II. FUNCŢII ŞI SLUJIRI ÎN CELEBRAREA BOTEZULUI PDF Imprimare Email


 

 

Scris de ionutdamoc   
Luni, 20 Septembrie 2010 09:47
   
  7. Poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, ne dăruieşte credinţa primită de la apostoli şi o cultivă în noi. De aceea ei îi revine în cel mai înalt grad obligaţia de a pregăti Botezul şi de a-i instrui pe credincioşi. Prin slujirea Bisericii adulţii sunt chemaţi de către Duhul Sfânt să primească evanghelia, iar copiii sunt botezaţi şi educaţi în această credinţă a Bisericii. E de mare importanţă ca, în pregătirea Botezului, cateheţii şi alţi laici să-i ajute pe preoţi şi pe diaconi. În celebrarea Botezului se mai cere ca poporul lui Dumnezeu să participe activ, reprezentat fiind nu numai de naşi, părinţi şi rude, ci, pe cât e cu putinţă, şi de prieteni, de cei din casă, de vecini, de alţi membri ai comunităţii locale, pentru ca împreună să-şi mărturisească credinţa şi să exprime bucuria că cei de curând botezaţi sunt primiţi în Biserică.

 

  8. După un obicei foarte vechi al Bisericii, adultul nu e primit la Botez fără naş, ales dintre credincioşii din comunitatea creştină, care l-a ajutat cel puţin în ultima perioadă de pregătire pentru primirea Botezului şi care după Botez se va strădui să-l ajute să rămână statornic în credinţă şi în viaţa creştină. De asemenea, la Botezul copiilor să fie de faţă un naş, care să reprezinte atât familia celui care urmează să fie botezat, mărită din punct de vedere spiritual, cât şi Biserica în calitatea ei de mamă. Dacă e cazul, să-i ajute pe părinţi pentru ca cel botezat să ajungă la mărturisirea personală a credinţei şi să o exprime în viaţa de fiecare zi.
 

9. Cel puţin în ultimele faze ale catehumenatului şi chiar în celebrarea Botezului, naşul intervine fie pentru a atesta credinţa adultului care primeşte Botezul, fie pentru a mărturisi împreună cu părinţii credinţa Bisericii în care este botezat copilul.

 

10. De aceea păstorii sufleteşti vor avea grijă ca naşul, ales de către catehumen sau de către familia sa, să aibă următoarele calităţi, pentru a putea îndeplini funcţiile liturgice proprii, despre care se vorbeşte la nr. 9:

1) să fie ales de către cel care este botezat, de către părinţii lui, de către cei care ţin locul acestora sau, în lipsa lor, de către paroh sau celebrant şi să aibă capacitatea şi intenţia de a îndeplini această funcţie;

2) să fie suficient de matur pentru îndeplinirea acestei funcţii, ceea ce presupune că a împlinit vârsta de şaisprezece ani, afară de cazul că s-a stabilit o altă vârstă de către episcopul diecezan, sau parohul ori celebrantul consideră că dintr-un motiv just se poate admite o excepţie;

3) să fi primit cele trei sacramente de iniţiere în viaţa creştină: Botezul, Mirul şi Euharistia şi să trăiască o viaţă conformă cu credinţa şi cu obligaţia pe care şi-o ia;

4) să nu fie tatăl sau mama celui care este botezat;

5) să fie cel puţin un naş sau o naşă sau şi un naş şi o naşă;

6) să facă parte din Biserica Catolică şi să nu fie oprit de drept de la exercitarea acestui oficiu. Un botezat aparţinând unei comunităţi bisericeşti necatolice să fie admis numai împreună cu naşul catolic şi numai ca martor la Botez. Cât despre orientalii uniţi, dacă este cazul, să se respecte disciplina specifică pentru Bisericile orientale.
 

11. În mod obişnuit Botezul este administrat de către episcopi, preoţi sau diaconi.

1) Ori de câte ori celebrează această taină, ei îşi vor aduce aminte că în Biserică acţionează în numele lui Cristos şi prin puterea Duhului Sfânt. Să fie, aşadar, sârguincioşi în a vesti cuvântul lui Dumnezeu şi în a celebra misterul.

2) Să evite, de asemenea, orice acţiune care ar putea fi interpretată de către credincioşi ca o favorizare a unora.

3) În afara cazului de necesitate, să nu dea Botezul în teritoriu străin, fără aprobarea cuvenită, nici măcar supuşilor lor.
  12. Episcopii, care sunt administratorii principali ai tainelor lui Dumnezeu şi conducătorii întregii vieţi liturgice în Biserica încredinţată lor, reglementează administrarea Botezului, prin care se dăruieşte participarea la preoţia împărătească a lui Cristos. De aceea nu vor omite, mai ales în vigilia pascală, să celebreze ei înşişi Botezul. În chip deosebit li se recomandă să celebreze Botezul adulţilor şi să facă pregătirea acestora.
 

13. Parohii au datoria să-i ajute pe episcopi în instruirea şi botezarea adulţilor care le sunt încredinţaţi, dacă episcopul nu a dispus altfel. De asemenea, ei au datoria să-i pregătească şi să-i ajute pe părinţii şi pe naşii copiilor ce trebuie botezaţi, folosind în acest scop mijloacele pastorale potrivite şi recurgând la ajutorul cateheţilor sau al altor persoane laice pregătite. În cele din urmă să administreze Botezul acestor copii.

  14. Ceilalţi preoţi şi diaconi, în calitate de colaboratori ai episcopului şi ai parohilor, pregătesc Botezul şi-l administrează atunci când episcopul sau parohul apelează la serviciul lor sau îşi dau consimţământul la aceasta.
  15. După cum se prevede în anumite părţi ale Ritualului, celebrantul poate fi ajutat de către alţi preoţi sau diaconi şi chiar de către laici acolo unde ei pot interveni, mai ales dacă cei care urmează să fie botezaţi sunt în număr mare.
  16. În absenţa preotului sau a unui diacon, dacă e pericol de moarte, şi mai ales dacă moartea pare iminentă, poate şi e chiar obligat să administreze Botezul orice creştin, ba mai mult, orice om, numai să facă acest lucru cu intenţia cuvenită. Dacă este numai pericolul de moarte, pe cât e posibil, sacramentul să fie administrat de către un creştin, după forma prescurtată de la nr. 157-164. Chiar şi în acest caz e bine să fie de faţă o comunitate mică sau cel puţin, dacă e posibil, să se asigure prezenţa unuia sau a doi martori.
  17. Toţi creştinii laici, întrucât fac parte din poporul sacerdotal, dar mai ales părinţii şi, ţinând seama de funcţia lor, cateheţii, moaşele, asistentele familiale şi sociale, asistentele medicale, medicii şi chirurgii, să se străduiască să cunoască, după propria lor capacitate, modul corect de a boteza în caz de necesitate. Parohii, diaconii şi cateheţii trebuie să-i instruiască, iar episcopii trebuie să se îngrijească de mijloacele apte ce se vor folosi pe teritoriul lor pentru a-i instrui.
   

                     
                     
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică