Rugăciune Catolică

RITUALUL ADMINISTRĂRII SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII

1. RITUALUL UNIT CU CELEBRAREA MAI AMPLĂ A CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

26. Această formă trebuie folosită când nu se celebrează sfânta Liturghie sau se distribuie sfânta Împărtăşanie la ore fixe, astfel încât credincioşii să fie hrăniţi şi la masa cuvântului lui Dumnezeu. Căci ascultând cuvântul lui Dumnezeu, ei recunosc că faptele minunate, care le sunt vestite, îşi ating apogeul în misterul pascal al cărui memorial se celebrează în mod sacramental la sfânta Liturghie şi la care ei participă prin sfânta Împărtăşanie. Pe deasupra, primind cuvântul lui Dumnezeu şi fiind hrăniţi cu el, sunt conduşi prin aducerea de mulţumire la participarea rodnică la misterele mântuirii.

Ritul iniţial

27. După ce credincioşii s-au adunat şi toate au fost pregătite aşa cum s-a indicat mai sus (nr. 19-20), slujitorul îi salută pe cei de faţă. Dacă este preot sau diacon, spune:

Harul Domnului nostru Isus Cristos

şi dragostea lui Dumnezeu

şi împărtăşirea Sfântului Duh

să fie cu voi toţi.

Toţi răspund:

Şi cu duhul tău.

Sau:

Domnul să fie cu voi.

Toţi răspund:

Şi cu duhul tău.

Dacă slujitorul nu este preot sau diacon, îi salută pe cei prezenţi cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Fraţilor, binecuvântaţi-l pe Domnul

care ne (sau: vă) invită binevoitor

la masa trupului lui Cristos.

Toţi răspund:

Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci

Altă formulă de salut la alegere, nr. 189.

Se pot alege şi alte cuvinte din Sfânta Scriptură, folosite pentru a saluta pe credincioşi.

28. Apoi se face actul penitenţial. Slujitorul îi invită la pocăinţă pe cei care trebuie să se împărtăşească, zicând:

Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,

ca să luăm parte cu vrednicie

la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:

Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul,

fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar slujitorul încheie:

Să aibă milă de noi

atotputernicul Dumnezeu

şi, iertându-ne păcatele, să

ne ducă la viaţa veşnică.

Toţi răspund:

Amin.

Alte formule ale actului penitenţial la alegere, nr. 190-191.

Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu

29. Apoi are loc celebrarea cuvântului lui Dumnezeu, care se face la fel ca la sfânta Liturghie. După împrejurări, textele sunt luate fie de la Liturghia zilei, fie din lecturile care sunt propuse pentru Liturghiile votive în cinstea preasfintei Euharistii (Lecţionar VI), fie în cinstea preapreţiosului sânge al lui Isus (Lecţionar VI), şi se găsesc la nr. 113-153 din acest Ritual. Pot fi alese, după împre-jurări, chiar alte texte mai potrivite cu împrejurările speciale, care se află în Lecţionar, mai ales lecturile de la Liturghia votivă în cinstea preasfintei inimi a lui Isus, după cum se indică mai jos, la nr. 154-188.

Pot fi folosite una sau mai multe lecturi, după cum se pare mai potrivit. După prima lectură, să urmeze psalmul sau alt cântec, ce poate fi înlocuit cu un timp de tăcere sacră.

Celebrarea cuvântului se încheie cu rugăciunea universală.

Sfânta Împărtăşanie

30. După rugăciunea universală, slujitorul merge la locul unde se păs-trează Euharistia, ia vasul mic sau pixida cu trupul Domnului, îl aşază pe altar şi îngenunchează. Apoi face introducerea la Rugă-ciunea domnească prin aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

Îndemnaţi de porunca Mântuitorului

şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască,

îndrăznim a spune:

şi continuă toţi:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă

astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

31. Apoi, dacă se crede oportun, îi invită pe credincioşi să-şi exprime dragostea cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

Dăruiţi-vă pacea.

Toţi, după obiceiul locului, îşi exprimă reciproc pacea şi dragostea.

32. Apoi, slujitorul îngenunchează, ia ostia şi, ţinând-o puţin ridicată deasupra vasului sau a pixidei, cu faţa spre cei care trebuie să se împărtăşească, spune:

Iată Mielul lui Dumnezeu,

iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.

Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Cei care se împărtăşesc spun o singură dată:

Doamne, nu sunt vrednic

să intri sub acoperământul meu,

dar spune numai un cuvânt

şi se va tămădui sufletul meu.

33. Dacă însuşi slujitorul se împărtăşeşte, spune în şoaptă:

Trupul lui Cristos să mă păzească pentru viaţa veşnică.

După care ia cu respect trupul Domnului.

34. Apoi ia vasul ori pixida, se apropie de cei care trebuie să se împăr-tăşească şi, ridicând puţin ostia, o arată fiecăruia dintre ei, spunând:

Trupul lui Cristos.

Cel care se împărtăşeşte răspunde:

Amin.

Şi se împărtăşeşte.

35. În timp ce se distribuie sfânta Împărtăşanie, se poate cânta un cântec potrivit.

36. După distribuirea sfintei Împărtăşanii, slujitorul pune în pixidă firimiturile care se află eventual pe patenă şi, dacă e cazul, îşi spală mâinile. Dacă au mai rămas particule, pune sfântul sacrament în tabernacol şi îngenunchează.

37. Acum, după împrejurări, se poate păstra un timp de tăcere sfântă, sau se poate cânta un psalm ori un cântec.

38. Apoi, slujitorul sacru spune rugăciunea de încheiere:

Să ne rugăm.

Doamne Isuse Cristoase,

tu ne-ai lăsat în sacramentul minunat

al sfintei Euharistii

amintirea pătimirii tale;

ajută-ne, te rugăm, să cinstim cu credinţă vie

şi cu o iubire mare

sfintele taine ale trupului şi sângelui tău,

ca să avem parte necontenit

de roadele răscumpărării tale.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Toţi răspund:

Amin.

Alte rugăciuni la alegere, nr. 210-219.

În timpul pascal însă să se prefere rugăciunile indicate la nr. 220-222.

Ritul încheierii

39. Apoi, slujitorul, dacă este preot sau diacon, cu faţa spre popor, zice cu braţele întinse:

Domnul să fie cu voi.

Toţi:

Şi cu duhul tău.

Şi binecuvântează poporul, spunând:

Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, + şi Duhul Sfânt.

Toţi răspund:

Amin.

În locul acestei formule, poate să folosească binecuvântarea solemnă sau rugăciunea asupra poporului, după cum se află la sfârşitul sfintei Liturghii în Misalul roman.

40. Dacă însă slujitorul nu este preot, nici diacon, invocând binecu-vântarea lui Dumnezeu şi însemnându-se cu sfânta cruce, zice:

Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău şi să ne conducă la viaţa cea veşnică.

Sau:

Să ne binecuvânteze şi să ne ocrotească atotputernicul şi milostivul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt.

Toţi răspund:

Amin.

41. La sfârşit, slujitorul spune:

Mergeţi în pace.

Toţi răspund:

Mulţumim lui Dumnezeu.

După ce a făcut reverenţa cuvenită, slujitorul se retrage.