|
RITUL PRIMIRII
153. La ora fixată, cel care prezidează, îmbrăcat, dacă este preot sau diacon, cu albă şi stolă, sau chiar cu pluvial (sau cu dalmatică în cazul diaconului), de culoare albă sau de culoarea sărbătorii, merge împreună cu ministranţii la uşa bisericii sau la locul stabilit, unde îi primeşte pe miri şi îi salută.
Apoi, împreună cu ministranţii, mirii, martorii şi toţi cei prezenţi se îndreaptă spre locul destinat fiecăruia.
154. În continuare, cel care prezidează li se adresează cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare spre a le dispune sufletele la celebrarea Căsătoriei.
N. şi N., Biserica ia parte la bucuria voastră
şi vă îmbrăţişează cu dragă inimă
împreună cu rudele şi prietenii voştri,
acum când doriţi să vă uniţi pentru toată viaţa.
Pentru cei care cred,
Dumnezeu este izvorul iubirii şi al fidelităţii,
pentru că Dumnezeu este iubire.
De aceea să ascultăm cu atenţie cuvântul lui
şi să-l rugăm cu umilinţă
să vă dea după inima voastră
şi să vă împlinească toate rugăciunile.
155. Dacă împrejurările o cer, celebrarea Căsătoriei începe cu liturgia cuvântului, omiţându-se ritul primirii.
LITURGIA CUVÂNTULUI
156. Urmează, ca de obicei, liturgia cuvântului, luându-se textele propuse mai sus la nr. 56 sau altele dintre lecturile indicate mai jos (nr. 179-222). Se pot citi una sau două lecturi. Dacă din cauza împrejurărilor se consideră mai oportun, se poate citi o singură lectură. Întotdeauna să fie aleasă cel puţin o lectură care vorbeşte în mod explicit despre Căsătorie.
Când lipseşte preotul sau diaconul, lectura evanghelică este introdusă astfel:
Ascultaţi, fraţilor, cuvintele sfintei Evanghelii după N.
157. În continuare, să se ţină omilia din textul sacru, care să ţină seama de îndatoririle şi condiţia soţilor şi de celelalte împrejurări. E bine ca asistentul laic să adreseze un îndemn ori să citească omilia încredinţată de episcop sau de paroh.
CELEBRAREA CĂSĂTORIEI
158. În timp ce toţi stau în picioare, chiar şi mirii, avându-i alături pe martori, cel care prezidează se adresează mirilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
Preaiubiţilor,
aţi venit aici pentru ca voinţa voastră
de a încheia Căsătoria
în faţa slujitorului Bisericii
(în faţa mea care am fost delegat
de episcopul nostru ca asistent)
şi a comunităţii
să fie întărită de Domnul cu pecetea sa sfântă.
El îmbogăţeşte şi întăreşte iubirea voastră
cu binecuvântarea sa,
ca să rămâneţi mereu fideli unul altuia
şi ca să îndepliniţi şi celelalte îndatoriri
ale Căsătoriei.
De aceea vă întreb în faţa comunităţii
despre intenţiile voastre:
Întrebările dinaintea consimţământului
159. Cel care prezidează îi întreabă pe miri dacă au venit de bunăvoie, dacă vor fi fideli unul altuia şi dacă vor să primească şi să-şi educe copiii; fiecare răspunde separat.
N. şi N., aţi venit aici fără nici o constrângere,
ci în mod liber şi din toată inima
ca să încheiaţi legământul Căsătoriei?
Sunteţi pregătiţi, mergând pe drumul Căsătoriei,
să vă iubiţi şi să vă respectaţi unul pe altul
pentru toată viaţa?
Întrebarea care urmează se poate omite dacă împrejurările o cer, de exemplu, dacă cei care se căsătoresc sunt înaintaţi în vârstă.
Sunteţi pregătiţi să primiţi cu dragoste copiii
pe care Dumnezeu va binevoi să vi-i dea
şi să-i educaţi după legea lui Cristos şi a Bisericii sale?
Consimţământul
160. Cel care prezidează îi invită pe miri să-şi exprime consimţământul:
Deoarece sunteţi hotărâţi să încheiaţi
legământul sfintei Căsătorii,
daţi-vă mâna dreaptă şi exprimaţi-vă consimţământul
în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii sale.
Mirii îşi dau mâna dreaptă.
161. Mirele spune:
Eu, N., te iau pe tine, N., de soţie
şi promit că îţi voi fi credincios
în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală
ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect
în toate zilele vieţii mele.
Mireasa spune:
Eu, N., te iau pe tine, N., de soţ
şi promit că îţi voi fi credincioasă
în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală
ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect
în toate zilele vieţii mele.
162. Dacă din motive pastorale se consideră că este mai potrivit, cel care prezidează poate să ceară consimţământul mirilor prin întrebări.
Mai întâi îl întreabă pe mire:
N., vrei să o iei pe N. de soţie
şi promiţi că îi vei fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită,
în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să o iubeşti şi să o respecţi în toate zilele vieţii tale?
Mirele răspunde:
Vreau.
Apoi preotul o întreabă pe mireasă:
N., vrei să îl iei pe N. de soţ
şi promiţi că îi vei fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită,
în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să-l iubeşti şi să-l respecţi în toate zilele vieţii tale?
Mireasa răspunde:
Vreau.
Primirea consimţământului
163. Cel care prezidează, primind consimţământul, le spune mirilor:
Dumnezeu, în bunătatea sa,
să întărească acest consimţământ
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii
şi să binevoiască a împlini în voi binecuvântarea sa.
Ceea ce Dumnezeu uneşte, omul să nu despartă.
Sau:
Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac,
Dumnezeul lui Iacob,
Dumnezeul care i-a unit pe primii noştri părinţi
în paradis,
să întărească în Cristos şi să binecuvânteze
acest consimţământ al vostru,
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii,
pentru ca ceea ce el uneşte, omul să nu despartă.
164. Cel care prezidează îi îndeamnă pe cei prezenţi să-l preamărească pe Dumnezeu:
Să-l binecuvântăm pe Domnul.
Toţi răspund:
Mulţumim lui Dumnezeu.
Se poate spune şi o altă aclamaţie.
Binecuvântarea şi înmânarea inelelor
165. Binecuvântarea şi înmânarea inelelor se pot omite, dacă împrejurările recomandă acest lucru. Dacă însă se menţin, preotul (sau diaconul) spune:
Domnul să binecuvânteze + aceste inele,
pe care le veţi dărui unul altuia
în semn de iubire şi fidelitate.
R. Amin.
Alte formule pentru binecuvântarea inelelor, la nr. 229-230.
166. Asistentul laic spune aceleaşi cuvinte, cu mâinile împreunate, fără a face semnul crucii:
Domnul să binecuvânteze aceste inele,
pe care le veţi dărui unul altuia
în semn de iubire şi fidelitate.
R. Amin.
Dacă se consideră oportun, stropeşte inelele cu apă sfinţită şi le dă mirilor.
167. Mirele pune inelul miresei în degetul inelar al acesteia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:
N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
Dacă este creştin, poate să adauge:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
La rândul ei, mireasa pune inelul mirelui în degetul inelar al acestuia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:
N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
Dacă este creştină, poate să adauge:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
168. În acest moment, întreaga comunitate poate să înalţe un imn sau un cântec de laudă.
Rugăciunea universală
169. Apoi se face rugăciunea universală (câteva modele ale acesteia sunt propuse la nr. 251-252).
170. După invocaţii, cel care prezidează continuă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
Cei care sunt creştini să-l invoce pe Dumnezeu Tatăl,
care vrea ca fiii săi să fie uniţi în dragoste,
cu rugăciunea familiei lui Dumnezeu,
pe care ne-a învăţat-o Domnul nostru Isus Cristos.
Toţi creştinii continuă:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.
Binecuvântarea nupţială
171. De obicei se spune binecuvântarea nupţială pentru miri. Totuşi se poate omite, dacă împrejurările recomandă acest lucru, şi în locul binecuvântării nupţiale se spune rugăciunea indicată mai jos la nr. 174.
Dacă se consideră oportun, mirii îngenunchează la locul lor.
Preotul (sau diaconul), cu mâinile împreunate, continuă:
Să invocăm cu umilinţă binecuvântarea lui Dumnezeu
asupra acestor miri,
ca să le dea cu îndurare ajutorul său
după ce i-a îmbogăţit cu legământul Căsătoriei.
Toţi se roagă un timp în tăcere.
172. Apoi preotul (sau diaconul), stând cu faţa către miri, cu mâinile întinse asupra lor, continuă:
Părinte sfânt, ziditorul lumii întregi,
care ai făcut bărbatul şi femeia după chipul tău
şi ai voit să copleşeşti familia lor
cu binecuvântarea ta:
te rugăm cu umilinţă pentru aceşti slujitori ai tăi,
care se unesc astăzi prin legământul Căsătoriei.
Să coboare cu îmbelşugare binecuvântarea ta,
Doamne, asupra acestei mirese N.,
şi asupra însoţitorului ei de viaţă N.,
iar puterea Duhului Sfânt
să înflăcăreze de sus inimile lor,
pentru ca, bucurându-se de darul reciproc al căsniciei,
să strălucească prin integritatea moravurilor
(şi să fie părinţi încercaţi în virtute).
Să te laude pe tine, Doamne, în momentele de veselie
şi să te caute în momentele de întristare;
să se bucure că eşti aproape de ei în suferinţe
ca să-i susţii
şi să te simtă că eşti alături de ei în nevoi
ca să-i mângâi;
şi, după o viaţă lungă şi fericită,
să ajungă în împărăţia cerurilor
împreună cu prietenii care îi înconjoară.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.
173. Dacă prezidează un asistent laic, spune, cu mâinile împreunate:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule,
Creatorul şi păstrătorul neamului omenesc,
care în unirea dintre bărbat şi femeie
ne-ai lăsat o imagine adevărată a iubirii tale.
Să coboare cu îmbelşugare binecuvântarea ta,
Doamne, asupra acestei mirese N.,
şi asupra însoţitorului ei de viaţă N.,
iar puterea Duhului Sfânt
să înflăcăreze de sus inimile lor,
pentru ca, bucurându-se de darul reciproc al căsniciei,
să strălucească prin integritatea moravurilor
(şi să fie părinţi încercaţi în virtute).
Să te laude pe tine, Doamne, în momentele de veselie
şi să te caute în momentele de întristare;
să se bucure că eşti aproape de ei în suferinţe
ca să-i susţii
şi să te simtă că eşti alături de ei în nevoi
ca să-i mângâi;
şi, după o viaţă lungă şi fericită,
să ajungă în împărăţia cerurilor
împreună cu prietenii care îi înconjoară.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.
174. Când, din cauza împrejurărilor, binecuvântarea nupţială se omite, se spune această rugăciune pentru miri:
Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre
şi ocroteşte cu bunătate orânduielile
prin care ai voit să se propage neamul omenesc,
pentru ca ceea ce este unit de tine
să se păstreze cu ajutorul tău.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.
ÎNCHEIEREA CELEBRĂRII
175. Preotul (sau diaconul) binecuvântează poporul spunând:
Şi pe voi toţi, care sunteţi aici de faţă,
să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu,
Tatăl şi Fiul + şi Sfântul Duh.
R. Amin.
176. Dacă prezidează un asistent laic, poate să încheie celebrarea, însemnându-se cu sfânta cruce şi spunând:
Dumnezeu să ne umple de bucurie şi speranţă
pe noi cei care credem.
Pacea lui Cristos să ne înveselească inimile.
Duhul Sfânt să reverse în noi darurile sale.
Toţi răspund:
Amin.
177. E bine ca celebrarea să se încheie cu un cântec potrivit.
178. La sfârşitul celebrării, martorii şi celebrantul semnează actul Căsătoriei. Semnarea poate avea loc fie în sacristie, fie în faţa poporului, totuşi să nu se facă pe altar.
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI