|
Lectura biblică
Introducere
Rugăciunea este una din datoriile fundamentale ale creştinului. Ea exprimă credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Un om care nu crede şi nu iubeşte nu se poate ruga.
În fragmentul evangheliei care urmează, Isus ne arată cum trebuie să ne rugăm.
Din evanghelia după sfântul Matei (6,6-13; 7,7-11)
În timpul acela, Isus a spus ucenicilor săi: „Tu însă când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie”. „Când vă rugaţi, nu spuneţi vorbe multe ca păgânii. Ei îşi închipuie că datorită vorbăriei lor vor fi ascultaţi. Aşadar, nu faceţi ca ei, căci ştie Tatăl vostru de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-i cere. Voi deci aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău”. „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide. Căci cine cere primeşte, cine caută găseşte, iar celui care bate i se deschide. Cine dintre voi este omul acela, care atunci când fiul său îi cere pâine, îi dă o piatră? Sau, când îi cere peşte, îi dă un şarpe? Dacă voi, aşadar, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor care i le cer?”.
Cuvântul Domnului
Psalmul responsorial (Ps 33)
Refr. Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele.
Slăviţi pe Domnul împreună cu mine,
să înălţăm numele lui împreună!
Când îl caut pe Domnul, el îmi răspunde
şi mă eliberează de tot ce mă înspăimântă. Refr.
Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi,
şi feţele voastre nu vor avea de ce să se ruşineze.
Cel sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat
şi l-a mântuit de toate necazurile sale. Refr.
Ochii Domnului sunt îndreptaţi spre cei drepţi
şi urechea lui ia aminte la strigătele lor.
Domnul îşi întoarce faţa împotriva celor răi,
pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. Refr.
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude
şi-i scapă din orice strâmtorare.
Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită
şi îi mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit. Refr.
Reflecţie
Unul din aspectele rugăciunii lui Cristos care pare din Evanghelie este acela că Isus nu a ezitat să ceară. El declară că va face acest lucru şi în cer după înălţarea sa la Tatăl. „Îl voi ruga pe Tatăl care vă va da un alt Mângâietor” (In 14,16).
Desigur, Tatăl ştie ce avem nevoie şi a înmulţi cuvintele este un lucru de prisos pe care îl fac păgânii. Dar este cu totul altceva să conversăm cu Tatăl cu privire la defectele şi slăbiciunile noastre, cu privire la dorinţele şi aspiraţiile noastre şi să stabilim adevărul cu privire la ce suntem noi – sau nu suntem – şi ce este el.
Chiar când e vorba de rugăciunea de cerere şi de implorare, nu trebuie să punem întrebarea dacă ea serveşte şi la ce serveşte. Când e vorba de iubire, de prietenie, se pun asemenea întrebări? Rugăciunea este iubire în acţiune. A ne ruga înseamnă a iubi pe Dumnezeu şi pe oameni; a-i iubi înseamnă a te ruga. De aceea Isus a trăit din rugăciune.
Şi de aceea ne învaţă şi pe noi să ne rugăm: cu încredere, fără încetare (încetezi oare să iubeşti?), în odaia ta sau împreună cu alţii, cu suspine negrăite provocate în noi de Duhul Sfânt sau cu formule fixe. El ne îndeamnă să-i cerem Tatălui lucrători în secerişul său, să cerem apa vie care ţâşneşte spre viaţa veşnică, bucuria desăvârşită, să-l cerem pe Duhul Sfânt.
La rugămintea ucenicilor, Isus îi învaţă noua formulă a marii rugăciuni creştine (Mt 6,9-13). Tatăl nostru care eşti în ceruri. Tatăl său este şi Tatăl nostru şi al tuturor oamenilor. Trebuie să credem în această filiaţie divină şi să învăţăm cum să-l transmitem lumii Vestea cea Bună: cum să fim martori ai Iubirii.
Primele cereri exprimă ceea ce a fost scopul vieţii lui Cristos, mâncarea sa: Sfinţească-se numele tău, adică tu, Tată, să fii preamărit, cunoscut şi iubit. Vie împărăţia ta, Împărăţia care nu este din această lume, dar se dezvoltă în această lume, acea Împărăţie care îi uneşte pe toţi oamenii, spre a-i mântui, prin prietenia lor personală cu unicul Rege, Isus Cristos. Facă-se voinţa ta de iubire universală precum în cer aşa şi pe pământ.
În continuare, cerem pentru noi înşine pâinea pentru fiecare zi; pentru azi, pentru mâine şi pentru ziua escatologică. Cerem iertare pentru păcatele noastre acordând iertare, la rândul nostru, celor care ne-au greşit. În sfârşit, cerem biruinţă asupra ispitelor şi asupra Duhului Rău, sprijiniţi de exemplul lui Cristos şi de rugăciunea lui pentru noi.
Contemplarea permanentă şi plină de iubire a Domnului în rugăciune să fie lecţia noastră zilnică şi bucuria vieţii noastre: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm! (după R. Troisfontaines, Collectanea cisterciensia).
Pauză
Rugăciunea comună
Mântuitorul nostru ne-a învăţat să ne rugăm fără încetare şi să ne adresăm cu încredere lui Dumnezeu tatăl nostru. Convinşi că de rugăciunea constantă şi fervoroasă depinde progresul vieţii noastre spirituale şi chiar mântuirea noastră, să-l implorăm pe Domnul Isus, prezent în faţa noastră, şi să spunem împreună:
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!
– Ca să fim statornici în rugăciune.
– Ca să păstrăm în noi harul tău.
– Ca să nu cedăm la ispitele Celui Rău.
– Ca să dobândim pacea inimii.
– Ca să nu cădem în tristeţe şi descurajare.
– Ca să obţinem iertarea pentru păcatele noastre.
– Ca să putem trăi ca nişte adevăraţi creştini.
– Ca să dobândim darurile Duhului Sfânt.
– Ca să putem răspândi Împărăţia lui Dumnezeu.
– Ca să ajungem la fericirea veşnică.
Dumnezeule, Tatăl nostru milostiv, trimite-l în ajutorul slăbiciunii noastre pe Duhul Sfânt ca să ne însufleţească cu viaţa sa, să facă să se înalţe către tine din inima noastră adevărata rugăciune filială şi să transforme toate faptele noastre în tot atâtea acte de adoraţie şi de iubire. Acestea ţi le cerem prin Cristos Fiul tău şi Domnul nostru. Amin
Tantum ergo
Toţi să adorăm fierbinte,
Marea taină din altar,
Jertfa cea de înainte
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului, fără-ncetare
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare,
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
V. Tu le-ai dat pâine cerească (T.P. Aleluia)
R. Având în sine orice plăcere (T.P. Aleluia)
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
Sau:
Doamne Dumnezeule, dă-ne, te rugăm, harul să-l preamărim cum se cuvine pe Mielul care a fost ucis pentru noi şi care acum este de faţă în preasfântul Sacrament, ca astfel să ne învrednicim a-l contempla în slava cerească. Prin Cristos Domnul nostru.
Binecuvântarea
Aclamaţii (după binecuvântare)
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament! (de trei ori)
Adoremus in aeternum Sanctissimum Sacramentum.
Sau:
V/R. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,
Lăudaţi-l toate popoarele.
V. Căci peste noi a revărsat Domnul
veşnica lui milostivire.
Şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. R.
V. Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
Precum era la început şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin. R.
(Texte pregătite de pr. Claudiu Dumea)
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI