II. FUNCŢII ŞI SLUJIRI ÎN CELEBRAREA BOTEZULUI PDF Imprimare Email

 

Scris de ionutdamoc   
Luni, 20 Septembrie 2010 10:42
   
  4. Poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, reprezentată prin comunitatea locală, are un mare rol atât în Botezul adulţilor, cât şi în acela al copiilor. Căci copilul, atât înainte cât şi după primirea sacramentului, are dreptul la iubirea şi sprijinul comunităţii. În celebrarea Botezului, comunitatea, al cărei rol a fost evocat în Normele generale introductive la nr. 7, îşi îndeplineşte această obligaţie după profesiunea de credinţă a părinţilor şi naşilor, atunci când se asociază cu celebrantul pentru a-şi exprima asentimentul la această profesiune de credinţă. Astfel se scoate în evidenţă faptul că credinţa în care sunt botezaţi copiii nu este numai a familiei, ci este tezaurul întregii Biserici a lui Cristos.

 

 

5. Din însăşi firea lucrurilor rezultă că, în Botezul copiilor, rolul şi funcţia părinţilor sunt mai presus decât cele ale naşilor:

1) Înainte de Botez e foarte folositor ca părinţii, conduşi de propria lor credinţă sau îndemnaţi de prieteni sau alţi creştini, să se pregătească pentru a lua parte cât mai conştient la celebrarea tainei Botezului, folosindu-se în acest scop de mijloacele pe care le au la dispoziţie, cum ar fi cărţi, reviste, catehisme, destinate familiilor. Parohul să aibă grijă ca, personal sau prin alţii, să-i viziteze; mai mult, se va strădui să adune mai multe familii şi le va pregăti pentru apropiata celebrare a Botezului, prin îndemnuri pastorale şi alte rugăciuni comune.

2) Este de mare importanţă ca părinţii copilului care urmează să fie botezat să fie prezenţi la celebrarea Botezului în care copilul lor se va renaşte din apă şi din Duh Sfânt.

3) Părinţii copilului au de exercitat un rol propriu în celebrarea Botezului.

În afară de îndemnurile celebrantului pe care le primesc şi de rugăciunile pe care le fac cu întreaga asistenţă, ei îndeplinesc o adevărată funcţie când: a) cer în public Botezul pentru copilul lor; b) după celebrant, fac şi ei semnul crucii pe fruntea copilului; c) declară că se leapădă de Satana şi fac profesiunea de credinţă; d) ţin copilul în braţe în timpul Botezului (în primul rând mama); e) ţin lumânarea aprinsă; f) sunt binecuvântaţi cu o formulă specială pentru mame şi taţi.

4) Dacă eventual unul dintre ei nu poate să facă profesiunea de credinţă, de exemplu pentru că nu este catolic, poate să tacă. Deoarece însă a cerut Botezul pentru copilul său, trebuie să se îngrijească, sau cel puţin să permită, ca el să fie educat în credinţa în care a fost botezat.

5) După celebrarea Botezului, din recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi din fidelitate faţă de misiunea lor, părinţii au datoria să-l îndrume pe copilul lor la cunoaşterea lui Dumnezeu, al cărui fiu adoptiv a devenit, şi să-l pregătească pentru a primi Mirul şi a se apropia de masa sfintei Împărtăşanii. Parohul îi va ajuta în această misiune prin acţiuni pastorale.
  6. Pentru fiecare copil este permis să se aleagă un naş sau o naşă; în Ritualul Botezului amândoi sunt indicaţi prin cuvântul de „naşi”.
 

7. Despre celebrant, afară de cele amintite în Normele generale introductive (nr. 11-15), acum mai notăm următoarele:

1) Păstorii au datoria de a pregăti familiile pentru Botezul copiilor lor şi de a le ajuta să-şi îndeplinească misiunea de educare, misiune pe care au acceptat-o. Iar episcopul are datoria ca, în dieceza sa, să coordoneze aceste eforturi pastorale, ajutat chiar şi de diaconi şi de laici.

2) Pe lângă aceasta, păstorii trebuie să aibă grijă ca celebrarea fiecărui Botez să fie făcută cu demnitatea cuvenită şi, pe cât e posibil, să se adapteze condiţiilor şi dorinţelor familiilor participante. Cel care oficiază va avea grijă să împlinească ritul cu exactitate şi evlavie; în plus, se va strădui să se arate tuturor plin de omenie şi bunătate.

   
   
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică