Rugăciune Catolică

I. EXPUNEREA EUHARISTICĂ

1. Act de credinţă şi de adoraţie

Isuse, tu eşti prezent în faţa noastră în Sacramentul altarului;

credem în tine şi în Sacramentul altarului;

credem în tine şi te adorăm.

Priveşte la sărăcia noastră şi tu, infinit de generos,

dăruieşte-ne harurile tale.

Păcatul să nu ne mai despartă de tine;

ajută-ne să împlinim cu fidelitate datoriile pe care le avem zilnic;

dă-ne puterea de a învinge ispitele,

să acceptăm cu resemnare suferinţele,

să perseverăm în bine,

să murim în harul tău şi să ne mântuim sufletul.

Întăreşte-i pe cei suferinzi,

mângâie-i pe cei bolnavi şi infirmi,

ajută-i pe cei din închisori,

primeşte-i în braţele iubirii tale pe muribunzi,

iar răposaţilor, dăruieşte-le odihna şi bucuria cerului. Amin.

2. Invocaţii

Isus, prezent în Euharistie, să reverse în noi credinţa, speranţa şi iubirea. Dorim aceasta, de aceea, îl rugăm:

R.: Doamne, desăvârşeşte-ne iubirea!

1. Isuse, tu ai spus: „Eu sunt pâinea vie, coborâtă din cer, cine mănâncă din această pâine rămâne în mine”.
2. Isuse, tu ai zis: „Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi”.
3. Dăruieşte-le credincioşilor tăi iubirea; să o alimenteze cu harul tău şi să o apere prin fapte bune.
4. Iubirea ta să îi înfrăţească pe toţi oamenii, distrugând orice egoism şi dezbinare.
5. Tu eşti iubire; te rugăm, sporeşte în familiile noastre iubirea şi armonia. Luminează-i pe cei care ezită în fidelitatea lor faţă de propria familie şi dă-le putere de a menţine jurământul pe care l-au depus la altarul tău.
6. Trimite educatori buni pentru copiii părăsiţi de părinţi, sau care nu sunt educaţi de părinţii ce sunt sclavii viciilor, mai ales, ai beţiei şi ai necurăţiei.
7. Oferă răbdare în suferinţă celor handicapaţi şi inspiră-le gândul de a suferi împreună cu tine pentru mântuirea lumii.

Tatăl nostru…

Doamne, dă-ne harul de a ne bucura deplin de divinitatea ta la ospăţul veşnic, care este prefigurat de împărtăşirea temporară cu trupul şi sângele tău, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

II. LITURGIA CUVÂNTULUI

Lectură din Scrisoarea sfântului Apostol Paul către Filipeni

Fraţilor, Isus Cristos, rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine, luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce.

De aceea, şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume care este mai presus de orice nume, pentru ca în numele lui Isus să se plece tot genunchiul, al celor din cer, de pe pământ şi din adâncuri, şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!

Cuvântul Domnului.

Mulţumim lui Dumnezeu.

Psalmul responsorial (Is 12,2-6)

Refr.: Mântuirea noastră este în numele Domnului.

Iată, Dumnezeu este Mântuitorul meu:

Voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic,

Căci Domnul este tăria şi lauda mea.

În el am aflat mântuirea.

Cu bucurie veţi scoate apă din izvoarele mântuirii. Refr.

Veţi spune atunci: „Lăudaţi-l pe Domnul

şi chemaţi numele lui,

Vestiţi printre neamuri lucrările lui,

Nu uitaţi că mare este numele lui. Refr.

Cântaţi-i Domnului, căci a făcut lucruri minunate;

Să ştie aceasta tot pământul.

Strigaţi de bucurie şi de veselie,

Locuitori ai Sionului, căci cel sfânt al lui Israel

Mare este în mijlocul vostru!” Refr.

ALELUIA: Când Isus era la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o şi le-a dat-o celor doi ucenici.

Lectură din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca

A treia zi după moartea lui Isus, doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus, situat la două ore de mers de Ierusalim, şi vorbeau între ei despre cele întâmplate. Pe când vorbeau şi discutau aprins, Isus însuşi s-a apropiat de ei şi a început să meargă cu ei, însă ochii lor erau ţinuţi să nu îl recunoască.

Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, Isus s-a făcut că merge mai departe. Dar ei s-au străduit să îl reţină: „Rămâi cu noi, că se lasă seara şi ziua este deja pe sfârşite”. A intrat, deci, şi a rămas cu ei. Şi, pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor. Iar ei şi-au zis unul celuilalt: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

Şi imediat s-au ridicat de la masă şi s-au întors la Ierusalim. Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli, adunaţi cu ai lor, care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat şi s-a arătat lui Simon Petru”. La rândul lor, au povestit ceea ce li s-a întâmplat pe drum şi cum l-au recunoscut la frângerea pâinii.

Cuvântul Domnului.

Laudă ţie, Cristoase!

REFLECŢIE: Cina cea de Taină

Cei doi ucenici l-au recunoscut pe Isus Domnul la frângerea pâinii; când era la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o: „Oare nu ne ardea inima în piept în timp ce conversam cu el călătorind?” „Rămâi cu noi, Doamne, pentru că se face seară şi ziua este pe sfârşite!”

Una dintre faptele cele mai mari pe care le săvârşeşte omul, oricât de mic şi sărac ar fi, este primirea Sfintei Împărtăşanii, adică primirea lui Cristos în persoană ca hrană şi băutură. O împărtăşanie corect făcută şi în mod conştient ar trebui să ne facă să ne umplem de bucurie şi de teamă, pentru că îl primim pe Creatorul nostru, Stăpânul cerului şi al pământului, pe Judecătorul care va pronunţa sentinţa veşnică, de care depind fericirea sau condamnarea noastră veşnică. La împărtăşanie mergem pregătiţi: o pregătire bine făcută, conştientă; o mulţumire recunoscătoare făcută din iubire arzătoare, precum sentimentele celor doi ucenici din Emaus.

Moment de reculegere şi adoraţie personală şi adoraţie în tăcere.

Cântec.

III. ADORAŢIA EUHARISTICĂ

1. Rugăciune pentru omenire

Isuse, Mântuitorul şi Răscumpărătorul tuturor oamenilor, îndreaptă-ţi privirea plină de bunătate spre noi. Voim să fim ai tăi; pentru a consolida mai bine această unire, ne consacrăm în întregime ţie. Mulţi încă nu te cunosc, mulţi se încăpăţinează şi dispreţuiesc poruncile tale. Îndură-te de ei şi de toţi, atrăgându-i la inima ta de Tată. Cheamă-i din nou pe cei care s-au îndepărtat de tine şi pe fiii rătăciţi, care te-au părăsit, ca să se întoarcă cât mai curând în casa Tatălui.

Fii regele acelora care trăiesc în înşelăciune, în eroare şi în mizerie. Condu-i pe toţi la adevăr şi credinţă, ca să fie o singură turmă sub un singur Păstor. Fă să strălucească lumina Evangheliei asupra tuturor celor ce sunt în idolatrie şi în islamism. Îndură-te de evrei, care odinioară au format poporul tău preaiubit: să coboare asupra lor – ca baie de răscumpărare şi viaţă – acel sânge, pe care ei înşişi l-au invocat odată asupra lor. Dăruieşte-i Bisericii tale libertate şi neînfricare, tuturor popoarelor, ordine şi pace. Din toate inimile, pe tot pământul să se înalţe acest unic glas: „Slavă, laudă, cinste şi mărire acelui Dumnezeu care aduce pace şi mântuire pentru toţi oamenii!” Amin.

Slavă Tatălui… Laudă şi mulţumire să fie în orice moment, Preasfântului şi dumnezeiescului Sacrament… Mărire în cer lui Dumnezeu…

2. Invocaţii

Isus, Mântuitorul lumii, a coborât din cer pentru a fi Dumnezeu cu noi şi ca să rămână în mijlocul nostru în Sacramentul altarului. Să îl rugăm:

R.: Rămâi cu noi, Doamne!

1. Isuse, Soare strălucitor, dă-ne harul de a te urma pe drumul vieţii.
2. Descoperă-ne bunătatea ta, care lucrează în orice creatură.
3. Nu permite să fim învinşi de rău şi ajută-ne să învingem răul prin bine.
4. Priveşte la cei care suferă trupeşte sau sufleteşte şi dăruieşte-le tuturor fraţilor bunătate şi bucurie.

Dumnezeule, care ne hrăneşti cu pâinea vieţii şi ne înveseleşti cu prezenţa ta, învaţă-ne să ne folosim astfel de bunurile pământeşti, încât să le căutăm mai presus de toate pe cele veşnice. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Tantum ergo

Toţi să adorăm fierbinte,

Marea taină din altar,

Jertfa cea de înainte

Facă loc la noul dar;

Ce e peste simţ şi minte

Să ne dea-al credinţei har.

Tatălui daţi închinare,

Cinste, laudă şi cânt,

Fiului, fără-ncetare

Slavă-n cer şi pe pământ,

Pururi binecuvântare,

Fie Duhului Preasfânt. Amin.

V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)

R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Sau:

Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament,  ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.

Binecuvântarea

Aclamaţii (după binecuvântare)

Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)

Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.

Sau:

V/R. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,

Lăudaţi-l toate popoarele.

V. Căci peste noi a revărsat Domnul

veşnica lui milostivire.

Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.

V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,

Precum era la început şi acum şi pururea

şi în vecii vecilor. Amin. R.

(Texte pregătite de pr. Mihai Percă)