Rugăciune Catolică

DIFERITE FORME DE CULT ADUS PREASFINTEI EUHARISTII

3. CONGRESELE EUHARISTICE

109. Congresele euharistice au fost introduse în ultima vreme în viaţa Bisericii ca o manifestare specială a cultului euharistic. Ele sunt o întrunire la care o comunitate restrânsă invită toată Biserica locală sau o oarecare Biserică locală invită celelalte Biserici din aceeaşi regiune sau din aceeaşi naţiune, sau din lumea întreagă, pentru ca împreună să adâncească un anumit aspect al misterului euharistic şi să-i aducă un omagiu de închinare publică în legătura dragostei şi a unităţii.

Astfel de congrese trebuie să fie un semn autentic de credinţă şi de dragoste, prin participarea deplină a Bisericii locale şi prin prezenţa reprezentanţilor celorlalte Biserici.

110. Cu privire la locul, tema şi ordinea celebrării congresului, trebuie să se facă sondaje atât în Biserica locală, cât şi în alte Biserici, care să ducă la cunoaşterea necesităţii concrete, să favorizeze adâncirea cunoaşterii teologice şi binele Bisericii locale. În această muncă de cercetare să se recurgă la colaborarea experţilor în teologie, Scriptură, liturgie, pastorală, precum şi la experţi în ştiinţele „uma-niste”, ca sociologie, psihologie etc.

111. În pregătirea congresului, să se acorde importanţă, mai presus de toate, următoarelor probleme:

a) o cateheză mai intensă asupra Euharistiei, considerată, în special, ca mister al lui Cristos care trăieşte şi lucrează în Biserică. Această cateheză să fie adaptată capacităţii diferitelor categorii de oameni;

b) o participare mai activă la celebrările liturgice care promovează ascultarea cu pietate a cuvântului lui Dumnezeu şi simţământul de fraternitate al membrilor comunităţii;¹³

c) o atentă cercetare a mijloacelor şi o efectivă realizare a operelor sociale care vizează progresul uman şi distribuirea justă chiar a bunurilor temporale, după exemplul comunităţii creştine primare¹⁴, pentru ca ospăţul euharistic să răspândească fermentul evangheliei, care să-i determine la zidirea societăţii umane în această lume şi ca o garanţie a celei viitoare¹⁵.

112. Practic, celebrarea congresului să fie rânduită după aceste criterii¹⁶:

a) celebrarea Euharistiei să fie, într-adevăr, centrul şi apogeul spre care să se îndrepte toate manifestările şi formele de evlavie;

b) celebrările cuvântului lui Dumnezeu, sesiunile catehetice şi reuni-unile plenare să fie orientate către o mai bună aprofundare a temei propuse şi o mai clară expunere a aspectelor ei practice, pentru realizarea lor concretă;

c) să se alcătuiască un program adecvat pentru rugăciuni în comun şi adoraţie prelungită în faţa sfântului sacrament expus în anumite biserici, adaptate acestui exerciţiu de pietate;

d) referitor la organizarea procesiunii cu preasfântul sacrament purtat pe străzile oraşului, în imnuri şi rugăciuni publice, să se păstreze normele despre procesiunile euharistice¹⁷, luând în consideraţie condiţiile sociale şi religioase ale locului respectiv.

13. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 41-52; IDEM, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gen-tium, nr. 26.

14. Cf. Fap 4,32.

15. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 47; IDEM, Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio, nr. 15.

16. Cf. SF. CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 67: AAS 59 (1967) 572-573.

17. Cf. mai sus nr. 101-108.