|
II. SLUJIRI ŞI FUNCŢII
| 41. |
În afară de ceea ce s-a spus în introducerea generală (nr. 7), poporul lui Dumnezeu, reprezentat de Biserica locală, trebuie să fie permanent convins şi trebuie să probeze concret că iniţierea adulţilor e datoria sa şi că îi angajează pe toţi cei botezaţi16.
Răspunzând vocaţiei sale la apostolat, să arate întotdeauna, aşadar, cea mai mare disponibilitate în a-i ajuta pe cei care îl caută pe Cristos. Dar şi în diferitele împrejurări ale vieţii zilnice, ca şi în apostolat, fiecărui ucenic al lui Cristos îi revine obligaţia de a răspândi credinţa, în funcţie de posibilităţile sale17. Aşadar, trebuie să-i ajute pe candidaţi şi pe catecumeni pe tot parcursul iniţierii, de la precatecumenat la catecumenat şi în timpul mistagogiei. În special:
1) În timpul evanghelizării şi al precatecumenatului credincioşii să-şi amintească de faptul că apostolatul Bisericii şi al tuturor membrilor săi urmăreşte, în primul rând, să facă cunoscut lumii prin cuvinte şi prin fapte mesajul lui Cristos şi să comunice harul său18. De aceea, să fie gata să facă dovada spiritului comunitar al creştinilor, să-i primească pe candidaţi în familiile lor, să favorizeze întâlnirile private şi chiar în unele grupuri particulare ale comunităţii.
2) Când se consideră potrivit, să binevoiască a lua parte la celebrările catecumenatului şi să ia parte activă la răspunsuri, la rugăciuni, la cântare şi la aclamaţii.
3) În ziua alegerii, fiind vorba de creşterea întregii comunităţi, să aibă grijă să dea precum se cuvine mărturia lor justă şi prudentă cu privire la catecumeni.
4) În Postul Mare, adică în timpul purificării şi al iluminării, să participe cu sârguinţă la riturile scrutinelor şi ale consemnărilor şi să ofere catecumenilor exemplul reînnoirii lor în spirit de pocăinţă, de credinţă şi de iubire. În vigilia pascală să acorde mare importanţă reînnoirii promisiunilor de la Botez.
5) În timpul mistagogiei să participe la Liturghiile pentru neofiţi, să-i înconjoare cu dragostea lor şi să-i ajute să simtă din ce în ce mai mult bucuria de a aparţine comunităţii celor botezaţi. |
| 42. |
Candidatul care cere să fie admis în numărul catecumenilor este însoţit de un garant, adică de un bărbat sau de o femeie care l-a cunoscut, l-a ajutat şi care dă mărturie cu privire la moravurile, credinţa şi intenţia lui. Se poate întâmpla ca acela care este garant în timpul purificării, al iluminării şi al mistagogiei să nu poată îndeplini funcţia de naş; în acest caz va fi înlocuit de o altă persoană. |
| 43. |
Naşul19, ales de catecumen datorită exemplului, calităţilor şi prieteniei sale, delegat de comunitatea creştină locală şi aprobat de preot, îl însoţeşte pe candidat în ziua alegerii, la celebrarea sacramentelor şi în timpul mistagogiei. E de datoria lui să-i arate catecumenului printr-o familiaritate prietenoasă practica evangheliei în viaţa individuală şi socială, să-l ajute în îndoielile şi neliniştile sale, să-i dea mărturie şi să se ocupe de dezvoltarea vieţii sale baptismale. Ales deja înaintea „alegerii” candidatului, el îşi exercită public funcţia sa din ziua „alegerii” când dă mărturie în faţa comunităţii cu privire la catecumen; oficiul său îşi păstrează toată importanţa şi atunci când neofitul, după ce a primit sacramentele, are încă nevoie de ajutor şi de sprijin pentru a rămâne fidel promisiunilor făcute la Botez. |
| 44. |
E de datoria episcopului20 să stabilească, să reglementeze şi să favorizeze personal sau printr-un delegat pregătirea pastorală a catecumenilor şi să-i admită pe candidaţi la alegere şi la sacramente. E de dorit ca, atunci când este posibil, să prezideze el liturgia cvadragesimală, să celebreze el însuşi ritul alegerii, iar în vigilia pascală să confere sacramentele iniţierii. În sfârşit, în grija sa pastorală, să încredinţeze celebrarea exorcismelor minore unor cateheţi cu adevărat demni şi pregătiţi cum se cuvine21. |
| 45. |
Este de datoria preoţilor, în afară de serviciul obişnuit pe care îl împlinesc în orice celebrare a Botezului, a Mirului şi a Euharistiei22, să se dedice îngrijirii pastorale şi personale a catecumenilor23, ocupându-se mai presus de toate de cei care par nehotărâţi şi descurajaţi; să-i catehizeze cu ajutorul diaconilor şi al cateheţilor; să aprobe alegerea naşilor, să-i asculte şi să-i ajute cu bunăvoinţă; în sfârşit, să pregătească cu grijă desfăşurarea perfectă a riturilor pe tot parcursul iniţierii făcând adaptările potrivite (cf. nr. 67). |
| 46. |
Preotul care botează un adult sau un copil la vârsta catehizării să administreze, dacă lipseşte episcopul, şi Mirul, afară de cazul că acest sacrament trebuie administrat în alt timp (cf. nr. 56)24.
Când candidaţii sunt mulţi, cel care conferă Mirul poate să-şi asocieze în administrarea sacramentului alţi preoţi.
E necesar ca aceşti preoţi:
a) să aibă în dieceză o funcţie sau un oficiu special, adică să fie vicari generali sau vicari sau delegaţi episcopali, sau vicari districtuali ori regionali, sau să aibă delegaţie de la ordinarius, sau să fie din oficiu echivalaţi acestora;
b) sau să fie parohi ai locului unde se conferă Mirul, sau parohi ai locului căruia îi aparţin candidaţii la Mir, sau preoţi care s-au angajat în mod deosebit la pregătirea catehetică a candidaţilor la Mir25. |
| 47. |
Diaconii, dacă sunt, trebuie să fie disponibili în a ajuta. Conferinţa episcopală, dacă va fi considerat că e oportună instituirea diaconatului permanent, va avea grijă să fie un număr suficient de diaconi pentru ca treptele, timpii şi riturile catecumenatului să se poată desfăşura în toate locurile, potrivit cerinţelor pastorale26. |
| 48. |
Cateheţii contribuie foarte mult la progresul catecumenilor şi la creşterea comunităţii; de aceea să ia parte activă la rituri, ori de câte ori este posibil. Învăţând, să aibă grijă ca învăţătura lor să fie pătrunsă de spirit evanghelic, în conformitate cu simbolismul liturgic şi cu cursul anului, să fie adaptată catecumenilor şi, pe cât posibil, îmbogăţită cu tradiţii locale. În plus, cu aprobarea episcopului, pot săvârşi exorcismele minore (cf. nr. 44) şi binecuvântările27 menţionate în ritual la nr. 113-124. |
|
16 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul cu privire la activitatea misionară a Bisericii Ad gentes, nr. 14.
17 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 17.
18 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem, nr. 6.
19 Cf. Norme generale introductive, nr. 8.
20 Cf. Norme generale introductive, nr. 12.
21 În acest caz se abrogă can. 1153 din CDC.
22 Cf. Norme generale introductive, nr.13-15.
23 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul cu privire la slujirea şi viaţa preoţilor Presbyterorum ordinis, nr. 6.
24 Cf. Ritualul Mirului, Norme introductive, nr. 7 b.
25 Cf. Ritualul Mirului, Norme introductive, nr. 8.
26 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 26; IDEM, Decretul cu privire la activitatea misionară a Bisericii Ad gentes, nr. 16.
27 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre sfânta liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 79.
|
16 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul cu privire la activitatea misionară a Bisericii
Ad gentes, nr. 14.
17 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium,
nr. 17.
18 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre apostolatul laicilor Apostolicam
actuositatem, nr. 6. |
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI