|
Lectura biblică I
Introducere
La Cina cea de Taină, Isus le-a promis ucenicilor, întristaţi fiind, că îl va trimite pe Duhul Sfânt în dar. Va fi un dar al tăriei, al mângâierii şi al luminii. În special Duhul Sfânt va avea misiunea să-i conducă la cunoaşterea completă a adevărului.
Aşadar, revelaţia îşi are izvorul în Dumnezeu Tatăl, se realizează în Fiul şi se desăvârşeşte în credincioşi prin Duhul Sfânt.
Din evanghelia după sfântul Ioan (16,12-15)
În timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „Multe lucruri aş mai avea de spus, dar acum nu le puteţi înţelege. Însă când va veni Duhul adevărului, el vă va ajuta să înţelegeţi tot adevărul. De fapt, el nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va face să cunoaşteţi cele viitoare. El mă va preamări pe mine, pentru că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă. Tot ce are Tatăl este al meu; de aceea am spus că va lua din ceea ce este al meu şi vă va face cunoscut vouă”.
Cuvântul Domnului
Psalmul responsorial (Ps 8)
Refr. Doamne Dumnezeul nostru,
cât de mare este numele tău pe tot pământul!
Când privesc cerurile, lucrările mâinilor tale,
luna şi stelele pe care le-ai făcut,
mă întreb: Ce este omul că te gândeşti la el,
sau fiul omului că îl iei în seamă? Refr.
Cu puţin l-ai făcut mai mic decât pe îngeri
şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele sale. Refr.
I-ai dat în stăpânire oile şi boii laolaltă
precum şi fiarele câmpului,
păsările cerului şi peştii mării,
tot ce străbate căile apelor. Refr.
Reflecţie
În decursul veacurilor, două mari intervenţii ale lui Dumnezeu au răvăşit pământul: să le numim cele două Testamente. Primul Testament i-a făcut pe oameni să treacă de la idolatrie la Legea lui Moise. Al doilea i-a făcut să treacă de la Legea lui Moise la Evanghelie. O a treia răvăşire a fost prevestită: aceea că de pe pământ vom fi purtaţi în cer.
Cele două Testamente au dovedit a avea aceleaşi caractere. Care anume? Acela de a nu fi transformat totul imediat de la început, din momentul în care au apărut. De ce? Pentru a nu ne constrânge cu forţa, ci pentru a ne convinge. Căci ceea ce este impus cu forţa nu durează, aşa cum se întâmplă atunci când vrei să opreşti cu forţa cursul fluviilor, sau să faci cu forţa să crească plantele. În schimb, ceea ce e spontan e mai durabil şi mai sigur. Când lăsăm fluviile să-şi urmeze cursul şi plantele să crească natural, acceptăm ordinea stabilită de Dumnezeu şi apare bunătatea lui. Când oprim cu forţa cursul fluviilor şi vrem o creştere forţată a plantelor, apare voinţa despotică a omului.
Vechiul Testament ni l-a descoperit clar pe Tatăl şi în mod obscur pe Fiul. Noul Testament ni l-a descoperit clar pe Fiul şi ne-a lăsat să întrevedem dumnezeirea Duhului Sfânt. Astăzi Duhul Sfânt trăieşte în mijlocul nostru şi se face foarte clar cunoscut.
Ar fi fost foarte periculos să se predice deschis dumnezeirea Fiului în Vechiul Testament când nu era recunoscută dumnezeirea Tatălui şi să fie impusă dumnezeirea Duhului Sfânt când nu era încă recunoscută dumnezeirea Fiului. Credincioşii, asemenea unor persoane îndopate cu prea multe mâncăruri sau asemenea celor care privesc soarele având ochii încă slabi, ar fi pierdut lucrurile pe care ar fi fost capabili să le înţeleagă. Splendoarea Treimii, aşadar, trebuia să strălucească progresiv, puţin câte puţin.
Lumina vine încetul cu încetul. La rândul nostru, şi noi trebuie să respectăm pedagogia şi ordinea în care Dumnezeu ni s-a descoperit nouă. Nu trebuie să dezvăluim imediat totul şi fără discernământ căci aceasta ar fi o imprudenţă, dar nici nu trebuie să ţinem totul ascuns până la sfârşit căci aceasta ar fi o nelegiuire. În primul caz i-am răni pe cei care sunt departe, în al doilea caz ne-am îndepărta de cei care ne sunt aproape.
Mântuitorul cunoştea anumite lucruri, dar considera că ucenicii nu sunt în stare să le înţeleagă, de aceea le ţinea ascunse. Dar repeta mereu că Duhul Sfânt, când va veni, le va explica toate. Printre aceste lucruri era şi dumnezeirea Duhului Sfânt, care se va manifesta clar mai târziu, după învierea Mântuitorului, când sufletele lor aveau să se maturizeze şi să fie în stare să o înţeleagă (după sfântul Grigore din Nazianz, Discursul 31).
Pauză
Lectura biblică II
Introducere
Apostolul Ioan, care la Cina cea de Taină a avut privilegiul de a-şi lipi capul de pieptul lui Isus, ne repetă mereu că „Dumnezeu este iubire”, că Dumnezeu „ne-a iubit atât de mult încât l-a trimis pe Fiul său în lume”, că în Isus Cristos Tatăl ne-a arătat bogăţia iubirii şi bunătăţii sale. Dumnezeu vrea ca noi să trăim în comuniune cu el, de aceea ni l-a dăruit pe Duhul Sfânt prin care devenim părtaşi ai vieţii dumnezeieşti.
Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan (4,9-16)
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu l-a trimis pe unicul său Fiu în lume, ca să avem viaţă prin el. Dragostea nu stă în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi suntem datori să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată, dar, dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea lui în noi este desăvârşită. Noi cunoaştem că rămânem în el şi el în noi, prin faptul că ne-a dat din Duhul său. Noi am văzut şi mărturisim că Tatăl l-a trimis pe Fiul ca mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. Noi am cunoscut iubirea, pe care Dumnezeu o are faţă de noi şi am crezut într-însa. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el.
Cuvântul Domnului
Pauză
Rugăciunea comună
Să înălţăm un imn de laudă către Dumnezeul nostru cel unic şi întreit, spunând împreună:
Să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci!
– Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul atotputernic care este, care era şi care va fi.
– Vrednic eşti, Doamne Dumnezeul nostru, să primeşti laudă, mărire şi binecuvântare.
– Vrednic este Mielul care a fost jertfit să primească puterea, dumnezeirea, înţelepciunea şi tăria şi gloria şi cinstea şi binecuvântarea.
– Să-l binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.
– Voi toate lucrările Domnului binecuvântaţi-l pe Domnul.
– Cântaţi mărire lui Dumnezeu, voi toţi slujitorii lui şi voi cei care vă temeţi de Dumnezeu, mici şi mari.
– Să-l preamărească cerul şi pământul şi orice făptură care este în cer, pe pământ, marea şi tot ce se află în ea.
Dumnezeule atotputernic, preasfânt, preaînalt şi neajuns, care eşti supremul bine, orice bine, tot binele, care singur eşti bun, ţie îţi aducem toată lauda, toată cinstea, toată binecuvântarea, ţie îţi atribuim întotdeauna tot binele. Amin
Cântec
Tantum ergo
Toţi să adorăm fierbinte,
Marea taină din altar,
Jertfa cea de înainte
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului, fără-ncetare
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare,
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)
R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Sau:
Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament, ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.
Binecuvântarea
Aclamaţii (după binecuvântare)
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)
Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.
Sau:
V/R. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,
Lăudaţi-l toate popoarele.
V. Căci peste noi a revărsat Domnul
veşnica lui milostivire.
Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
Precum era la început şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. R.
(Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI