Rugăciune Catolică

DIFERITE FORME DE CULT ADUS PREASFINTEI EUHARISTII

1. EXPUNEREA PREASFÂNTULUI SACRAMENT

NORME

I. LEGĂTURA DINTRE EXPUNEREA PREASFÂNTULUI SACRAMENT ŞI SFÂNTA LITURGHIE

82. Expunerea preasfintei Euharistii cu pixida sau cu monstranţa îi face pe credincioşi să recunoască prezenţa minunată a lui Cristos în preasfântul sacrament şi invită la unirea intimă cu el, unire care-şi atinge culmea în Împărtăşania sacramentală. Din această cauză, este unul dintre mijloacele care favorizează cel mai bine cultul datorat lui Dumnezeu în duh şi adevăr.

Trebuie luat în considerare ca, în astfel de expuneri, să se evidenţieze în mod clar, prin puterea semnelor, raportul strâns dintre cultul preasfântului sacrament şi sfânta Liturghie.

În pregătirea expunerii, să se evite cu sârguinţă toate acele lucruri care pot întuneca într-un fel oarecare dorinţa lui Cristos, care a înfiinţat preasfânta Euharistie, în primul rând, cu scopul de a ne fi la îndemână ca hrană, medicament şi alinare⁴.

83. În timp ce este expus preasfântul sacrament, este interzisă cele-brarea sfintei Liturghii în acelaşi spaţiu al bisericii. De asemenea, în afară de motivele expuse la nr. 6, celebrarea misterului euharistic cuprinde într-un mod mai perfect acea comuniune internă la care vrea să-i aducă pe credincioşi expunerea.

Dacă expunerea preasfântului sacrament se prelungeşte o zi sau mai multe zile (consecutiv), ea trebuie întreruptă în timpul celebrării sfintei Liturghii, în afară de cazul când sfânta Liturghie se celebrează într-o capelă separată de aula unde se face expu-nerea şi rămân cel puţin câţiva creştini în adoraţie⁵.

II. CÂTEVA NORME PRIVIND EXPUNEREA

84. În faţa preasfântului sacrament, fie păstrat în tabernacol, fie expus adoraţiei publice, se îngenunchează cu un singur genunchi.

85. În expunerea preasfântului sacrament cu monstranţa se aprind patru ori şase lumânări, câte sunt la sfânta Liturghie, şi se foloseşte tămâierea. În expunerea cu pixida să se aprindă măcar două lumâ-nări; se poate folosi şi tămâierea.

Expunerea prelungită

86. În bisericile în care se păstrează de obicei sfânta Euharistie, se recomandă în fiecare an o expunere solemnă a preasfântului sacra-ment, prelungită mai mult timp, chiar dacă nu este propriu-zis continuă, pentru ca, astfel, comunitatea locală să mediteze şi să adore mai mult acest mister.

Totuşi, o astfel de expunere, cu aprobarea ordinariului locului, să se facă numai dacă se prevede o participare corespunzătoare a credincioşilor⁶.

87. Însă, în cazul unei necesităţi grave şi generale, ordinariul locului poate prescrie rugăciuni în faţa preasfântului sacrament expus mai mult timp, în bisericile mai frecventate de credincioşi⁷.

88. Acolo unde nu se află un număr suficient de adoratori şi expu-nerea nu se poate face fără întrerupere, este permis ca preasfântul sacrament să fie repus în tabernacol, după orarul fixat şi anunţat de mai înainte, însă nu mai mult de două ori pe zi, de exemplu, la amiază şi în timpul nopţii.

Această repunere poate să se facă într-un mod mai simplu: preotul sau diaconul, îmbrăcat în albă şi stolă sau cotă şi stolă peste reverendă, după o scurtă adoraţie făcută împreună cu credincioşii, repune preasfântul sacrament în tabernacol. La timpul stabilit, expunerea se face din nou în acelaşi mod⁸.

Expunerea scurtă

89. Expunerile scurte ale preasfântului sacrament trebuie astfel orânduite încât, în timpul lor, înainte de binecuvântarea cu preasfântul sacrament, să se dedice timp suficient citirii cuvântului lui Dum-nezeu, cântecelor, rugăciunilor, precum şi unei rugăciuni făcute câtva timp în tăcere.

Este interzisă expunerea care se face numai pentru a da binecuvântarea⁹.

Adoraţia în comunităţile călugăreşti

90. Comunităţilor călugăreşti şi asociaţiilor de pietate care, conform constituţiilor şi normelor institutului lor, au îndatorirea de a face adoraţie euharistică perpetuă sau prelungită mai mult timp, li se recomandă cu stăruinţă să orânduiască acest obicei pios în spiritul sfintei liturgii; atunci însă când la ea participă întreaga comunitate, adoraţia să constea din lecturi, cântări şi tăcere sfântă, ca să aibă o mai mare înrâurire asupra vieţii spirituale a comunităţii înseşi.

În felul acesta, se promovează între membrii casei călugăreşti spiritul unităţii şi al frăţiei, al căror semn şi izvor este Euharistia, şi se promovează cultul datorat sfântului sacrament într-o formă mai demnă.

Merită toată lauda şi trebuie păstrată acea formă a adoraţiei în care se succed câte unul sau câte doi membri ai comunităţii, căci şi în această formă, în conformitate cu normele institutului, aprobate de Biserică, ei îl adoră pe Domnul în sfântul sacrament şi-i înalţă rugăciuni în numele întregii comunităţi şi al întregii Biserici.

III. SLUJITORUL EXPUNERII PREASFÂNTULUI SACRAMENT

91. Slujitorul obişnuit al expunerii preasfântului sacrament este preotul sau diaconul care, la sfârşitul adoraţiei, înainte de a aşeza la loc preasfântul sacrament, binecuvântează poporul cu sfântul sacrament.

În lipsa preotului sau diaconului, sau în cazul când aceştia sunt legitim împiedicaţi, următoarele persoane pot expune sfânta Euharistie pentru adoraţia publică a credincioşilor şi o pot aşeza la loc:

a) acolitul şi slujitorul extraordinar al sfintei Împărtăşanii;

b) un membru, fie bărbat, fie femeie, al comunităţii călugăreşti sau al unei asociaţii laice de pietate, care se dedică adoraţiei, fiind necesară aprobarea ordinariului locului.

Toţi aceştia pot face expunerea deschizând tabernacolul sau, dacă este oportun, depunând pixida pe altar sau punând ostia în monstranţă. La sfârşitul adoraţiei, repun sfântul sacrament în tabernacol. Totuşi, ei nu pot da binecuvântarea cu preasfântul sacrament.

92. Slujitorul, dacă este preot sau diacon, să îmbrace alba şi stola sau cota şi stola peste reverendă. Stola să fie de culoare albă. Alţi sluji-tori să îmbrace sau haina liturgică obişnuită în regiunea lor, sau o haină specială pentru această slujire, aprobată de ordinariul locului.

Pentru a da binecuvântarea la sfârşitul adoraţiei, când s-a făcut expunerea cu monstranţa, preotul sau diaconul să îmbrace, de asemenea, pluvialul şi vălul umeral de culoare albă; dacă se dă binecuvântarea cu pixida, se va lua vălul umeral.

4. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 60: AAS 59 (1967) 570.

5. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 61: AAS 59 (1967) 570-571.

6. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 63: AAS 59 (1967) 571.

7. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 64: AAS 59 (1967) 572.

8. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 65: AAS 59 (1967) 572.

9. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 66: AAS 59 (1967) 572.