|
LECTURA BIBLICĂ I
Introducere
În textul emoţionant pe care îl vom asculta, profetul Isaia ne vorbeşte lămurit despre cumplitele suferinţe ale „Slujitorului lui Iahve”.
E o profeţie, dar pare o pagină din istoria patimii şi morţii lui Isus.
În Cristos zdrobit de suferinţă se împlineşte voinţa lui Dumnezeu care, pentru a-i mântui pe oameni, l-a dat la moarte pe Fiul său unul născut.
Cristos acceptă voinţa Tatălui cu o ascultare fără rezerve, cu generozitate şi dăruire interioară, până la ultima limită a insuccesului şi falimentului. Dar tocmai prin această ascultare el va fi înălţat, „va vedea lumina” şi îi va putea îndreptăţi pe toţi oamenii, devenind astfel capul unei omeniri noi.
Din cartea profetului Isaia (53,4-12)
Şi totuşi el purta durerile noastre şi era împovărat cu suferinţele noastre. Noi îl socoteam pedepsit, bătut şi înjosit de Dumnezeu. Dar el era străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care a căzut asupra lui ne-a adus nouă pacea şi rănile lui ne-au adus vindecarea. Toţi umblam rătăcind ca nişte oi, fiecare îşi urma drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit fiind, s-a smerit şi nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere, ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund, el nu şi-a deschis gura. A fost judecat şi condamnat printr-o sentinţă nedreaptă: cine i-a luat apărarea? A fost smuls dintre cei vii! Pentru fărădelegile poporului său a fost dus la moarte. Mormântul i-a fost pregătit printre cei fărădelege şi la moarte a fost aşezat împreună cu răufăcătorii; şi totuşi el nu săvârşise nici o nedreptate şi nici nu rostise vreo minciună. Domnul a voit să-l zdrobească prin suferinţă. Dar, dacă îşi va da viaţa ca ispăşire pentru păcate, îşi va vedea urmaşii, îşi va prelungi zilele şi voinţa Domnului se va împlini prin el. După ce sufletul său va fi trecut prin suferinţe, el va vedea lumina şi această lumină îl va copleşi de bucurie. Prin suferinţele sale, cel drept, servitorul meu, va îndreptăţi mulţimile; va lua asupra sa fărădelegile lor. Pentru aceasta îi voi da popoarele drept moştenire şi va lua în stăpânire popoare nenumărate ca răsplată că s-a dat pe sine la moarte şi că a fost numărat printre făcătorii de rele, el care a purtat păcatele celor mulţi şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.
Cuvântul Domnului
Psalmul responsorial (Ps 30)
Refr. În mâinile tale, Tată, încredinţez sufletul meu.
Doamne, în tine mă încred: să nu fiu dat nicicând de ruşine.
Mântuieşte-mă în dreptatea ta.
În mâinile tale îmi încredinţez sufletul:
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat! R.
Am ajuns de râsul duşmanilor mei:
o povară pentru vecini, groază pentru prietenii mei.
Cei care mă văd pe drum mă ocolesc.
Sunt dat uitării ca un mort,
am ajuns ca un vas sfărâmat. R.
Dar eu mă încred în tine, Doamne, şi spun:
„Tu eşti Dumnezeul meu!”
Zilele mele sunt în mâinile tale,
scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei! R.
Arată slujitorului tău o faţă senină,
salvează-mă pentru iubirea ta.
Fiţi tari şi prindeţi curaj,
voi toţi care nădăjduiţi în Domnul! R.
Reflecţie
Dacă nu avem o iubire adevărată faţă de Cristos, nu suntem ucenicii lui adevăraţi. Şi nu-l putem iubi fără să nutrim o profundă şi aleasă recunoştinţă faţă de el. Dar nu vom putea simţi o adevărată recunoştinţă dacă nu simţim în adâncul inimii ce a suferit el pentru noi.
Spun că mi se pare cu neputinţă, analizând cu atenţie lucrurile, ca cineva să poată ajunge la iubirea lui Cristos, dacă nu simte nici durere, dacă nu simte tulburare la gândul durerilor cumplite pe care le-a îndurat, dacă nu simte nici o remuşcare pentru că a contribuit în a le cauza prin propriile păcate.
Ştiu prea bine, fraţilor, că sentimentul nu ajunge, că a simţi durere pentru suferinţele lui Cristos şi totuşi să nu ajungi până acolo încât să împlineşti cuvântul său, nu înseamnă să-l iubeşti cu adevărat, dar înseamnă să-ţi baţi joc de el. Iubirea adevărată judecă corect şi acţionează corect, dar aşa cum căldura sentimentelor neînsoţită de o conduită religioasă e un soi de ipocrizie, tot astfel o conduită onestă lipsită de sentimente profunde e o formă de religie foarte deficitară.
În Apocalipsă se spune: „Iată că el vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului vor jeli din pricina lui” (1,7).
Într-o zi, fraţii mei, vom învia: fiecare dintre noi va învia din groapa sa şi îl va vedea pe Isus Cristos. Îl vom vedea pe cel care a fost atârnat pe cruce, vom vedea rănile sale, vom vedea rănile sale, vom vedea rănile mâinilor, picioarelor şi coastei sale. Voim să fim printre cei care, atunci, vor plânge şi se vor tângui, sau printre cei care vor simţi bucuria? Dacă nu vrem să plângem când îl vom vedea, trebuie să ne întristăm acum gândindu-ne la el.
Aşadar, să ne aşezăm în prezenţa sa, să-l contemplăm în timp ce atârnă pe cruce.
Să ne apropiem de el, să-l implorăm să ne privească aşa cum l-a privit pe tâlharul căit. Să-i spunem: „Doamne, adu-ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia ta” (Lc 23,42), adică: „Adu-ţi aminte de mine, Doamne, în îndurarea ta. Nu-ţi aminti de păcatele mele, ci de crucea ta: adu-ţi aminte de suferinţele tale, adu-ţi aminte că ai suferit pentru mine, păcătosul. În ziua de pe urmă adu-ţi aminte că, în timpul vieţii mele, eu am simţit suferinţele tale, că am suferit pe crucea mea alături de tine. Adu-ţi aminte de mine atunci şi fă ca acum eu să-mi aduc aminte de tine” (Card. Newman, Predici).
Pauză
Rugăciunea comună
Recunoscători pentru mântuirea săvârşită prin crucea lui Cristos, să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos şi să-l binecuvântăm într-un glas, spunând împreună:
Cinste şi mărire să-ţi fie în veci!
– Pentru că atât de mult ai iubit lumea încât ni l-ai trimis pe Fiul tău unul-născut, Doamne, îţi mulţumim.
– Pentru că l-ai trimis pe Fiul tău nu ca să judece lumea, ci ca să o salveze prin sângele său, Doamne, îţi mulţumim.
– Pentru că l-ai trimis în lume pe Fiul tău cu un trup asemănător cu trupul nostru păcătos pentru a distruge păcatul în trupul său, Doamne, noi îţi mulţumim.
– Pentru că tu ne-ai iubit cel dintâi şi ni l-ai trimis pe Fiul tău ca victimă de ispăşire pentru păcatele noastre, Doamne, noi îţi mulţumim.
– Pentru că ai voit ca jertfa Calvarului să se reînnoiască fără întrerupere pe altarele noastre, Doamne, noi îţi mulţumim.
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care l-ai dat oamenilor drept model pe Cristos Fiul tău, Mântuitorul nostru, făcut om şi înjosit până la moartea pe cruce, fă ca noi să avem mereu în faţa ochilor învăţătura patimii sale pentru a deveni părtaşi la gloria învierii. El care fiind Dumnezeu vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor. Amin.
Cântec
LECTURA BIBLICĂ II
Introducere
După ce a prevestit misterul patimii sale, Isus vorbeşte despre condiţiile care se cer pentru a fi ucenici ai săi adevăraţi.
Învăţătorul nu ne iluzionează promiţându-ne bucurii facile şi triumfuri: cine vrea să-l urmeze trebuie să fie dispus la sacrificiu, să fie prompt în a renunţa la toate. Dar a-l urma pe Cristos pe calea crucii înseamnă a-l urma pe calea vieţii, a victoriei asupra morţii.
Din evanghelia după sfântul Matei (16,21.24-27)
În timpul acela, din acel moment, Isus a început să le spună deschis ucenicilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe din partea bătrânilor, arhiereilor şi cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie din morţi. Atunci Isus a spus ucenicilor săi: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. Pentru că cine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va salva. Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea întreagă, dacă apoi şi-ar pierde viaţa? Sau cu ce preţ ar putea omul să-şi cumpere din nou viaţa, pe care a pierdut-o? Căci Fiul Omului va veni în mărirea Tatălui cu îngerii săi şi atunci va răsplăti pe fiecare după faptele lui”.
Cuvântul Domnului
Psalmul responsorial (Ps 17)
Refr. În tulburarea mea, strig către tine: salvează-mă, Doamne.
Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite.
Cuvântul Domnului este încercat:
el este un scut pentru toţi cei care aleargă la el. R.
Domnul este viu. Binecuvântată să fie stânca mea.
Preamărit să fie Dumnezeu, mântuitorul meu.
De aceea, Doamne, te voi preamări înaintea popoarelor,
voi lăuda numele tău. R.
El dă mari izbânzi împăratului său,
arată îndurarea faţă de unsul său, David,
şi faţă de urmaşii lui pe vecie. R.
Reflecţie (Imitaţiunea lui Cristos, cartea a II-a, cap. XII, 1-3)
Multora li se pare aspru cuvântul acesta: Leapădă-te de tine, ia-ţi crucea şi urmează-l pe Isus (Mt 16,24). Dar mult mai aspru totuşi va fi cuvântul celălalt, rostit în ziua de pe urmă: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic (Mt 25,41)! Cei ce ascultă acum şi urmează cu bucurie cuvântul crucii, nu se vor teme când vor răsuna cuvintele osândei veşnice. Acest semn, al crucii, va sta înălţat pe ceruri când Domnul va veni la judecată. Atunci toţi ucenicii crucii, care şi-au orânduit viaţa după Cel Răstignit, nu vor avea a se teme de nimic, ci se vor apropia de Cristos-Judecătorul cu cea mai mare încredere.
Pentru ce, aşadar, te temi să iei crucea, calea însăşi care duce spre cer? În cruce este mântuirea, în cruce viaţa, în cruce ocrotirea împotriva vrăjmaşilor; în cruce izvorul dulcilor desfătări cereşti, în cruce tăria sufletului, bucuria spiritului, împlinirea virtuţii, desăvârşirea sfinţeniei. Nu este mântuire pentru suflet, nici nădejde de viaţă veşnică decât numai prin cruce. Ia-ţi aşadar crucea şi urmează-l pe Isus, pe drumul vieţii fără sfârşit. El a deschis calea, purtând pe umeri crucea, şi a murit răstignit pe ea pentru tine, ca, purtând aceeaşi povară şi tu, să râvneşti să mori la rândul tău pe cruce. Căci dacă vom muri cu Cristos împreună, vom trăi împreună cu El (Rom 6,8). Şi dacă vei fi părtaş la patimile lui, din mărirea lui te vei împărtăşi.
Într-adevăr, iată că totul atârnă de cruce, totul stă în răstignire; şi nu alta este calea ce duce la viaţă şi la adevărata pace lăuntrică: sfânta cale a crucii şi a răstignirii zilnice. Poţi colinda lumea întreagă, dacă vrei; poţi căuta pretutindeni tot ce doreşti: nicăieri nu vei găsi o cărare mai înaltă pe sus, şi nici o potecă mai sigură pe jos, în afară de calea sfintei cruci. Rânduieşte şi aşează totul după cum vrei şi cum ţi se pare mai bine: te vei convinge singur că pretutindeni pe lume trebuie, vrând-nevrând, să pătimeşti şi să suferi, până la urmă, pentru câte ceva – şi astfel, iată, peste cruce vei da, fără să vrei, întotdeauna: fie că trupul tău va fi încolţit de vreo durere, fie că sufletul tău va fi măcinat de alean şi de amărăciune.
Pauză
Rugăciunea comună
Uniţi în rugăciune în faţa lui Isus prezent sub vălurile euharistice, să-l implorăm pe Domnul să ne dea forţa necesară ca să putem participa cu generozitate la suferinţa patimii sale. Să spunem împreună:
Doamne, noi te rugăm cu umilinţă.
– Ca să mergem pe urmele lui Cristos care a pătimit pentru noi lăsându-ne un exemplu, să ne rugăm.
– Pentru ca rugăciunea noastră zilnică, unită cu patima lui Cristos, să aibă pentru noi şi pentru cei dragi ai noştri valoare de mântuire, să ne rugăm.
– Pentru ca toţi bolnavii, suferinzii, săracii să primească harul de a-şi ui suferinţele cu patima lui Cristos, să ne rugăm.
– Pentru ca jertfa Calvarului care se reînnoieşte necontenit pe altarele noastre, să fie sufletul jertfelor noastre zilnice, să ne rugăm.
Doamne Dumnezeul nostru, care în Fiul tău făcut pentru noi slujitor suferind, ai voit să ne dai un exemplu sublim de tărie şi iubire, dă-ne forţă ca să putem purta cu generozitate împreună cu el crucea noastră şi să îmbrăţişăm întotdeauna voinţa ta sfântă. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Tantum ergo
Toţi să adorăm fierbinte,
Marea taină din altar,
Jertfa cea de înainte
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului, fără-ncetare
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare,
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)
R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Sau:
Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament, ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.
Binecuvântarea
Aclamaţii (după binecuvântare)
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)
Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.
Sau:
V/R. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,
Lăudaţi-l toate popoarele.
V. Căci peste noi a revărsat Domnul
veşnica lui milostivire.
Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
Precum era la început şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. R.
(Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI