Capitolul I - 2. Ritualul unit cu celebrarea mai scurtă a Cuvântului lui Dumnezeu PDF Imprimare Email
Scris de Tarciziu Erdeş   
Marţi, 05 Aprilie 2011 15:14

 

RITUALUL ADMINISTRĂRII SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII

 

 


2. RITUALUL UNIT CU CELEBRAREA MAI SCURTĂ A CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU

 

 

42. Această formă se utilizează când împrejurările nu sunt favorabile unei celebrări mai ample a cuvântului lui Dumnezeu, mai ales când numărul celor ce se împărtăşesc este foarte mic şi, de aceea, nu poate fi ţinută o adevărată celebrare a comunităţii.

 

Ritul iniţial

43. După ce toate au fost pregătite ca mai sus (nr. 19-20), slujitorul îi salută pe cei care trebuie să se împărtăşească (nr. 27, 189) şi-i invită să facă actul penitenţial (nr. 28, 190-191).


Lectura scurtă a cuvântului lui Dumnezeu

44. Omiţându-se celebrarea cuvântului lui Dumnezeu, după caz, unul dintre cei de faţă sau chiar slujitorul însuşi poate să citească un text din Sfânta Scriptură, în care e vorba despre pâinea vieţii.

De exemplu:

In 6,54-55

Cine mănâncă trupul meu

şi bea sângele meu are viaţa veşnică

şi eu îl voi învia în ziua de apoi.

Trupul meu cu adevărat este mâncare

şi sângele meu cu adevărat băutură.

 

In 6,54-58

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică

şi eu îl voi învia în ziua de apoi.

Trupul meu cu adevărat este mâncare

şi sângele meu cu adevărat băutură.

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu

rămâne în mine şi eu rămân în el.

Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu,

şi eu trăiesc prin Tatăl,

la fel, şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine.

Aceasta este pâinea care se coboară din cer,

nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri. Ei au murit;

cine mănâncă din această pâine va trăi în veci.

 

In 14,6

Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

 

In 14,23

Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu;

Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el

şi ne vom face locuinţă la el.

 

In 15,4

Rămâneţi în mine şi eu în voi.

După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine dacă nu rămâne în viţă,

tot astfel, nici voi, dacă nu rămâneţi în mine.

 

1Cor 11,26

Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta,

vestiţi moartea Domnului până când va veni.

 

Poate fi ales alt text potrivit din cele propuse mai jos la nr. 113 ş.u.


Sfânta Împărtăşanie

45. Slujitorul ia vasul ori pixida cu trupul Domnului, îl aşază pe altar şi îngenunchează. Apoi face introducerea la Rugăciunea domnească prin aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

Îndemnaţi de porunca Mântuitorului

şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască, îndrăznim a spune:

şi continuă toţi:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

 

46. Apoi, slujitorul îngenunchează, ia ostia şi, ţinând-o puţin ridicată deasupra vasului sau a pixidei, cu faţa spre cei care trebuie să se împărtăşească, spune:

Iată Mielul lui Dumnezeu,

iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.

Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Cei care se împărtăşesc spun o singură dată:

Doamne, nu sunt vrednic

să intri sub acoperământul meu,

dar spune numai un cuvânt

şi se va tămădui sufletul meu.


47. Dacă se împărtăşeşte şi slujitorul, spune în şoaptă:

Trupul lui Cristos să mă păzească pentru viaţa cea veşnică.

Şi ia cu respect trupul Domnului.

 

48. Apoi ia vasul ori pixida, se apropie de cei care trebuie să se împăr-tăşească şi, ridicând puţin ostia, o arată fiecăruia dintre ei, spunând:

Trupul lui Cristos.

Cel care se împărtăşeşte răspunde:

Amin.

Şi se împărtăşeşte.

 

49. După distribuirea sfintei Împărtăşanii, slujitorul pune în pixidă firimiturile care se află eventual pe patenă şi, dacă e cazul, îşi spală mâinile. Dacă au mai rămas particule, aşază sfântul sacrament în tabernacol şi îngenunchează.

Acum, după împrejurări, se poate păstra un timp de tăcere sfântă sau se poate cânta un psalm ori un cântec.


50. Apoi, slujitorul spune rugăciunea de încheiere.

Să ne rugăm.

Doamne Isuse Cristoase,

tu ne-ai lăsat în sacramentul minunat

al sfintei Euharistii amintirea pătimiri tale;

ajută-ne, te rugăm, să cinstim cu credinţă vie şi cu o iubire mare

sfintele taine ale trupului şi sângelui tău,

ca să avem parte necontenit de roadele răscumpărării tale.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Toţi răspund:

Amin.

 

Alte rugăciuni la alegere la nr. 210-219.

Însă, în timpul pascal, să se prefere rugăciunile indicate la nr. 220-222.

 

Ritul încheierii

51. Slujitorul, dacă este preot sau diacon, cu faţa spre popor, spune cu braţele întinse:

Domnul să fie cu voi.

Toţi:

Şi cu duhul tău.

Şi binecuvântează poporul, spunând:

Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, + şi Duhul Sfânt.

Toţi răspund:

Amin.


52. Dacă slujitorul nu este preot, nici diacon, invocând binecuvântarea lui Dumnezeu şi însemnându-se cu sfânta cruce, spune:

Domnul să ne binecuvânteze, să ne apere de orice rău

şi să ne ducă la viaţa veşnică.

Sau:

Să ne binecuvânteze şi să ne ocrotească atotputernicul şi milostivul Dumnezeu, Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt.

Toţi răspund:

Amin.


53. La sfârşit, slujitorul spune:

Mergeţi în pace.

Toţi răspund:

Mulţumim lui Dumnezeu.


După ce a făcut reverenţa cuvenită, slujitorul se retrage.

 

 

Ultima actualizare în Joi, 05 Mai 2011 19:20
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică