|
144.
(Aleluia) Luaţi jugul meu asupra voastră,
şi învăţaţi de la mine,
căci sunt blând şi smerit cu inima,
spune Domnul. (Aleluia)
Mt 11,29ab
Soldaţii l-au îmbrăcat pe Isus cu o haină de purpură şi i-au pus pe cap o cunună de spini.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Marcu 15,16-20
În acel timp,
16 soldaţii l-au adus pe Isus în pretoriu,
adică în curtea interioară a palatului
şi au adunat toată cohorta.
17 L-au îmbrăcat cu o haină de purpură
şi, împletindu-i o cunună de spini, i-au pus-o pe cap.
18 Au început să facă plecăciuni în faţa lui, zicând:
„Bucură-te, rege al iudeilor!”
19 Îl loveau peste cap cu o trestie,
îl scuipau şi cădeau în genunchi, aducându-i omagii.
20 După ce şi-au bătut joc de el,
l-au dezbrăcat de haina de purpură
şi l-au îmbrăcat cu hainele lui.
Apoi l-au dus ca să-l răstignească.
Cuvântul Domnului
145.
(Aleluia) Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu,
rămâne în mine şi eu rămân în el
spune Domnul. (Aleluia)
In 6,56
Toţi au mâncat şi s-au săturat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Luca 9,11b-17
În acel timp,
11b Isus vorbea mulţimii despre împărăţia lui Dumnezeu
şi-i vindeca pe toţi cei care aveau nevoie de ajutorul lui.
12 Când ziua era pe sfârşite,
cei doisprezece s-au apropiat de el şi i-au spus:
„Dă drumul mulţimii
ca să meargă prin satele şi cătunele dimprejur
pentru a fi găzduiţi peste noapte
şi pentru a găsi ceva de mâncare,
căci aici suntem într-un ţinut pustiu”.
13 Dar Isus le-a spus: „Daţi-le voi de mâncare!”
Ei i-au răspuns:
„Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti.
Doar dacă am merge noi înşine
să cumpărăm hrană pentru toată mulţimea aceasta!”
14 Şi erau cam cinci mii de bărbaţi.
Atunci Isus a spus ucenicilor:
„Spuneţi să se aşeze în grupuri de câte cincizeci”.
15 Ei au făcut întocmai şi i-au pus pe toţi să se aşeze.
16 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti
şi, ridicându-şi ochii spre cer,
le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor săi
ca să le împartă mulţimii.
17 Toţi au mâncat pe săturate
şi, adunând firimiturile care au rămas,
au umplut douăsprezece coşuri.
Cuvântul Domnului
146.
(Aleluia) Isuse Cristoase, martor credincios,
primul născut dintre cei morţi;
tu ne-ai iubit şi ne-ai spălat păcatele
în sângele tău. (Aleluia)
Cf. Ap 1,5ab
Sudoarea s-a transformat în picături de sânge, care cădeau pe pământ.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Luca 22,39-44
În acel timp,
39 Isus, ieşind, s-a dus ca de obicei
spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat.
40 Când au sosit în acel loc, le-a spus:
„Rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită”.
41 El s-a îndepărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră,
şi îngenunchind s-a rugat, zicând:
42 „Părinte, dacă vrei,
îndepărtează de la mine acest pahar.
Dar nu voia mea, ci a ta să se facă”.
43 Atunci a apărut un înger din cer pentru a-l întări.
Şi, cuprins de nelinişte, se ruga cu mai mare stăruinţă,
44 iar sudoarea s-a transformat în picături de sânge,
care cădeau pe pământ.
Cuvântul Domnului
147.
(Aleluia) Binecuvântat să fii tu, Părinte,
stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici
misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
Cf. Mt 11,25
L-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Luca 24,13-35
(forma lungă)
13 A treia zi, după moartea lui Isus,
doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus,
situat la două ore de mers din Ierusalim,
14 şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.
15 Pe când vorbeau şi discutau aprins,
Isus însuşi s-a apropiat şi a început să meargă cu ei.
16 Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască.
17 Isus le-a zis: „Despre ce vorbeaţi între voi pe drum?”
Atunci ei, foarte trişti, s-au oprit.
18 Unul dintre ei, cu numele Cleofa, i-a răspuns:
„Oare tu eşti singurul
dintre toţi cei care au fost la Ierusalim,
care nu cunoaşte cele petrecute acolo zilele acestea?”
19 El i-a întrebat: „Ce anume?”
I-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret,
care era profet puternic prin faptele şi cuvintele sale
în faţa lui Dumnezeu şi a întregului popor;
20 arhiereii şi mai-marii poporului l-au trădat,
au cerut să fie condamnat la moarte şi să fie răstignit.
21 Noi speram că el va fi eliberatorul lui Israel
şi iată, astăzi este deja a treia zi
de când s-au petrecut toate acestea.
22 Ba mai mult, nişte femei de-ale noastre ne-au şi speriat;
ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23 dar n-au găsit trupul lui;
atunci au venit să ne spună
că le-au apărut şi nişte îngeri,
care le-au spus că el trăieşte.
24 Unii dintre ai noştri au mers la mormânt
şi au găsit că cele spuse de femei erau adevărate,
dar pe el nu l-au văzut”.
25 Atunci Isus le-a zis:
„Aşadar, tot n-aţi înţeles!
Cât de greoi sunteţi la inimă,
ca să credeţi toate cele spuse de profeţi!
26 Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea
pentru a intra în slava sa?”
27 Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii,
le-a dovedit din toată Scriptura
cele care se refereau la el.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau,
Isus s-a făcut că merge mai departe.
29 Dar ei s-au străduit să-l reţină:
„Rămâi cu noi, că se lasă seara
şi ziua e deja pe sfârşite”.
A intrat deci şi a rămas cu ei.
30 Şi, pe când stătea cu ei la masă,
a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o.
31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut,
dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor.
32 Iar ei şi-au zis unul către altul:
„Nu ne ardea oare inima în noi
când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”
33 Şi imediat s-au ridicat de la masă
şi s-au întors la Ierusalim.
Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli,
adunaţi cu ai lor,
34 care le-au zis: „E adevărat,
Domnul a înviat şi i s-a arătat lui Simon Petru”.
35 La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum
şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.
Cuvântul Domnului
(forma scurtă)
(Aleluia) Binecuvântat să fii tu, Părinte,
stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici
misterele împărăţiei tale. (Aleluia)
Cf. Mt 11,25
Ucenicii l-au recunoscut pe Isus la frângerea pâinii.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Luca 24,13-16.28-35
13 A treia zi, după moartea lui Isus,
doi ucenici mergeau către un sat numit Emaus,
situat la două ore de mers din Ierusalim,
14 şi vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.
15 Pe când vorbeau şi discutau aprins,
Isus însuşi s-a apropiat
şi a început să meargă cu ei.
16 Însă ochii lor erau ţinuţi să nu-l cunoască.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau,
Isus s-a făcut că merge mai departe.
29 Dar ei s-au străduit să-l reţină:
„Rămâi cu noi, că se lasă seara
şi ziua e deja pe sfârşite”.
A intrat deci şi a rămas cu ei.
30 Şi, pe când stătea cu ei la masă,
a luat pâinea, a binecuvântat-o,
a frânt-o şi le-a dat-o.
31 Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut,
dar el s-a făcut nevăzut din ochii lor.
32 Iar ei şi-au zis unul către altul:
„Nu ne ardea oare inima în noi
când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”
33 Şi imediat s-au ridicat de la masă
şi s-au întors la Ierusalim.
Acolo i-au găsit pe cei unsprezece apostoli,
adunaţi cu ai lor,
34 care le-au zis: „E adevărat, Domnul a înviat
şi i s-a arătat lui Simon Petru”.
35 La rândul lor, au povestit ce li s-a întâmplat pe drum
şi cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.
Cuvântul Domnului
148.
(Aleluia) Cine mănâncă trupul meu
şi bea sângele meu,
rămâne în mine şi eu rămân în el,
spune Domnul. (Aleluia)
In 6,56
Le-a împărţit celor care şedeau cât a voit fiecare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 6,1-15
În acel timp,
1 Isus a trecut dincolo de lacul Tiberiadei,
numit şi Marea Galileii.
2 O mare mulţime mergea după el,
pentru că văzuse minunile
pe care le făcea cu cei bolnavi.
3 Isus s-a suit pe munte
şi acolo s-a aşezat împreună cu ucenicii săi.
4 Paştele, marea sărbătoare a iudeilor, era aproape.
5 Deci ridicându-şi Isus ochii
şi văzând că vine către el mulţime mare,
a zis către Filip:
„De unde vom cumpăra pâine,
ca să mănânce aceştia?”
6 El spunea aceasta numai ca să-l încerce,
căci el ştia ce avea să facă.
7 Filip i-a răspuns:
„Pâine de două sute de dinari
n-ar ajunge ca să ia fiecare câte puţin”.
8 Andrei, fratele lui Simon Petru,
unul dintre ucenici, i-a zis:
9 „Este aici un băiat
care are cinci pâini de orz şi doi peşti.
Dar ce sunt acestea la atâta lume?”
10 Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să se aşeze.
Era iarbă multă în acel loc.
S-au aşezat deci un număr
în care numai bărbaţii erau cam la cinci mii.
11 Atunci Isus a luat pâinile şi, după ce a mulţumit,
le-a împărţit celor ce şedeau jos;
de asemenea şi din peşti cât a voit fiecare.
12 După ce s-au săturat, a zis ucenicilor săi:
13 „Adunaţi firimiturile ce au rămas,
ca nimic să nu se piardă”.
Au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri
cu firimiturile rămase
de la cei care au mâncat din cele cinci pâini de orz.
14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o Isus,
ziceau:
„Acesta este într-adevăr profetul
care trebuie să vină în lume”.
15 Cunoscând Isus că au de gând să vină
să-l ia cu sila şi să-l facă rege,
s-a retras din nou pe munte, el singur.
Cuvântul Domnului
149.
(Aleluia) Eu sunt pâinea cea vie,
care am coborât din cer, spune Domnul;
cine mănâncă din această
pâine va trăi în veci. (Aleluia)
In 6,51
Cine vine la mine nu va flămânzi
şi cine crede în mine nu va înseta niciodată.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 6,24-35
În acel timp,
24 când mulţimea a văzut că Isus nu este acolo,
nici ucenicii lui,
au intrat şi ei în bărcile cele mici
şi au venit la Cafarnaum, căutându-l pe Isus.
25 Şi găsindu-l dincolo de mare, i-au zis:
„Învăţătorule, când ai venit aici?”
26 Isus le-a răspuns:
„Adevăr, adevăr vă zic:
mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni,
ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare,
ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică
şi pe care v-o va da Fiul Omului,
el, pe care l-a pecetluit Dumnezeu Tatăl”.
28 Atunci au zis:
„Ce trebuie să facem
ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus a răspuns:
„Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu,
ca să credeţi în acela pe care l-a trimis el”.
30 Atunci l-au întrebat:
„Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine?
Ce vei face?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu,
precum este scris:
«Pâine din cer le-a dat lor să mănânce»”.
32 Isus le-a zis:
„Adevăr, adevăr vă spun,
nu Moise v-a dat pâinea coborâtă din cer,
ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine venită din cer.
33 Pâinea lui Dumnezeu
este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii”.
34 Au spus către el:
„Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta”.
Şi Isus le-a zis:
35 „Eu sunt pâinea vieţii:
cel care vine la mine nu va flămânzi
şi cine crede în mine nu va înseta niciodată”.
Cuvântul Domnului
150.
(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun, spune Domnul,
eu cunosc oile mele,
iar ele mă cunosc pe mine. (Aleluia)
In 10,14
Eu sunt pâinea cea vie, care am coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 6,41-51
În acel timp,
41 iudeii murmurau împotriva lui Isus,
deoarece spusese:
„Eu sunt pâinea coborâtă din cer”.
42 Şi ziceau: „Nu este el Isus, fiul lui Iosif;
nu cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama lui?
Atunci cum poate spune:
«Eu m-am coborât din cer?»”.
43 Isus le-a zis: „Nu murmuraţi între voi.
44 Nimeni nu poate să vină la mine
dacă nu-l va atrage Tatăl, care m-a trimis,
şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 Scris este în profeţi:
«Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu».
Aşadar, oricine ascultă învăţătura Tatălui vine la mine.
46 Desigur, nimeni nu l-a văzut vreodată pe Tatăl
afară numai de acela care vine de la Dumnezeu.
Acesta l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr zic vouă:
cel care crede în mine are viaţa veşnică.
48 Eu sunt pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu
şi totuşi au murit.
50 Pâinea care coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare.
51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
Cine mănâncă din pâinea aceasta
va trăi în veci;
iar pâinea pe care eu o voi da, pentru viaţa lumii,
este trupul meu”.
Cuvântul Domnului
151.
(Aleluia) Dumnezeu ne-a iubit mai întâi pe noi:
el l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire
pentru păcatele noastre. (Aleluia)
1In 4,10b
Trupul meu este adevărată mâncare
şi sângele meu este adevărată băutură.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 6,51-58
În acel timp, Isus a spus mulţimii:
51 „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer.
Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci;
iar pâinea pe care eu o voi da pentru viaţa lumii
este trupul meu”.
52 Iudeii se certau zicând:
„Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun:
dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului
şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Trupul meu cu adevărat este mâncare
şi sângele meu cu adevărat băutură.
56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
rămâne în mine şi eu rămân în el.
57 Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu
şi eu trăiesc prin Tatăl,
la fel şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine.
58 Aceasta este pâinea care coboară din cer,
nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri.
Ei au murit;
cine mănâncă din această pâine va trăi în veci”.
Cuvântul Domnului.
152.
(Aleluia) Vrednic eşti, Doamne, să primeşti cartea
şi să desfaci sigiliile sale pentru că ai fost înjunghiat
şi ne-ai răscump ărat pentru Dumnezeu
prin sângele tău preasfânt. (Aleluia)
Ap 5,9
Din coasta străpunsă a lui Isus a ieşit sânge şi apă.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 19,31-37
31 Fiindcă era vineri,
ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce,
cu atât mai mult cu cât sâmbăta aceea
era ziua cea mare a Paştelui,
iudeii l-au rugat pe Pilat să le dea jos de pe cruce,
după ce li se vor fi zdrobit fluierele picioarelor.
32 Au venit soldaţii şi au zdrobit fluierele picioarelor
celui dintâi şi apoi ale celui de-al doilea,
care fuseseră răstigniţi împreună cu el.
33 Când au venit la Isus, l-au găsit mort;
de aceea nu i-au mai zdrobit fluierele picioarelor,
34 ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu suliţa
şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
35 Cel care a văzut dă mărturie pentru ca şi voi să credeţi.
Mărturia sa este adevărată şi el ştie că spune adevărul.
36 De fapt toate acestea s-au întâmplat
ca să se împlinească acest cuvânt al Scripturii:
„Nu-i veţi zdrobi nici un os”.
37 Şi în alt loc al Scripturii se spune:
„Ei vor ridica ochii spre cel pe care l-au străpuns”.
Cuvântul Domnului
153.
(Aleluia) Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu,
iar eu trăiesc prin Tatăl,
la fel şi cel care mă mănâncă pe mine
va trăi prin mine. (Aleluia)
In 6,57
Isus a luat pâinea şi le-a dat-o ucenicilor.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupã sfântul Ioan 21,1-14
În acel timp,
1 Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi
la Marea Tiberiadei, şi iată cum:
2 Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul,
Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu
şi alţi doi dintre ucenicii lui.
3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc”.
I-au zis ceilalţi: „Mergem şi noi cu tine”.
Au plecat şi s-au urcat în luntre.
În noaptea aceea nu au prins nimic.
4 Dimineaţă, Isus a apărut pe ţărm,
dar ucenicii nu au ştiut că este Isus.
5 Isus le-a zis: „Fiilor, aveţi de mâncare ceva peşte?”
Ei au răspuns: „Nu!”
6 Le-a zis el: „Aruncaţi mreaja
în partea dreaptă a luntrei şi veţi prinde”.
Au aruncat mreaja
şi de data aceasta nu puteau să o tragă
de mulţimea peştilor.
7 Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru:
„E Domnul!”
Petru, auzind că este Domnul şi-a pus haina,
căci nu avea nimic pe el, şi a sărit în apă.
8 Ceilalţi ucenici au venit cu luntrea,
pentru că erau departe de ţărm, ca la o sută de metri,
şi trăgeau mreaja cu peşti.
9 Când au venit la ţărm,
au văzut jar pus jos, peşte deasupra şi pâine.
10 Isus le-a zis:
„Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum”.
11 Simon Petru a urcat în luntre
şi a tras mreaja la ţărm,
plină cu o sută cincizeci şi trei peşti mari
şi cu toate că erau atâţia nu s-a rupt mreaja.
12 Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!”
Şi nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe:
„Cine eşti tu?”, ştiind că este Domnul.
13 Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor,
de asemenea şi peştele.
14 Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi,
după ce înviase din morţi.
Cuvântul Domnului
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI