|
2. Nobis datus, nobis natus
Ex intácta Vírgine,
Et in mundo conversátus,
Sparso verbi sémine,
Sui moras incolátus
Miro clausit órdine.
3. In suprémæ nocte cenæ
Recúmbens cum frátribus,
Observáta lege plene
Cibis in legálibus,
Cibum turbæ duodénæ
Se dat suis mánibus.
4. Verbum caro panem verum
Verbo carnem éfficit,
Fitque sanguis Christi merum,
Et, si sensus déficit,
Ad firmándum cor sincérum
Sola fides súfficit.
5. * Tantum ergo sacraméntum
Venerémur cérnui,
Et antíquum documéntum
Novo cedat rítui;
Præstet fides suppleméntum
Sénsuum deféctui.
6. Genitóri Genitóque
Laus et iubilátio,
Salus, honor, virtus quoque
Sit et benedíctio;
Procedénti ab utróque
Compar sit laudátio. Amen.
PREAMĂRIŢI FĂRĂ-NCETARE
1. Preamăriţi fără-ncetare
Trupul sfânt şi glorios,
Şi aduceţi închinare,
Sângelui cel preţios,
Pentru dragostea sa mare,
Lăudaţi-l pe Cristos.
2. Fiul veşnicului Tată
Din Fecioară s-a-ntrupat,
Miel plăpând şi fără pată,
Pentru-al nostru greu păcat,
Printr-o taină minunată,
Viaţa-n lume şi-a-ncheiat.
3. În a sfintei cină seară,
Cu ai săi la masă stând,
Pentru cea din urmă oară
Mielul cel de Paşti mâncând,
El le lasă o comoară,
Cum nu-i alta pe pământ.
4. Prin cuvântul său preface
Pâinea-n trupul său divin;
Sânge-adevărat el face
Ce era-nainte vin,
Ca să verse har şi pace,
În tot sufletul creştin.
5. * Toţi să adorăm fierbinte,
Marea taină din altar,
Jertfa cea de înainte
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
6. Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului, fără-ncetare
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare,
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
193.
SACRIS SOLLEMNIIS
1. Sacris sollémniis iuncta sint gáudia,
Et ex præcórdiis sonent præcónia;
Recédant vétera, nova sint ómnia,
Corda, voces et ópera.
2. Noctis recólitur cena novíssima,
Qua Christus créditur agnum et ázyma
Dedísse frátribus iuxta legítima
Priscis indúlta pátribus.
3. Dedit fragílibus córporis férculum,
Dedit et trístibus sánguinis póculum,
Dicens: „Accípite quod trado vásculum;
Omnes ex eo bíbite”.
4. Sic sacrifícium istud instítuit,
Cuius offícium commítti vóluit
Solis presbýteris, quibus sic cóngruit,
Ut sumant et dent céteris.
5. Panis angélicus fit panis hóminum;
Dat panis cælicus figúris términum.
O res mirábilis: mandúcat Dóminum
Servus pauper et húmilis.
6. Te, trina Déitas únaque, póscimus;
Sic nos tu vísitas sicut te cólimus:
Per tuas sémitas duc nos quo téndimus
Ad lucem quam in hábitas. Amen.
SĂ CÂNTĂM CU BUCURIE (din Preces)
1. Să cântăm cu bucurie, spre a Domnului cinstire,
Şi din inimi să se-nalţe imn de sfântă preamărire.
Cele vechi să cadă-n umbră; să se-aprindă-n noi iubirea
Şi-un duh nou să ne pătrundă fapta, gândul şi vorbirea.
2. Căci ne amintim de noaptea cinei celei de pe urmă
Când plăpândul Miel se-oferă jertfă pentru-ntreaga turmă;
Şi ca sfântă moştenire, ne dă nouă pâinea vieţii,
Împlinind ce-odinioară, prevestiseră profeţii.
3. Trupul ni l-a dat ca hrană, ca s-avem prin el putere,
Sângele ca băutură, tuturor spre mângâiere,
Şi de-atunci mâncăm cu toţii, trupul său care se frânge,
Bem în cinstea morţii sale, din potirul cu-al său sânge.
4. Prin această jertfă sfântă, Domnu-ncheie legământul,
Care va rămâne pururi, cît va dăinui pământul.
La oricâţi se dăruieşte, el nu scade din mărime,
Fiecare îl primeşte pe Cristos în întregime.
5. Şi ca taina de la cină ne-ncetat să ne-noiască,
El i-a investit pe-apostoli cu putere preoţească;
De atunci, fără-ncetare, preoţii au săvârşit-o,
S-au împărtăşit ei înşişi şi la alţii-au dăruit-o.
6. O, ce minunată taină: el, stăpânul nostru mare,
E mâncare, băutură, ca şi leac de vindecare;
Astfel pâinea îngerească tuturor se dă ca hrană,
Împlinindu-se în faptă, semnul arătat prin mană.
7. Dumnezeu din veşnicie, cel cu Tatăl de-o fiinţă,
Te apleacă spre aceia, ce te-adoră cu credinţă;
Vino şi ne întăreşte, ne condu pe sfânta cale,
Spre lumina neapusă, a dumnezeirii tale.
FAC AZI MARE SĂRBĂTOARE (din Liturgia orelor)
1. Fac azi mare sărbătoare mântuitele noroade,
Cânt înalţă către cel ce din robie le sloboade.
S-a sfârşit cu lumea veche, alta nouă-acum apare,
Toate-s noi: şi glas, şi cuget, şi simţire, şi cântare.
2. Celebrează seara-n care, stând cu-apostolii la cină,
Fiul Omului şi-arată dărnicia sa divină;
Miel şi pâine tuturora însuşi Domnul le împarte,
După datină şi după legea scrisă-n Sfânta Carte.
3. Trupul său jertfit pe cruce este pâinea ce se frânge,
Şi paharul ce-l oferă este plin cu sfântu-i sânge.
Ca merinde-n drumul vieţii, el ne dă cereasca pâne,
Ca balsam în întristare, sfântul sânge ne rămâne.
4. Jertfa noii alianţe de la cina de pe urmă,
Fiind jertfa de pe cruce, toate jertfele le curmă;
Este jertfa Liturghiei şi apostolii ne spun că
Doar de preoţi se aduce, din a Domnului poruncă.
5. Pâinea nobilă, cerească, pregătită pentru îngeri,
Coborând în valea-aceasta de mizerii şi de plângeri,
Pentru om devine hrană; cine vrea, din ea mănâncă,
Şi bogatul, şi săracul, şi mereu rămâne încă.
6. Te rugăm acuma, Doamne, noi, lucrarea mâinii tale:
Fii mereu de noi alături, însoţeşte-ne pe cale,
Ca, hrăniţi cu pâinea vieţii şi prin forţa ei divină,
Să-ţi vedem odată chipul în cereasca ta lumină. Amin.
194.
VERBUM SUPERNUM
1. Verbum supérnum pródiens
Nec Patris linquens déxteram,
Ad opus suum éxiens
Venit ad vitæ vésperam.
2. In mortem a discípulo
Suis tradéndus áemulis,
Prius in vitæ férculo
Se trádidit discípulis.
3. Quibus sub bina spécie
Carnem dedit et sánguinem,
Ut dúplicis substántiæ
Totum cibáret hóminem.
4. Se nascens dedit sócium,
Convéscens in edúlium,
Se móriens in prétium,
Se regnans dat in práemium.
5. O salutáris hóstia,
Quæ cæli pandis óstium,
Bella premunt hostília:
Da robur, fer auxílium.
6. Uni trinóque Dómino
Sit sempitérna glória,
Qui vitam sine término
Nobis donet in pátria. Amen.
ISUSE-AL TATĂLUI CUVÂNT (din Preces)
1. Isuse-al Tatălui Cuvânt,
Venit la noi pe-acest pământ,
Deşi în slavă tu domneşti,
Cu trupul tău de faţă eşti.
2. În seara-n care eşti trădat,
De ucenicul vinovat,
Tu celor dragi le laşi în dar
Al tău trup sfânt, izvor de har.
3. Tu sângele ţi-l dăruieşti,
Ca setea să ne-o potoleşti;
Prin pâinea şi cerescul vin
Pe toţi ne saturi pe deplin.
4. În iesle frate te vădeşti,
La sfânta masă hrană eşti,
Pe cruce eşti Mântuitor,
În cer răsplată tuturor.
5. Preasfântă ostie, te-ador
Şi ajutorul ţi-l implor,
Ca învingând păcatele,
Să pot ajunge-n patrie.
6. O, Doamne, unu şi-ntreit,
În veci de veci să fii slăvit;
Condu la tronul tău ceresc,
Pe toţi cei care te iubesc. Amin.
A VENIT CRISTOS ÎN LUME (din Liturgia orelor)
1. A venit Cristos în lume, el, iubirea întrupată,
Fără-a părăsi o clipă dreapta veşnicului Tată.
Când lucrarea-ncredinţată lui de Tatăl o termină,
Stă-n ajunul morţii sale cu apostolii la cină.
2. Este cina despărţirii şi mâhnirea îl apasă,
Observând că, lângă dânsul, trădătorul stă la masă.
Însă, culme a iubirii, chiar în seara-n care-l vinde
Iuda, el pe sine însuşi se oferă ca merinde.
3. Vinul din potir se schimbă; nu e vin, ci este sânge,
Trupul său devine pâinea în momentu-n care-o frânge.
În iubirea lui cea mare, lasă pentru toţi cei care
Cred în el şi îl urmează, băutură şi mâncare.
4. El se naşte ca tovarăş în a noastră pribegie,
Stă la masă ca mâncare sufletească să ne fie,
Este preţ de mântuire când, în chin, pe cruce moare,
Şi, domnind, ne dă răsplată în a cerului splendoare.
5. Victimă mântuitoare care te-ai jertfit pe cruce,
Tu eşti calea, tu eşti poarta, care-n ceruri ne conduce;
Viaţa noastră pământească e un lanţ de lupte grele;
Te rugăm să nu îngădui să pierim învinşi în ele.
6. Dumnezeului Treimic să se-nchine-ntreaga fire;
El primească totdeauna cântul nostru de mărire.
Sus, în patria cerească, cu-ndurare să ne poarte,
Unde nu e plâns, nici jale, unde-i viaţă făr-de moarte. Amin.
195.
IESU, NOSTRA REDÉMPTIO
1. Iesu, nostra redémptio,
Amor et desidérium,
Deus creátor ómnium,
Homo in fine témporum.
2. Quæ te vicit cleméntia,
Ut ferres nostra crímina,
Crudélem mortem pátiens,
Ut nos a morte tólleres.
3. Inférni claustra pénetrans,
Tuos captívos rédimens;
Victor triúmpho nóbili
Ad dextram Patris résidens!
4. Ipsa te cogat píetas,
Ut mala nostra súperes
Parcéndo, et voti cómpotes
Nos tuo vultu sáties.
5. Tu esto nostrum gáudium,
Qui es futúrus práemium;
Sit nostra in te glória
Per cuncta semper sáecula. Amen.
ISUSE, SFÂNT MÂNTUITOR (din Liturgia orelor)
1. Isuse, sfânt Mântuitor,
Speranţa noastr-a tuturor,
Tu, Dumnezeu făr-de-nceput,
Ai îmbrăcat un trup de lut.
2. Îndurător te-ai încărcat
Cu munţii noştri de păcat
Şi-ai vrut la viaţă să ne-aduci
Murind pe lemnul unei cruci.
3. Pe drepţii morţi din limb i-ai scos
Şi înviat-ai glorios.
Lăsând apoi acest pământ,
Domneşti în cer cu Tatăl sfânt.
4. Cu mila ta, cu harul tău,
În noi distruge tot ce-i rău
Şi-nvredniceşte-ne a sta
Odată-n cer în faţa ta.
5. Ne fii, Isuse-n boală leac,
Răsplata noastră fii în veac.
Şi cu lumina ta oricând
Să luminezi al nostru gând. Amin.
196.
ÆTÉRNE REX ALTÍSSIME
1.Ætérne rex altíssime,
Redémptor et fidélium,
Quo mors solúta déperit,
Datur triúmphus grátiæ.
2. Scandis tribúnal déxteræ
Patris tibíque cáelitus
Fertur potéstas ómnium,
Quæ non erat humánitus.
3. Ut trina rerum máchina
Cæléstium, terréstrium
Et inferórum cóndita;
Flectat genu iam súbdita.
4. Tremunt vidéntes ángeli
Versam vicem mortálium:
Culpat caro, purgat caro,
Regnat caro Verbum Dei.
5. Tu, Christe, nostrum gáudium,
Manens perénne præmium,
Mundi regis qui fábricam,
Mundána vincens gáudia.
6. Hinc te precántes quæsumus,
Ignósce culpis ómnibus
Et corda sursum súbleva
Ad te supérna grátia,
7. Ut, cum rubénte coeperis
Clarére nube iúdicis,
Poenas repéllas débitas,
Reddas corónas pérditas.
8. Iesu, tibi sit glória,
Qui scandis ad cæléstia,
Cum Patre et almo Spíritu,
In sempitérna sæcula. Amen.
MAREA TA ÎMPĂRĂŢIE (din Liturgia orelor)
1. Marea ta împărăţie, o, Cristoase, tot pământu-i;
Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca să ne mântui.
Răstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastră soartă
Iar prin sfânta înviere, însăşi moartea este moartă.
2. Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aşteaptă,
Unde Tatăl te primeşte ca să-ţi dea răsplata dreaptă.
Lângă el pe tron te-aşază şi-i zorit pe cap să-ţi pună
Semnul marii biruinţe, a victoriei cunună.
3. El te face Domn a toate şi îţi dă un mare nume,
Ca atunci când se rosteşte, tot ce are viaţă-n lume
Şi în ceruri, şi-n adâncuri, să se-ndrepte către tine,
Cu smerită-ngenunchere, să se plece, să se-nchine.
4. Se uimesc, văzând din ceruri, oastea cetelor de îngeri
Că pământul nu mai este valea jalnică de plângeri;
Omenirea ce-a-ntinat-o primul om făcut din tină
E salvată, peste dânsa Omul-Dumnezeu domină.
5. O, Cristoase, tuturora să ne fii pentru vecie
Şi speranţă, şi răsplată, şi izvor de bucurie.
Orice falsă bucurie ce de tine ne separă
Să ne fie, când ne-mbie, neplăcută şi amară.
6. Ne simţim plini de păcate, slăbiciunea noastră-i mare,
Dar sperăm cu umilinţă de la tine îndurare.
Tu ne iartă orice vină cu-al tău har şi cu-a ta milă,
Ocroteşte şi-ntăreşte firea noastră cea fragilă.
7. Ştim că tu vei ţine-odată judecată-nfricoşată;
Fă să fim găsiţi atuncea fără vină, fără pată.
Mintea noastră ne-o înalţă, dorul nostru ni-l menţine
Către sfintele lăcaşuri pregătite-n cer de tine.
8. Slavă, cinste şi mărire îţi aducem fiecare
O, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înălţare.
Slavă fie în vecie, ţie, veşnice Părinte.
Îţi aducem preamărire ţie, Duhule Preasfinte. Amin.
197.
LAUDA, SION
Această secvenţă se poate cânta fie în întregime, fie în forma scurtă, începând de la cuvintele: * Ecce panis.
Lauda, Sion, Salvatórem, lauda ducem et pastórem
in hymnis et cánticis.
Quantum potes, tantum aude: quia maior omni laude,
nec laudáre súfficis.
Laudis thema speciális, panis vivus et vitális
hódie propónitur.
Quem, in sacræ mensa cenæ, turbæ fratrum duodénæ
datum non ambígitur.
Sit laus plena, sit sonóra, sit iucúnda, sit decóra
mentis iubilátio.
Dies enim sollémnis ágitur, in qua mensæ prima recólitur
huius institútio.
In hac mensa novi regis, novum Pascha novæ legis
Phase vetus términat.
Vetustátem nóvitas, umbram fugat véritas,
noctem lux elíminat.
Quod in cena Christus gessit, faciéndum hoc expréssit
in sui memóriam.
Docti sacris institútis, panem, vinum in salútis
consecrámus hóstiam.
Dogma datur christiánis, quod in carnem transit panis,
et vinum in sánguinem.
Quod non capis, quod non vides, animósa firmat fides,
præter rerum órdinem.
Sub divérsis speciébus, signis tantum, et non rebus,
latent res exímiæ.
Caro cibus, sanguis potus: manet tamen Christus totus,
sub utráque spécie.
A suménte non concísus, non confráctus, non divísus:
ínteger accípitur.
Sumit unus, sumunt mille: quantum isti, tantum ille:
nec sumptus consúmitur.
Sumunt boni, sumunt mali: sorte tamen inæquáli,
vitæ vel intéritus.
Mors est malis, vita bonis: vide paris sumptiónis
quam sit dispar éxitus.
Fracto demum sacraménto, ne vacílles sed meménto,
tantum esse sub fragménto, quantum toto tégitur.
Nulla rei fit scissúra: signi tantum fit fractúra:
qua nec status nec statúra signáti minúitur.
* Ecce panis angelórum, factus cibus viatórum:
vere panis filiórum, non mitténdus cánibus.
In figúris præsignátur, cum Isaac immolátur:
agnus paschæ deputátur: datur manna pátribus.
Bone pastor, panis vere, Iesu, nostri miserére:
tu nos pasce, nos tuére; tu nos bona fac vidére
in terra vivéntium.
Tu, qui cuncta scis et vales: qui nos pascis hic mortáles:
tuos ibi commensáles, coherédes et sodáles
fac sanctórum cívium.
PE ISUS MÂNTUITORUL (Secvenţa – Joia Verde)
1. Pe Isus Mântuitorul, viaţa noastră şi păstorul,
Cu iubire să-l cinstim, să-i cântăm, să-l preamărim!
Slava lui e-atât de mare, că nicicând n-am fi în stare,
Vredniceşte ca să-i dăm cinstea ce i-o datorăm.
2. Azi creştinătatea cântă cea mai mare şi mai sfântă
Din fântânile de har: taina sfântului altar;
Pâinea vieţii, pâinea vie, ce cu-atâta bucurie
În iubirea-i de nespus, tuturor ne-o dă Isus.
3. Inimile să tresalte în cântările înalte:
Glasul plin, melodios, să răsune bucuros.
Căci e ziua cea aleasă, când Cristos la sfânta masă,
Milostiv ne-a dăruit darul cel nepreţuit.
4. Cina fără de pereche azi încheie Legea veche.
Regele-preot, Isus, jertfă nouă ne-a adus.
Ce-a fost vechi de-acuma trece, e lumină-n noaptea rece;
Şi ce-n semn s-a arătat, e-mplinit şi-adevărat.
5. Ce-a făcut Isus la cină, din porunca lui divină,
Veşnic se va repeta întru amintirea sa.
Ca zălog al mântuirii şi icoană-a răstignirii
Domnului vom oferi jertfa sfintei Liturghii.
6. Cum ne-nvaţă şi credinţa, chipul şi-a schimbat fiinţa:
Pâinea-i trupul lui Cristos, vinul, sânge preţios.
Simţul nu ne lămureşte, dar credinţa ne-ntăreşte
Cu lumina ei din cer, să primim acest mister.
7. Pâinea, vinul, ţin ascunse lucruri mari şi nepătrunse;
Chipuri ce se osebesc, prin fiinţă se unesc.
Trupul lui Cristos hrăneşte, sângele ne răcoreşte;
Dar şi-n pâine ca şi-n vin e Cristos întreg, deplin.
8. Cine se împărtăşeşte, pe Cristos întreg primeşte;
Tot izvorul harului se revarsă-n pieptul lui.
Şi din pâine-aceasta vie, cât ia unul, iau şi-o mie.
Toată lumea de-ar lua, taina sfântă n-ar seca.
9. Însă taina cea măreaţă nu la toţi împarte viaţă,
Ci doar celor ce-o primesc cu un cuget creştinesc.
Cei buni iau din ea răsplată, cei răi aspră judecată;
Căci menirea i-ai schimbat, când nevrednic ai luat.
10. Şi când pâine-n părţi se frânge, viaţa nu i se atinge;
O fărâmă de primeşti, prin puterea ei trăieşti.
Chipul pâinii se zdrobeşte, dar Cristos se dăruieşte
Cu toată fiinţa sa, prin oricare părticea.
11. Iată pâinea îngerească, hrană-n valea pământească
Pentru vrednicii creştini, nu de aruncat la câini.
În figuri el ni s-arată: Isaac cel jertfit de tată,
Mielul cel nevinovat, mană ce-n pustiu s-a dat.
12. Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne
Spre livezile cereşti, unde milostiv domneşti.
Şi la masa ta regească, ochii noştri te-ntâlnească:
Cu toţi să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!
198.
ADÓRO TE DEVÓTE
1. Adóro te devóte, latens Déitas,
Quæ sub his figúris vere látitas:
Tibi se cor meum totum súbicit,
Quia te contémplans totum déficit.
2. Visus, tactus, gustus in te fállitur,
Sed audítu solo tuto créditur;
Credo quidquid dixit Dei Fílius:
Nil hoc verbo veritátis vérius.
3. In cruce latébat sola Déitas,
At hic latet simul et humánitas;
Ambo tamen credens atque cónfitens,
Peto quod petívit latro páenitens.
4. Plagas, sicut Thomas, non intúeor;
Deum tamen meum te confíteor;
Fac me tibi semper magis crédere,
In te spem habére, te dilígere.
5. O memoriále mortis Dómini!
Panis vivus, vitam præstans hómini!
Præsta meæ menti de te vívere
Et te illi semper dulce sápere.
6. Pie pellicáne, Iesu Dómine,
Me immúndum munda tuo sánguine;
Cuius una stilla salvum fácere
Totum mundum quit ab omni scélere.
7. Iesu, quem velátum nunc aspício,
Oro fiat illud quod tam sítio;
Ut te reveláta cernens fácie,
Visu sim beátus tuæ glóriæ. Amen.
TE ADOR ISUSE
1. Te ador Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această taină nouă nepătruns,
Şi plecând genunchii înaintea ta,
Recunosc ce-adâncă-i neputinţa mea.
2. Simţurile mele nu te pot afla,
Numai prin credinţă văd prezenţa ta;
Cred tot ce-ai spus tu, Fiule-ntrupat,
Nu-i cuvânt pe lume mai adevărat.
3. Se-ascundea pe cruce ce-i dumnezeiesc,
Îns-aici se-ascunde şi ce-i omenesc;
Dar te cred de faţă, Om şi Dumnezeu
Şi cer mântuirea sufletului meu.
4. Nu aştept ca Toma, rănile să-ţi văd,
Dar cu umilinţă, mă închin şi cred:
Numai tu, Isuse, eşti speranţa mea:
Toată-a mea iubire, ţi-o voi închina.
5. Taina retrăirii morţii Domnului,
Tu eşti pâinea vie, hrana omului,
Fii şi pentru mine tainic nutrimânt,
Cea mai dulce hrană pe acest pământ.
6. * O, Isuse bune, pelican iubit,
Spală cu-al tău sânge sufletu-mi rănit,
Căci o picătură din acest izvor,
Ar putea să şteargă vina tuturor.
7. Bunule Isuse, tainic Dumnezeu,
Împlineşte dorul sufletului meu:
Fă să cadă vălul de pe faţa mea
Fericit în ceruri să te pot vedea. Amin.
199.
UBI CÁRITAS
Ant. Ubi cáritas est vera, Deus ibi est.
V. Congregávit nos in unum Christi amor,
V. Exsultémus et in ipso iucundémur.
V. Timeámus et amémus Deum vivum.
V. Et ex corde diligámus nos sincéro.
Ant. Ubi cáritas est vera, Deus ibi est.
V. Simul ergo cum in unum congregámur.
V. Ne nos mente dividámur, caveámus.
V. Cessent iúrgia malígna, cessent lites.
V. Et in médio nostri sit Christus Deus.
Ant. Ubi cáritas est vera, Deus ibi est.
V. Simul quoque cum beátis vedeámus
V. Gloriánter vultum tuum, Christe Deus:
V. Gáudium, quod est imménsum atque probum,
V. Sáecula per infiníta sæculórum. Amen.
UNDE-I IUBIRE, ACOLO-I DUMNEZEU
(Liturghier – Joia Mare, seara)
Ant. Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu.
V. Strânşi de-a lui Cristos iubire,
suntem trupul său cel mistic.
V. Să ne bucurăm într-însul, tresăltând de veselie!
V. Să-l iubim cu-o frică sfântă pe Cel care-n veci domneşte
V. şi să-i dăruim de-a pururi focul inimilor noastre!
Ant. Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu.
V. Adunaţi în al său staul, una suntem pe vecie:
V. deci să ne păzim ca-n suflet să pătrundă dezbinarea!
V. Ne-nţelegerea, gâlceava între noi cuib să nu-şi facă,
V. ci să-i facem loc în inimi lui Cristos Mântuitorul.
Ant. Unde-i iubire, acolo-i Dumnezeu.
V. Într-o zi, pe ţărmuri sfinte cu cei drepţi noi vom ajunge
V. şi-om putea vedea aevea strălucirea feţei tale.
V. Mare va fi bucuria, ne-ngrădită-a ei măsură,
V. căci în veci de veci alături
ne vei sta atuncea, Doamne. Amin.
Se pot folosi la alegere şi alte imnuri din Liturgia orelor care celebrează misterul pascal al lui Cristos.
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI