Rugăciune Catolică

Rugăciune O, Isuse, care la începutul misiunii tale publice ai voit să te supui cu umilinţă botezului pocăinţei, noi te adorăm şi îl recunoaştem în tine pe Fiul preaiubit în care Tatăl ceresc îşi găseşte toată bucuria. Sporeşte în noi, Domne, credinţa şi harul pe care ni le-ai dat la botezul nostru, prin care ne-ai unit cu tine spre a forma un singur trup. Tu care ţi-ai început misiunea de „slujitor suferind” cu un botez al apei şi ai încheiat-o cu un botez al sângelui, fă ca şi noi să primim paharul pe care ni l-ai dat spre a-l bea împreună cu tine, ca să putem fi părtaşi la învierea ta glorioasă. Amin.

Lectura biblică

Introducere

Gesturile şi faptele lui Isus nu sunt doar evenimente istorice. Ele sunt tot atâtea taine care au valoare sacramentală. Sunt semne sensibile bogate în conţinut spiritual şi purtătoare de har. Ele au o forţă divină de mântuire.

Aşadar, atunci când Cristos, pe care Origene îl numeşte „sacramentul primordial”, se cufundă în apa Iordanului, „el transmite apoi parfumul dumnezeirii sale” (sfântul Ciril de Ierusalim), astfel încât apa primeşte puterea de curăţire şi de sfinţire.

În afară de aceasta, el cufundă în apă întreaga natură umană pe care, prin întrupare, a asumat-o, cumva, în întregime. „El s-a apropiat de Ioan pentru a-l înmormânta în apă în întregime pe vechiul Adam” (sfântul Grigore de Nyssa).

„Ne-a înmormântat pe toţi în trupul său... numai el a fost cufundat, dar a înălţat întreaga lume; numai el a coborât, pentru ca noi toţi să ne ridicăm; a luat asupra sa păcatele tuturor, pentru ca în el să fie iertate păcatele tuturor” (sfântul Ambroziu). În Cristos avem o anticipare a acelei curăţiri pe care, în decursul timpului, fiecare om în parte o va găsi în apa Botezului.

Evenimentul de la Iordan este orientat spre pătimire şi spre cruce. Isus însuşi ne spune acest lucru, numind în mai multe rânduri pătimirea sa „Botez”. „Am un botez cu care trebuie să mă botez, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” (Lc 12,50). Iar pe fiii lui Zebedeu îi întreabă: „Puteţi voi să beţi paharul pe care o să-l bea eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat eu?” (Mc 10,38).

În felul acesta, Isus îşi începe misiunea sa de slujitor suferind printr-un Botez cu apă şi o încheie cu un botez de sânge. El este cel care botează „nu numai cu apă, ci cu apă şi sânge” (1In 5,6). Acest botez este actul suprem în jurul căruia gravitează toată viaţa lui Isus, după cum în jurul vieţii lui Isus gravitează întreaga istorie a universului. Acest botez al sângelui, anticipat de botezul apei în Iordan a fost adevăratul Exod, adevăratul Paşte – Paşte înseamnă trecere – care s-a înfăptuit în Cristos prin moartea şi învierea sa: el s-a cufundat în oceanul adânc al suferinţei, a fost înghiţit de apele morţii, dar a ieşit viu din ele; a trecut de la întunericul mormântului la mărirea învierii (după M. Magrossi, Teologia Botezului).

Din Evanghelia după sfântului Matei (3,13-17)

Atunci a sosit Isus din Galileeaa la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i: „Eu trebuie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?” Însă Isus i-a răspuns: „Lasă acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci el l-a lăsat. După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui. Şi iată, un glas din ceruri spunea: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea”.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial (din Ps 28)

Ref. Slavă şi mărire să fie numelui tău, Doamne.

Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu,

Aduceţi Domnului preamărire şi putere,

Aduceţi Domnului gloria numelui său.

Adoraţi-l pe Domnul în strălucirea sfinţeniei sale. Ref.

Glasul Domnului este peste ape,

Domnul este peste apele întinse.

Glasul Domnului este puternic,

Glasul Domnului e plin de măreţie. Ref.

Glasul Domnului despică cedrii,

Domnul zdrobeşte cedrii Libanului

Şi face să salte Libanul ca un viţel,

Iar Sirionul ca un pui de zimbru. Ref.

Rugăciunea comună

Să aducem mulţumiri Tatălui ceresc care la Botezul lui Cristos în Iordan a dezvăluit gloria Fiului său iubit. Să spunem împreună:

R. Noi îţi mulţumim, Doamne.

– Pentru că la botezul lui Cristos ai săvârşit semne minunate pentru a arăta taina noului Botez: R.

– Pentru că ai făcut să ţi se audă din cer glasul indicând prezenţa Cuvântului în mijlocul nostru: R.

– Pentru că, trimiţându-l pe Duhul Sfânt, l-ai consacrat pe Slujitorul tău cu ungerea preoţească, profetică şi regală: R.

– Pentru că oamenii au primit, prin Cristos, vestea cea bună a mântuirii: R.

Părinte atotputernic şi veşnic, care după botezul în râul Iordan l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tău iubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dăruieşte-ne nouă, fiilor tăi, renăscuţi din apă şi Duhul Sfânt, să trăim mereu în iubirea ta. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R.    Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

            Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

            veşnica lui milostivire.

     Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

     Precum era la început şi acum şi pururea

     şi în vecii vecilor. Amin. R.

 (Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)