|
14. Credincioşii trebuie instruiţi să se împărtăşească la însăşi celebrarea euharistică.
Totuşi, preoţii să nu refuze a da sfânta Împărtăşanie chiar în afara sfintei Liturghii credincioşilor care o cer2.
Ba se cade ca acelora care nu pot lua parte la celebrarea euha-ristică în comunitate să li se dea cu râvnă această hrană, pentru ca, întăriţi prin sfânta Euharistie, să se simtă uniţi cu însăşi comunitatea la jertfa Domnului şi încurajaţi de dragostea fraţilor lor.
Păstorii sufleteşti să aibă grijă ca bătrânilor şi bolnavilor, chiar dacă nu sunt grav bolnavi, nici în pericol iminent de moarte, să le ofere posibilitatea de a primi des Euharistia, ba chiar, pe cât e posibil, zilnic, mai ales în timpul pascal. Celor care nu pot primi sfânta Împărtăşanie sub chipul pâinii le este permis să o primească numai sub specia vinului3.
15. Credincioşii să fie instruiţi cu grijă ca, atunci când primesc sfânta Împărtăşanie în afara sfintei Liturghii, să se unească în mod intim cu jertfa prin care se perpetuează jertfa de pe cruce şi să ia parte la acel sfânt ospăţ în care, „prin împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, poporul lui Dumnezeu participă la bunurile jertfei pascale, reînnoieşte noua alianţă dintre Dumnezeu şi oameni, o dată pentru totdeauna prin sângele lui Cristos, prefigurează şi anticipă în credinţă şi speranţă ospăţul escatologic în împărăţia Tatălui, vestind moartea Domnului până când va veni4.
II. TIMPUL ADMINISTRĂRII SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII
16. Sfânta Împărtăşanie se poate da în afara sfintei Liturghii în orice zi şi la orice oră din zi. Totuşi, se cuvine ca, ţinându-se seama de folosul credincioşilor, să se stabilească dinainte un orar pentru distribuirea sfintei Împărtăşanii, pentru ca sfânta celebrare să se facă în formă mai solemnă şi cu un mai mare folos spiritual al credincioşilor.
Totuşi:
a) În Joia Mare, sfânta Împărtăşanie poate fi distribuită numai în timpul sfintei Liturghii; celor bolnavi le poate fi dusă la orice oră din zi;
b) În Vinerea Mare, sfânta Împărtăşanie se distribuie numai în timpul celebrării Pătimirii Domnului; însă celor bolnavi, care nu pot lua parte la această celebrare, li se poate duce la orice oră din zi;
c) În Sâmbăta Mare, sfânta Împărtăşanie poate fi dată numai sub formă de Viatic5.
III. ADMINISTRATORUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
17. În primul rând, este datoria preotului şi a diaconului să administreze sfânta Împărtăşanie credincioşilor care o cer6. Este o datorie primordială, care decurge din sfinţirea lor, să acorde acestei slujiri o parte suficientă de timp, conform cu trebuinţele credincioşilor.
Apoi este datoria acolitului, orânduit conform normelor date de Biserică, să distribuie sfânta Împărtăşanie ca administrator extraordinar, ori de câte ori preotul sau diaconul lipseşte sau este împiedicat din cauza bolii, a vârstei înaintate sau a unor îndatoriri de ordin pastoral sau când numărul credincioşilor ce se apropie de sfânta masă este aşa de mare încât celebrarea sfintei Liturghii sau a altei celebrări sacre s-ar prelungi prea mult7.
Ordinariul locului poate da facultatea de a distribui sfânta Împărtăşanie şi altora, ca administratori extraordinari, ori de câte ori acest lucru i se pare necesar pentru utilitatea pastorală a credincioşilor şi nu este la îndemână un preot, un diacon sau un acolit8.
IV. LOCUL DISTRIBUIRII SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII
18. În mod normal, locul în care se distribuie sfânta Împărtăşanie, în afara sfintei Liturghii, este biserica sau capela în care se celebrează sau se păstrează sfânta Euharistie în mod obişnuit, sau o biserică, o capelă, ori un alt loc în care comunitatea locală se adună de obicei pentru a participa la o celebrare liturgică, duminica sau în alte zile. Sfânta Împărtăşanie se poate da şi în alte locuri, inclusiv casele particulare, în cazul bolnavilor, al deţinuţilor şi al altor persoane care nu pot ieşi în public fără primejdie sau un mare neajuns.
V. NORME PENTRU DISTRIBUIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
19. Când se distribuie sfânta Împărtăşanie în biserică sau în capelă, să se aşeze corporalul pe altarul acoperit cu faţa de altar; să se aprindă, de asemenea, două lumânări în semn de veneraţie şi de ospăţ festiv9. Să se folosească patena.
Când sfânta Împărtăşanie se distribuie în afara bisericii sau a capelei, să se pregătească o masă potrivită, acoperită cu o pânză; să se pregătească şi lumânări.
20. Administratorul sfintei Împărtăşanii, dacă este preot sau diacon, să se îmbrace cu albă sau cotă peste reverendă şi să ia stola.
Alţi slujitori să poarte sau haina liturgică obişnuită în acea regiune, sau o haină care se cuvine acestei slujiri şi e aprobată de ordinariu.
Pentru administrarea sfintei Împărtăşanii în afara bisericii, spe-ciile euharistice să fie duse într-o cutiuţă sau alt vas bine închis. Cât priveşte îmbrăcămintea şi alte cerinţe, să se aibă grijă ca toate să corespundă diferitelor situaţii şi împrejurări locale.
21. În distribuirea sfintei Împărtăşanii, să se păstreze obiceiul de a aşeza particula de pâine consacrată pe limba celui care primeşte sfânta Împărtăşanie, obicei ce se bazează pe o tradiţie multiseculară.
Totuşi, conferinţele episcopale, cu aprobarea sfântului Scaun, pot hotărî ca, în teritoriul lor, sfânta Împărtăşanie să poată fi distribuită şi punând pâinea consacrată în mâinile celor care se împărtăşesc, cu condiţia să se evite orice pericol de a se slăbi în sufletele credincioşilor respectul faţă de sfânta Euharistie sau de a se strecura păreri false despre preasfânta Euharistie10.
De altfel, creştinii trebuie să fie instruiţi cu privire la faptul că Isus Cristos este Domn şi Mântuitor şi că lui, prezent sub speciile sacramentale, trebuie să i se dea acelaşi cult al latriei sau al adoraţiei, care i se cuvine lui Dumnezeu11.
În ambele cazuri, sfânta Împărtăşanie trebuie distribuită de către slujitorul competent, care să-i arate şi să-i întindă celui ce se împărtăşeşte particula pâinii consacrate, zicând formula: Trupul lui Cristos, la care credinciosul răspunde: Amin.
În ceea ce priveşte distribuirea sfintei Împărtăşanii sub specia vinului, să se respecte bine normele care se află în instrucţiunea Sacramentali Communione din ziua de 29 iunie 197012.
22. Firimiturile rămase eventual după Împărtăşanie să se culeagă cu respect şi să fie puse în pixidă sau într-un vas mic cu apă.
De asemenea, dacă sfânta Împărtăşanie se administrează sub specia vinului, potirul sau alt vas mic, folosit în acest scop, să fie purificat cu apă.
Apa folosită la purificări să fie băută sau să fie vărsată într-un loc decent.
VI. DISPOZIŢIILE CERUTE PENTRU PRIMIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII
23. Euharistia, care reprezintă necontenit misterul pascal al lui Cristos între oameni, este izvorul oricărui har şi al iertării păcatelor. Cu toate acestea, cei care intenţionează să primească trupul Domnului, ca să primească roadele sacramentului pascal, trebuie să se apropie de el cu o conştiinţă curată şi cu dispoziţii sincere ale inimii.
De aceea, Biserica prescrie: „Cine se ştie vinovat de vreun păcat de moarte, oricât de mare i s-ar părea căinţa, să nu se apropie de sfânta Euharistie fără a face mai întâi spovada sacramentală”13.
În caz de necesitate urgentă, dacă nu este la dispoziţie un duhovnic, cel care vrea să se împărtăşească să trezească mai întâi un act de căinţă desăvârşită, cu hotărârea de a spovedi la timpul potrivit toate păcatele de moarte, pe care momentan nu le poate mărturisi.
Cei care obişnuiesc să se împărtăşească zilnic sau, cel puţin, mai des, se cuvine ca, la anumite intervale de timp, după starea sufletească a fiecăruia, să se apropie de sacramentul Pocăinţei. De altfel, credincioşii să primească Euharistia chiar ca antidot prin care se eliberează de vinovăţiile zilnice şi sunt apăraţi împotriva păcate-lor de moarte; să mai ştie să folosească în plus părţile penitenţiale ale liturgiei, în special cele din cadrul sfintei Liturghii14.
24. Cei care vor să se împărtăşească să nu mănânce mâncăruri solide şi nici să nu bea lichide, în afară de apă, cel puţin o oră înainte de împărtăşanie.
Timpul postului euharistic sau al abstinenţei de la mâncare sau băutură alcoolică se reduce la circa un sfert de oră pentru:
1) bolnavii din spitale sau de la domiciliu, chiar dacă nu stau la pat;
2) credincioşii mai înaintaţi în vârstă, care, din cauza bătrâneţii, se află acasă sau sunt ţinuţi la azil;
3) preoţii bolnavi, chiar dacă nu stau la pat, sau pentru cei înaintaţi în vârstă, fie că celebrează sfânta Liturghie, fie că primesc sfânta Împărtăşanie;
4) persoanele care se dedică îngrijirii bolnavilor sau bătrânilor şi rudelor celor îngrijiţi, care doresc să primească sfânta Împărtăşanie împreună cu aceştia, ori de câte ori nu pot respecta fără mare greutate postul de o oră15.
25. Unirea cu Cristos, unire pentru care a fost înfiinţat însuşi sacra-mentul, trebuie prelungită în toată viaţa creştină, astfel încât credincioşii, contemplând prin credinţă fără întrerupere darul primit, să ducă viaţa creştină în aducere de mulţumire sub conducerea Duhului Sfânt şi să aducă roade îmbelşugate de dragoste creştină.
Şi, ca să rămână mai uşor în această aducere de mulţumire, care i se oferă lui Dumnezeu în mod strălucit, în timpul sfintei Liturghii, se recomandă tuturor celor care s-au împărtăşit să mai ră-mână în rugăciune câtva timp16.
aracteristicilor respec-tive, adăugându-se eventual şi alte texte, mai ales dacă au melodii potrivite, pentru a fi cântate.
1. Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 55.
2. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 33a: AAS 59 (1967) 559-560.
3. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 40-41: AAS 59 (1967) 562-563.
4. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3a: AAS 59 (1967) 541-542.
5. Cf. Liturghierul roman, ed. tipică 1970: Missa vespertina in Cena Domini, 243; Celebratio Passionis Domini, 250, nr. 3; Sabbato sancto, 265.
6. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 31: AAS 59 (1967) 557-558.
7. Cf. PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea apostolică Ministeria quaedam (15 august 1972), VI: AAS 64 (1972) 532.
8. Cf. SF. CONGREGAŢIE PENTRU DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Immensae caritatis (29 ianuarie 1973), nr. 1, I şi II.
9. Cf. Liturghierul roman, Norme generale, nr. 269.
10. Cf. SF. CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN, Instrucţia Memoriale Domini (29 mai 1969): AAS 61 (1969) 541-555.
11. Cf. SF. CONGREGAŢIE PENTRU DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Immensae caritatis (29 ianuarie 1973), nr. 4.
12. Cf. nr. 6: AAS 62 (1970) 665-666.
13. Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, ses. a XIII-a, Decretul despre Euharistie, 7: DS 1646-1647; IDEM ses. a XIV-a, Canones de sacramento Paenitentiae, 9: DS 1709; SF. CONGREGAŢIE PENTRU DOCTRINA CREDINŢEI, Normae pastorales circa absolutionem sacramentalem generali modo impertiendam, (16 iunie 1972), introducere şi nr. VI: AAS 64 (1972) 510.512.
14. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 35: AAS 59 (1967) 561.
15. Cf. SF. CONGREGAŢIE PENTRU DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Immensae caritatis (29 ianuarie 1973), nr. 3.
16. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 38: AAS 59 (1967) 562.
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI