântarea ta, Doamne, să le dea putere şi curaj tuturor mamelor, pentru ca ele care au cunoscut bucuria de a transmite viaţa, să ducă la îndeplinire misiunea de a-şi educa bine copiii, noi te rugăm: R.

Dumnezeule nesfârşit de îndurător care ai venit în întâmpinarea omenirii luând trup omenesc prin credinţa şi iubirea Fecioarei Maria, vino în ajutorul Bisericii tale, pentru ca ea să continue a te naşte prin predicarea Cuvântului tău şi prin sfintele taine şi astfel omenirea să găsească pacea pe care numai tu i-o poţi da. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.                         Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

                                 Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

                                 veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.

 (Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)