Rugăciune Catolică

CAPITOLUL III

DIFERITE FORME DE CULT ADUS PREASFINTEI EUHARISTII

79. Se recomandă insistent devoţiunea, atât cea particulară, cât şi cea publică, faţă de preasfânta Euharistie, chiar în afara sfintei Liturghii, conform normelor fixate de autoritatea legitimă, deoarece jertfa euharistică este izvorul şi culmea întregii vieţi creştine.

În orânduirea acestor exerciţii pioase şi sfinte, să se ţină seama de timpurile liturgice, ca să fie în acord cu Liturghia, să se inspire oarecum din ea şi să îndrepte poporul creştin către ea¹.

80. Credincioşii, când îl cinstesc pe Cristos prezent în sfântul sacrament, să-şi aducă aminte că această prezenţă derivă din jertfă şi că tind espre Împărtăşanie, atât cea sacramentală, cât şi cea spirituală. Aşadar, evlavia care îi determină pe credincioşi să se închine în faţa sfintei Euharistii îi atrage să participe mai profund la misterul pascal şi să răspundă cu recunoştinţă la darul aceluia care, prin firea sa umană, face să pătrundă fără întrerupere viaţa divină în membrele trupului său. Întreţinându-se cu Domnul Cristos, se bucură de familiaritatea sa intimă şi îşi deschid inima în rugăciune pentru ei şi pentru toţi ai lor, pentru pacea şi mântuirea lumii. Oferindu-şi întreaga viaţă Tatălui, împreună cu Cristos în Duhul Sfânt, ei scot din această legătură admirabilă creşterea credinţei, a speranţei şi a dragostei. Astfel, ei intensifică acele dispoziţii necesare pentru a celebra cu evlavia cuvenită memorialul Domnului şi pentru a primi deseori pâinea pe care ne-o dă Tatăl.

Să se străduiască, aşadar, creştinii ca, după propria lor stare de viaţă, să-l cinstească pe Cristos Domnul în sfântul sacrament. Iar păstorii să-i atragă la aceasta prin exemplul lor şi să-i stimuleze prin cuvintele lor².

81. Creştinii să-şi amintească, mai ales, că, prin rugăciunea înaintea lui Cristos Domnul prezent în sfântul sacrament, prelungesc unirea cu el, unire pe care au dobândit-o prin împărtăşanie, şi reînnoiesc legământul care îi obligă să păstreze în moravuri şi în viaţă ceea ce au primit în celebrarea Euharistiei prin credinţă şi sacrament. Să se străduiască, aşadar, să trăiască întreaga viaţă prin forţa hranei cereşti, participând la moartea şi învierea Domnului. Fiecare să-şi dea silinţa să facă fapte bune şi să fie plăcut lui Dumnezeu, propunându-şi să impregneze lumea cu spiritul creştin şi, participând activ la viaţa comunităţii umane, să fie martori ai lui Cristos³.

1. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 58: AAS 59 (1967) 569.

2. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 50: AAS 59 (1967) 567.

3. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 13: AAS 59 (1967) 549.