|
Lectura biblică
Introducere
Omul cel nou, renăscut în botez, este templul Duhului Sfânt. De aceea el trebuie să se lase călăuzit de Duhul Sfânt, în care va găsi pacea interioară şi forţa de a nu mai trăi „după carne”, ci ca fiu al lui Dumnezeu, după exemplul lui Cristos.
Creştinul, însufleţit de Duhul Sfânt, va putea pe bună dreptate să-l cheme pe Dumnezeu cu numele de „Tată”, va putea să întreţină cu Dumnezeu un raport de iubire filială şi, în sfârşit, va putea spera să fie împreună moştenitor cu Cristos al măririi din cer.
Din Scrisoarea sfântului apostol Pavel către Romani
Fraţilor, nu trăiţi după poftele trupului, ci după îndemnurile Duhului, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Cel care nu are Duhul lui Cristos nu-i aparţine lui. Dacă însă Cristos este în voi, trupul este mort pentru păcat, iar Duhul este viaţa voastră, prin îndreptăţire. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul său, care locuieşte în voi. Într-adevăr, toţi cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Căci n-aţi primit un duh de robie ca iarăşi să vă temeţi, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm „Abba, Tată!”. Duhul însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. Copii şi deci moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, de vreme ce suferim împreună cu el ca să fim şi preamăriţi împreună cu el.
Cuvântul Domnului
Psalmul responsorial (Ps 103)
Refr. Trimite, Doamne, Duhul tău, ca să reînnoiască faţa pământului!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Doamne Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare!
Cât de minunate sunt lucrările tale, Doamne,
pământul este plin de creaturile tale! Refr.
Când le iei suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărână.
Când trimiţi Duhul tău, ele iau fiinţă,
şi tu reînnoieşti faţa pământului. Refr.
Slava Domnului în veci să rămână!
Să se bucure Domnul de lucrările sale!
Plăcute să-i fie cuvintele mele;
iar eu mă voi bucura în Domnul! Refr.
Pauză
Cântec euharistic
Reflecţie
Cel care prin duh, după cum spune Apostolul, face să moară faptele trupului, acela va trăi. Nu este de mirare că trăieşte, deoarece, având Duhul lui Dumnezeu, devine fiu al lui Dumnezeu. Este fiu al lui Dumnezeu şi, prin urmare, nu primeşte un duh de sclavie, ci duhul fiilor adoptivi. Astfel că Duhul Sfânt dă mărturie duhului nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Această mărturie este a Duhului Sfânt, deoarece el este cel care strigă în inimile noastre: Abba, Tată! după cum citim în Scrisoarea către Galateni (Gal 4,6). Dar ceea ce dă mărturie şi mai mult că suntem fii ai lui Dumnezeu este că suntem moştenitori ai lui Dumnezeu, împreună moştenitori cu Cristos (Rom 8,17). Împreună moştenitor cu el este cel care este preamărit împreună cu el, şi este preamărit împreună cu el cel care, suferind pentru el, suferă împreună cu el.
Ca să ne îndemne la suferinţă, apostolul Paul adaugă că tot ceea ce suferim este puţin lucru şi incomparabil cu bunurile viitoare ale marelui premiu cu care vom fi răsplătiţi pentru suferinţele îndurate; această răsplată se va descoperi în noi atunci când, recreaţi după imaginea lui Dumnezeu, vom merita să contemplăm gloria sa faţă în faţă.
Apoi, ca să scoată în evidenţă măreţia descoperirii viitoare, Apostolul adaugă că şi creaţia aşteaptă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu. Acum, creaţia este supusă, fără voia ei, puterii neantului, însă se află în speranţă, căci speră de la Cristos harul slujirii sale, adică să fie şi ea eliberată de sclavia stricăciunii şi să fie primită în libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. Astfel, când se va descoperi gloria acestora, va fi o singură libertate, a creaţiei şi a fiilor lui Dumnezeu. Dar acum, în timp ce această descoperire este amânată, întreaga creaţie geme, aşteptând gloria adopţiei şi a răscumpărării noastre. Ea naşte deja acest duh de mântuire şi vrea să fie eliberată de sclavia neantului.
Este clar că creaturile care gem, aşteptând adopţia de fii, au în ele primele roade ale Duhului. Însă această adopţie de fii înseamnă răscumpărarea întregului trup, care va avea loc atunci când acesta, în calitate de fiu adoptiv al lui Dumnezeu, va vedea faţă către faţă acest bine veşnic şi divin. Adopţia de fii se realizează deja în Biserica Domnului, atunci când Duhul strigă: Abba, Tată! aşa cum se citeşte în Scrisoarea către Galateni. Dar ea va fi desăvârşită atunci când toţi cei care vor merita să vadă chipul lui Dumnezeu vor învia în neputrezire, strălucire şi mărire. Atunci creatura umană se va putea considera ca fiind răscumpărată cu adevărat. De aceea, Apostolul se mândreşte spunând: Căci în speranţă am fost mântuiţi (Rom 8,24). Într-adevăr, speranţa mântuieşte, ca şi credinţa, despre care se spune: Credinţa ta te-a mântuit (Lc 18,42) (din Scrisorile sfântului Ambroziu, 35,4-6.13).
Pauză
Rugăciunea comună
Doamne Isuse, care ai promis ucenicilor tăi că îl vei trimite pe Duhul Mângâietor, ca să-i lumineze şi să-i întărească în iubirea ta, dăruieşte-ni-l şi nouă pe Duhul Sfânt şi ascultă-ne rugăciunile. Să spunem împreună:
Trimite-ni-l, Doamne, pe Duhul tău cel Sfânt!
– Ca să fie mângâietorul nostru.
– Ca să ne facă să cunoaştem tot adevărul.
– Ca să ne reamintească mereu Evanghelia ta.
– Ca să ne transforme inimile.
– Ca să ducă la împlinire în noi lucrarea ta.
– Ca să ne facă fii demni ai lui Dumnezeu.
– Ca să ne copleşească cu darurile sale sfinte.
– Ca să ne înveţe să ne rugăm.
– Ca să fim desăvârşiţi în unitate.
Dumnezeule, care ai mântuit lumea prin moartea şi învierea Fiului tău, revarsă în noi şi în Biserica ta darurile Duhului Sfânt şi continuă să săvârşeşti astăzi în comunităţile creştine minunile pe care le-ai săvârşit la începuturile predicării Evangheliei. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Tantum ergo
Toţi să adorăm fierbinte,
Marea taină din altar,
Jertfa cea de înainte
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului, fără-ncetare
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare,
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)
R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Sau:
Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament, ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.
Binecuvântarea
Aclamaţii (după binecuvântare)
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)
Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.
Sau:
V/R. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,
Lăudaţi-l toate popoarele.
V. Căci peste noi a revărsat Domnul
veşnica lui milostivire.
Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
Precum era la început şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. R.
(Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI