Rugăciune Catolică

SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ŞI VIATICUL CARE TREBUIE DUSE LA BOLNAVI DE CĂTRE SLUJITORUL EXTRAORDINAR

2. RITUALUL MAI SCURT AL ÎMPĂRTĂŞIRII BOLNAVILOR

64. Acest ritual mai scurt se foloseşte când sfânta Împărtăşanie urmează să fie dată la mai mulţi bolnavi care se află alături, sau în mai multe camere ale aceleiaşi case, de exemplu, ale spitalului, adău-gându-se, dacă e cazul, câteva elemente luate din ritualul obişnuit.

65. Ritualul poate să fie început sau în biserică, sau în capelă, ori în prima cameră, de către slujitorul care spune antifonul:

O, sfânt ospăţ

în care, primindu-l pe Cristos,

cinstim amintirea pătimirii sale,

sufletul ni se umple de har şi ni se dă chezăşia vieţii viitoare!

Alte antifoane la alegere, la nr. 200-203.

66. Atunci, slujitorul, după caz, fiind însoţit de o persoană care duce o lumânare, se apropie de bolnavi şi spune, sau o dată la toţi bolnavii, care sunt în aceeaşi cameră, sau la fiecare dintre cei care se împărtăşesc:

Iată Mielul lui Dumnezeu,

iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.

Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Fiecare dintre cei care se împărtăşesc adaugă:

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu;

dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu.

Şi primeşte Împărtăşania în mod obişnuit.

67. Ritul se încheie cu rugăciunea (cf. nr. 62) care poate fi spusă sau în biserică, sau în capelă, ori în ultima încăpere.