Rugăciune Catolică

DIFERITE FORME DE CULT ADUS PREASFINTEI EUHARISTII

1. EXPUNEREA PREASFÂNTULUI SACRAMENT

RITUL EXPUNERII ŞI BINECUVÂNTĂRII EUHARISTICE

Expunerea

93. După ce s-a adunat poporul, în timp ce se cântă un cântec adaptat, slujitorul sacru merge la altar. Dacă sfântul sacrament nu se păstrează la altarul pe care se face expunerea, slujitorul sacru, după ce a luat vălul umeral, aduce sfânta taină de la locul păstrării, însoţit de ministranţi sau credincioşi cu lumânări aprinse.

Pixida sau monstranţa să fie aşezată pe masa altarului acoperit cu o faţă de altar. Dacă expunerea se prelungeşte mai mult timp şi se face cu monstranţă, se poate folosi un tron aşezat într-un loc mai înalt; dar să nu fie prea înalt şi îndepărtat¹⁰. După expunere, în cazul că se foloseşte monstranţa, slujitorul incensează sfântul sacrament. Apoi, dacă adoraţia se prelungeşte mai mult timp, el poate să se retragă.

94. Dacă expunerea urmează să se facă mai solemn şi pentru un timp mai îndelungat, ostia destinată pentru adoraţie să se consacre la sfânta Liturghie care precedă imediat adoraţia şi să se pună în monstranţă pe altar după Împărtăşanie. Sfânta Liturghie să se termine prin rugăciunea de după Împărtăşanie, omiţându-se ritul încheierii. Însă, înainte ca preotul să se retragă, să pună sfântul sacrament pe tron şi, dacă e oportun, să-l incenseze.

Adoraţia

95. În timpul expunerii, rugăciunile, cântecele şi lecturile să fie astfel orânduite încât credincioşii adunaţi în rugăciune să se ocupe de Cristos Domnul.

Pentru a favoriza rugăciunea intimă, să se folosească lecturi din Sfânta Scriptură, însoţite de omilie sau scurte îndemnuri, care să conducă la o mai profundă preţuire a misterului euharistic. Se cuvine ca, la cuvântul lui Dumnezeu, credincioşii să răspundă prin cântări. La fel se recomandă ca, la momente potrivite, să se păs-treze tăcerea sfântă.

96. În faţa preasfântului sacrament expus pentru mai mult timp, se poate celebra chiar şi o parte a Liturgiei orelor, mai ales orele principale, căci prin aceasta se extind la diferite ceasuri ale zilei laudele şi mulţumirile care i se aduc lui Dumnezeu în celebrarea Euharistiei şi rugăciunea Bisericii făcută în numele întregii lumi este îndreptată către Cristos şi, prin el, către Tatăl.

Binecuvântarea

97. Către sfârşitul adoraţiei, preotul sau diaconul merge la altar, face îngenuncherea simplă şi apoi se aşază în genunchi, în timp ce se cântă un imn sau alt cântec euharistic¹¹. Între timp, slujitorul sacru, stând în genunchi, incensează sfântul sacrament, dacă expunerea s-a făcut cu monstranţa.

98. Apoi se ridică şi spune:

Să ne rugăm.

Se face o scurtă pauză de tăcere; apoi slujitorul continuă:

Doamne Isus Cristoase,

tu ne-ai lăsat în sacramentul minunat al sfintei Euharistii amintirea pătimirii tale;

ajută-ne, te rugăm, să cinstim cu credinţă vie şi cu o mare iubire sfintele taine ale trupului şi sângelui tău,

ca să avem parte necontenit de roadele răscumpărării tale.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

Toţi răspund:

Amin.

Alte rugăciuni la alegere, la nr. 224-229.

99. După ce a spus rugăciunea, preotul sau diaconul, luând vălul umeral, face îngenuncherea simplă, ia monstranţa sau pixida şi face cu ea semnul sfintei cruci asupra poporului, fără să spună ceva.

Repunerea sfântului sacrament

100. Apoi, preotul sau diaconul care a dat binecuvântarea, sau alt preot sau diacon, repune sfântul sacrament în tabernacol, îngenunchează şi se retrage, în timp ce poporul încheie celebrarea, după caz, cu o aclamaţie.

10. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 62: AAS 59 (1967) 571.

11. Cf. nr. 192-199.