Rugăciune Catolică

Rugăciune Îngenunchiaţi în faţa ta, noi te adorăm Isuse, prezent în sacramentul iubirii tale. Tu ai venit ca să luminezi lumea cu lumina învăţăturii şi a exemplului tău, ai voit să-ţi petreci cea mai mare parte a vieţii în casa săracă din Nazaret, supus Mariei şi lui Iosif. Prin prezenţa ta, prin supunerea şi munca ta, ai sfinţit acea familie care trebuia să devină modelul tuturor familiilor creştine. Te rugăm, Isuse, să binecuvântezi şi să ocroteşti familiile noastre. Fii prezent în mijlocul lor ca să poată fi mereu unite în iubire şi pace. Aceasta ţi-o cerem, Isuse, prin mijlocirea Maicii tale şi a sfântului Iosif, tatăl tău purtător de grijă, pe care tu i-ai iubit atât de mult pe pământ şi care acum se află alături de tine în ceruri. Amin.

Lectura

Introducere

„În acest timp de reîntinerire şi reînnoire a Bisericii, cu siguranţă că multe familii s-ar îmbogăţi (pe plan spiritual) reflectând asupra iubirii care domnea în căminul din Nazaret.

De-a lungul secolelor teologia a precizat principiile căsătoriei celor botezaţi făcând referire constantă la căsătoria lui Iosif şi a Mariei, primul cămin în care Isus a adus mântuirea şi noutatea fundamentală a mesajului său. Sfântul Augustin, vorbind despre căsătorie, făcea referinţă întotdeauna la sfânta Familie. Bossuet are pagini minunate cu privire la această căsătorie pe care o numeşte «verissima» (cea mai adevărată) deoarece Maria şi Iosif, încredinţându-şi reciproc fecioria lor „s-au dăruit unul altuia” din iubire.

În căminul din Nazaret toţi trăiau într-o armonie totală, nutrind «sentimente de compătimire, bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă răbdare» (Col 3,12).

Prezenţa Dumnezeului întrupat, prezenţa iubirii sale, transforma totul în bucurie şi uimire. Maria şi Iosif erau pătrunşi până în străfundul fiinţei lor de ceea ce înţelegeau. Ceea ce nu înţelegeau, cum a fost pierderea fiului lor, păstrau în ei, pentru ca acele gesturi şi acele cuvinte, care depăşeau înţelegerea lor, să acţioneze asupra inimii lor şi să o lărgească încetul cu încetul pe măsura voinţei lui Dumnezeu.

Nu aşa ar trebui să trăiască cei care sunt uniţi în numele Domnului? Dacă vreţi ca în familiile voastre să înflorească idealul precis pe care îl trasează sfântul Pavel, lăsaţi-l pe Cristos să trăiască în mijlocul vostru şi în voi. Învăţaţi să vă minunaţi de ceea ce vi se pare clar, fericit, rodnic în vieţile voastre: sunt unii care nu fac acest lucru! Ceea ce nu înţelegeţi bine, ceea ce înseamnă suferinţa atâtor familii – înţelegerea dintre voi despre care voi nu ştiaţi cu cât efort se cucereşte, săptămânile şi lunile în care legăturile voastre păreau să se destrame, impresia de eclipsă a iubirii voastre care se ascunde asemenea lui Isus printre învăţători – păstraţi în inima voastră, nu pentru a acumula motive de amărăciune, ci pentru a permite suferinţei şi energiilor divine ale sacramentului vostru să vă schimbe inima egoistă.

Iubirea, iubirea binecuvântată de Dumnezeu şi trăită conform voinţei lui Dumnezeu, nu ne mai părăseşte: cel mult o putem îndepărta. Iar voi nu aţi îndepărtat-o. Lăsaţi-l pe Dumnezeu să o purifice şi să o despovăreze, aşa cum purifică şi despovărează credinţa celor care îl caută. A treia zi iubirea va învia, în iubirea lui Isus” (A. M. Carré, Conversaţie zilnică).

Din Evanghelia după sfântul Luca (2,41-52)

În fiecare an părinţii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim. Când copilul avea doisprezece ani, ei au mers la Ierusalim ca de obicei. Terminându-se zilele de sărbătoare, pe când se întorceau acasă, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui n-au băgat de seamă. Socotind că este împreună cu tovarăşii lor de drum, au mers cale de o zi, înainte de a-l căuta printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim continuând să-l caute. După trei zile l-au găsit în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care îl auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile lui. Văzându-l, părinţii lui au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a zis: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Cât de îngrijoraţi am fost, căutându-te, tatăl tău şi cu mine”. Dar el le-a zis: „Cum de m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? Dar ei n-au înţeles cele spuse de el. El a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate cuvintele în inima ei. Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în har în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (din Ps 127)

Refr. Viaţă şi binecuvântare în casa celui care se teme de Domnul.

Fericiţi cei care se tem de Domnul

şi umblă pe căile sale.

Atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale,

eşti fericit şi toate îţi merg bine. Refr.

Soţia ta este ca o viţă roditoare

înăuntrul casei tale,

copiii tăi ca vlăstarele măslinului

împrejurul mesei tale. Refr.

Iată, aşa este binecuvântat omul

care se teme de Domnul!

Să te binecuvânteze Domnul din Sion,

ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. Refr.

Pauză

Cântec euharstic

Rugăciunea comună

Isuse, care în bunătatea ta ai voit să te naşti şi să creşti într-o familie umană, fă ca toate familiile creştine să se străduiască să urmeze exemplul sfintei familii din Nazaret. Te rugăm, spunând împreună:

R.: Ascultă-ne, Doamne!

– Pentru ca viaţa în familiile noastre să fie călăuzită şi pătrunsă de învăţăturile Evangheliei, noi te rugăm: R.

– Pentru ca în familiile noastre să domnească dragostea, armonia şi înţelegerea, noi te rugăm: R.

– Pentru ca tinerii să se pregătească în mod responsabil pentru a-şi asuma angajamentele mari ale căsătoriei şi ale familiei, noi te rugăm: R.

– Pentru ca părinţii să le dea copiilor o educaţie sănătoasă bazată pe învăţăturile creştine, noi te rugăm: R.

Dumnezeule, Tatăl nostru, care ne-ai dat în sfânta Familie un model de viaţă, fă ca în familiile noastre să înflorească aceleaşi virtuţi şi aceeaşi iubire, pentru ca adunaţi împreună în casa ta să putem avea parte de bucuria fără sfârşit. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.                         Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

                                 Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

                                 veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.

 (Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)