Rugăciune Catolică

Rugăciune Doamne Isuse, eu te ador pentru că tu eşti Dumnezeul meu. Tu eşti regele universului; în mâinile tale sunt marginile pământului, a ta este marea, ai tăi sunt munţii; noi suntem poporul tău şi oile păşunii tale (cf. Ps 94). Mă rog ţie, Doamne, pentru toate popoarele care nu te cunosc. Şi aşa cum într-o zi i-ai chemat la tine pe Magii din Răsărit, tot astfel adună în jurul tău, în Biserica ta, toate popoarele. O, Isuse, dăruieşte-ne şi nouă un suflet de apostol, sădeşte în noi dorinţa de a te cunoaşte din ce în ce mai mult şi de a arăta lumii venirea şi prezenţa ta.

Lectura

Introducere

Profetul Isaia prezintă cetatea sfântă a Ierusalimului ca pe un izvor de lumină în mijlocul întunericului: spre ea sunt atrase toate popoarele.

E o aluzie clară la Cristos mântuitorul şi la noul popor al lui Dumnezeu, Biserica, poporul celor credincioşi. De-a lungul secolelor, Biserica îi cheamă pe toţi oamenii la mântuire în Cristos.

„Ieri, azi şi întotdeauna Biserica repetă omenirii: Am văzut steaua, şi o invită să o urmeze şi în noapte sau întuneric”.

Povestirea magilor este cunoscută: Isus se născuse din Fecioara Maria la Betleem, în Iudeea. Nişte magi (să spunem: nişte astrologi) sosesc la Ierusalim: „Unde este regele iudeilor care s-a născut? Am văzut steaua lui răsărind şi am venit” (Mt 2,2). Regele Irod, consternat, află de la cărturari că acel rege trebuie să se nască la Betleem. Le spune acest lucru magilor, dar îi roagă totodată ca, în caz că îl găsesc, să-l înştiinţeze la întoarcerea lor: ar putea fi un rival periculos pentru tronul său!

Magii parcurg cu bucurie ultima etapă a călătoriei urmând steaua care le-a reapărut. Când aceasta s-a oprit deasupra unei case, „ei au văzut copilul cu Maria mama sa şi, căzând cu faţa la pământ, i s-au închinat” (Mt 2,11).

Fapt este că primele comunităţi creştine – şi noi împreună cu ele – îl recunoaştem pe Cristos drept Lumina lui Dumnezeu venită în lume pentru a-l lumina pe tot omul: ele ştiu că Mântuitorul Cristos s-a născut în Răsărit. Orientul reprezintă dintotdeauna răsăritul soarelui, aurora luminii în creştere.

Cristos va spune despre el însuşi: „Eu sunt Lumina lumii”. Lumina lui Dumnezeu întrupat în omul Isus, pentru toţi oamenii de bunăvoinţă: păstori şi magi; săraci şi înţelepţi din toate timpurile, destul de mici pentru a căuta şi destul de umili pentru a primi Lumina Domnului. Noaptea vieţii poate fi neagră din cauza pesimismului, ceaţa groasă din cauza patimilor sau durerii poate întuneca privirea, dar mai căutăm noi, căutăm întotdeauna lumina?

Mai curând sau mai târziu, dacă inima rămâne măcar puţin deschisă la speranţă şi iubire, o stea va răsări ca să ne lumineze şi să ne încălzească.

Dacă ne plecăm urechea la glasul Duhului Sfânt, dacă privim cu sinceritate Evanghelia, o lumină va apărea: Cristos ne va spune sensul vieţii şi al morţii: „Să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima... Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu”. Aici găsim sensul oricărui lucru: semnificaţia şi direcţia. Nu ne înşelăm niciodată urmându-l pe Cristos: „Cine mă urmează pe mine nu umblă în întuneric”.

Există întotdeauna o stea, cerul nu e niciodată complet întunecat: „Căutaţi şi veţi găsi”: celui care cere lumină, Dumnezeu nu-i va da întuneric!

Din cartea profetului Isaia (60,1-6)

Scoală-te, luminează-te, Ierusalime, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare deasupra ta. Iată, întunericul acoperă pământul şi bezna învăluie popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte deasupra ta. Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta şi împăraţii spre strălucirea aurorei tale. Ridică-ţi ochii şi priveşte împrejur; toţi se adună şi vin spre tine; fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe. Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, inima îţi va bate puternic şi îţi va creşte, căci se vor scurge către tine comorile de dincolo de mări, o dată cu bogăţiile popoarelor. Te va acoperi o mulţime de cămile, de dromaderi din Madian şi Efa. Vor veni toţi cei din Saba, aducând aur şi tămâie şi cântând laudă Domnului.  

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (din Ps 71)

Refr. Te vor adora pe tine, Doamne, toate popoarele pământului.

Dumnezeule, dăruieşte regelui judecăţile tale

şi înzestrează pe fiul regelui cu dreptatea ta,

Şi el va judeca poporul tău cu dreptate

şi pe săracii tăi cu nepărtinire. Refr.

Munţii să aducă pacea pentru popor

şi dealurile, dreptatea.

El va face dreptate celor săraci din popor

şi-i va mântui pe fiii sărmanilor,

dar pe asupritori îi va doborî. Refr.

Ei se vor teme de tine cât soarele şi luna,

din generaţie în generaţie.

Va coborî ca ploaia pe iarbă

şi ca ropotul ce udă pământul. Refr.

În zilele lui, va înflori dreptatea şi belşug de pace,

până când va fi luna.

El va domni de la o mare la alta,

şi de la Râu până la marginile pământului. Refr.

Pauză

Cântec euharistic

Rugăciunea comună

Să ne rugăm Mântuitorului, prezent în mijlocul nostru, ca să descopere lumii întregi prezenţa sa.

Doamne Isuse Cristoase,

– Pentru ca vestea cea bună să fie predicată săracilor şi ei să creadă în tine:

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– Pentru ca cei mici şi dispreţuiţi ai lumii să poată descoperi semnele venirii tale. R.

– Pentru ca de la Răsărit până la Apus toţi fiii oamenilor să vină la tine. R.

– Pentru ca Biserica ta, una şi sfântă, să fie în lume semnul vizibil al prezenţei tale. R.

– Pentru ca minţile noastre să te descopere sub vălurile Euharistiei. R.

Dumnezeule, care prin steaua călăuzitoare ai voit să-l descoperi popoarelor păgâne pe Fiul tău unic, condu-ne cu bunătate şi pe noi care te-am cunoscut deja prin credinţă la contemplarea măreţiei slavei tale. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.    Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

            Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

            veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.

 (Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)