|
RITURILE INTRODUCTIVE
| 73. |
Candidaţii împreună cu garanţii lor şi cu adunarea credincioşilor se întru nesc în afara bisericii, sau în pridvorul, sau la intrarea ei, sau chiar într-o parte din interiorul bisericii adaptată acestui scop, sau, în sfârşit, în funcţie de împreju rări, într-un alt loc potrivit din afara bisericii. Spre acest loc se îndreaptă preotul sau diaconul, îmbrăcat cu albă sau cotă şi cu stolă sau chiar şi cu pluvialul de culoarea sărbă torii, în timp ce credincioşii, dacă se consideră oportun, cântă un psalm sau un cântec potrivit. |
| Îndemnul de început |
| 74. |
Celebrantul îi primeşte cu amabilitate pe candidaţi. Apoi, adresându-li-se lor, garanţilor lor şi tuturor celor de faţă, exprimă bucuria şi mulţumirea Bisericii şi, dacă crede oportun, le aminteşte garanţilor şi prietenilor experienţa parti - culară şi senti mentul religios cu care candidaţii, urmând itinerarul lor spiri tual, au ajuns la decizia de astăzi. În continuare îi invită pe garanţi şi pe candi daţi să se apropie. În timp ce aceştia se apropie şi iau loc în faţa preotului, dacă se consideră oportun, se cântă un cântec potrivit, de exemplu, Ps 62(63),1-9. |
| Dialogul cu candidaţii |
| 75. |
În primul rând celebrantul îi întreabă pe candidaţi, unul câte unul, care le este numele civil sau numele de familie, afară de cazul în care, dat fi ind numărul mic al candidaţilor, numele lor sunt deja cunoscute. Acest lucru se face în felul următor sau în alt mod asemănător: |
| V. |
Ce nume ai?
Candidatul: |
| R. |
N.
Răspund întotdeauna unul câte unul, chiar dacă, din cauza numărului mare al candi daţilor, întrebarea este pusă o singură dată de către celebrant. Dacă se preferă, cele brantul cheamă pe fi ecare pe nume, iar cei chemaţi răspund: |
| R. |
Prezent.
Celelalte întrebări, dacă numărul candidaţilor este mare, pot fi adresate tuturor împreună.
Celebrantul: |
| V. |
Ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu?
Candidatul: |
| R. |
Credinţa.
Celebrantul: |
| V. |
Ce nume ai?
Candidatul: |
| R. |
Viaţa veşnică.
Celebrantul, interogându-l pe candidat cu privire la intenţiile sale, poate for mula în mod diferit întrebările sale şi poate admite răspunsuri libere; de exemplu, după prima întrebare: Ce ceri? Ce doreşti? De ce? se pot admite răspunsurile: Harul lui Cristos, sau Intrarea în Biserică, sau Viaţa veşnică, sau alte răspunsuri de felul acesta, la care apoi celebrantul va adapta întrebările sale. |
| Prima adeziune |
| 76. |
Apoi celebrantul, adaptând întotdeauna când e nevoie cuvintele sale la răspunsurile primite, se adresează din nou candidaţilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemă nătoare: |
| V. |
Dumnezeu luminează pe orice om care vine în lume
şi îi arată prin lucrările creaţiei
perfecţiunile sale nevăzute,
pentru a-l învăţa să aducă mulţumiri Creatorului său.
Vouă, aşadar, care aţi urmat lumina sa,
vi se deschide calea evangheliei
pentru ca, punând temeliile unei vieţi noi,
să-l recunoaşteţi pe Dumnezeul cel viu,
care într-adevăr adre sează oamenilor cuvântul său.
Umblând în lumina lui Cristos,
să aveţi încre dere în înţelepciunea sa
şi astfel, încredinţându-i lui zi de zi viaţa voastră,
să puteţi crede în el din toată inima.
Aceasta este calea credinţei
pe care Cristos vă va fi călăuză,
ca să puteţi ajunge la viaţa veşnică.
Sunteţi gata să păşiţi astăzi pe această cale,
sub călău zirea lui Cristos?
Candidaţii:
|
| R. |
Da, sunt gata.
Alte formule la alegere, mai adaptate la diferite împrejurări, la nr. 370. |
| 77. |
Adresându-se apoi garanţilor şi tuturor credincioşilor, celebrantul îi întreabă cu aceste cuvinte sau cu alte cuvinte asemănătoare: |
| V. |
Voi, garanţilor,
care acum îi prezentaţi pe aceşti candidaţi la Botez,
şi voi toţi, fraţilor, care sunteţi de faţă,
sunteţi dispuşi să-i ajutaţi în căutarea lui Cristos
şi în angajarea lor în a-l urma?
Toţi: |
| R. |
Da, suntem dispuşi să-i ajutăm.
|
| Îndemnul de început |
| [78.] |
În locurile unde sunt răspândite practici de cult care tind să vene reze forţele spiritelor sau să cheme umbrele morţilor sau să obţină avantaje prin magie, se pot introduce, în totalitate sau parţial, după aprecierea conferin ţelor episcopale, un prim exorcism şi o primă renunţare. În acest caz, se vor lăsa afară numerele 76 şi 77. |
| [79.] |
După un îndemn foarte scurt şi adaptat, celebrantul sufl ă uşor spre faţa fi ecărui candidat, spunând: |
| V. |
Îndepărtează, Doamne, cu suflarea gurii tale
duhurile rele:
porunceşte ca ele să plece,
pentru că împărăţia ta este aproape.
Dacă însă sufl area, chiar uşoară, nu pare potrivită, să se omită; celebrantul să recite formula de mai sus ţinând mâna dreaptă ridicată spre candidaţi sau în alt mod adap tat obiceiurilor locului, sau chiar fără a face vreun gest. Dacă numărul candi daţilor e foarte mare, celebrantul recită formula o singură dată, omiţând sufl area.
|
| [80.] |
Dacă însă conferinţa episcopală va considera că este oportun ca deja din acest moment candidaţii să renunţe deschis la practicile de cult ale unei religii necreştine sau la chemarea spiritelor sau la magie, va trebui să pregătească o formulă de inte rogare sau de renunţare, adaptată împrejurărilor locurilor care să conţină aceste cuvinte sau altele asemănătoare (având grijă ca tot ceea ce se spune să nu-i ofenseze pe adepţii reli giilor necreştine): |
| V. |
Preaiubiţi candidaţi,
deoarece prin chemarea şi harul lui Dumnezeu
sunteţi hotărâţi să-l cinstiţi
şi să-l adoraţi numai pe el şi pe Cristos
şi numai lui să-i slujiţi,
acesta este momentul în care să renunţaţi public
la acele forţe care se împotrivesc lui Dumnezeu
şi la acele practici de cult
cu care nu este cinstit Dumnezeul cel adevărat.
Aşadar, să nu se întâmple niciodată
să-l părăsiţi pe Dumnezeu şi pe Cristos
şi să slujiţi altor puteri.
Candidaţii:
|
| R. |
Nu se va întâmpla niciodată.
Celebrantul: |
| R. |
Să nu se întâmple niciodată să cinstiţi pe N. şi N.
Candidaţii: |
| R. |
Nu se va întâmpla niciodată.
Aşa se va proceda pentru fiecare cult la care trebuie renunţat.
Altă formulă la alegere la nr. 371.
|
| [81.] |
Apoi celebrantul, adresându-se garanţilor şi tuturor credincioşilor, îi întreabă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Voi, garanţilor,
care acum ni-i prezentaţi pe aceşti candidaţi la Botez
şi voi toţi, fraţilor, aici prezenţi,
care i-aţi auzit,
daţi mărturie că ei l-au ales pe Cristos ca Domn
şi că vor să-i slujească numai lui?
Toţi: |
| R. |
Da, dăm mărturie.
Celebrantul: |
| V. |
Sunteţi dispuşi să-i ajutaţi în căutarea lui Cristos şi în angajamentul de a-l urma?
Toţi: |
| R. |
Da, suntem dispuşi.
|
| 82. |
Celebrantul, cu mâinile împreunate, spune: |
| V. |
Părinte preaîndurător,
îţi mulţumim pentru aceşti slujitori ai tăi
pentru că te-au căutat deja pe tine,
urmând multele şi insistentele invitaţii ale iubirii tale
şi au răspuns în faţa noastră la chemarea ta.
De aceea, Doamne,
noi toţi te lăudăm şi te binecuvântăm.
Toţi: |
| R. |
Doamne, noi te lăudăm şi te binecuvântăm.
|
Însemnarea frunţii şi a simţurilor |
| 83. |
Apoi celebrantul îi invită pe candidaţi (dacă sunt puţini) şi pe garanţii lor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
|
| V. |
Acum, aşadar, preaiubiţi candidaţi,
apropiaţi-vă împreună cu garanţii voştri
pentru a primi semnul noii voastre condiţii.
Candidaţii, unul după altul, împreună cu garanţii lor, se apropie de celebrant. Acesta trasează cu degetul gros o cruce pe fruntea fi ecăruia (sau în faţa frunţii dacă, din motive speciale, conferinţa episcopală consideră că atingerea nu este potrivită), spunând:
|
| V. |
N., primeşte semnul crucii pe frunte:
însuşi Cristos te întăreşte
cu semnul iubirii sale (sau: biruinţei sale).
Învaţă acum să-l cunoşti şi să-l urmezi.
După ce i-a însemnat celebrantul pe catecumeni, acelaşi lucru îl fac cateheţii
şi chiar garanţii, dacă se consideră oportun, afară de cazul că trebuie să facă
acest lucru mai târziu, după cum e prevăzut la nr. 85.
|
| [84.] |
Dacă numărul candidaţilor este destul de mare, celebrantul li se adresează cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Preaiubiţi candidaţi,
prin consimţământul vostru
(dacă mai înainte s-a făcut renunţarea:
şi renunţând la falsele credinţe)
aţi recunoscut că viaţa şi speranţa noastră este Cristos;
acum, fi indcă puteţi deveni catecumeni,
eu, şi împreună cu mine cateheţii şi garanţii voştri,
vă voi însemna cu semnul crucii lui Cristos.
Întreaga comunitate vă va înconjura cu dragostea sa
şi vă va sprijini cu ajutorul său.
Celebrantul trasează semnul crucii o singură dată asupra tuturor, în timp ce cateheţii şi garanţii fac acelaşi lucru asupra fiecăruia dintre ei, spunând: |
| V. |
Primiţi semnul crucii pe frunte:
însuşi Cristos vă întăreşte
cu semnul iubirii sale (sau: biruinţei sale).
Învăţaţi acum să-l cunoaşteţi şi să-l urmaţi pe el. |
| 85. |
Apoi este trasat semnul crucii asupra organelor senzoriale (totuşi, după aprecierea
celebrantului, acest rit poate fi omis parţial sau total).
Semnul crucii este făcut de cateheţi sau de garanţi (dacă împrejurări speciale o cer, poate fi făcut şi de mai mulţi preoţi sau diaconi). Totuşi, formula este rostită întotdeauna de celebrant care spune:
În timp ce sunt însemnate urechile: |
| V. |
Primiţi semnul crucii pe urechi,
ca să ascultaţi glasul Domnului.
În timp ce sunt însemnaţi ochii:
|
| V. |
Primiţi semnul crucii pe ochi,
ca să vedeţi strălucirea feţei lui Dumnezeu.
În timp ce este însemnată gura: |
| V. |
Primiţi semnul crucii pe gură,
ca să răspundeţi la cuvântul lui Dumnezeu.
În timp ce este însemnat pieptul: |
| V. |
Primiţi semnul crucii pe piept,
pentru ca Cristos să locuiască prin credinţă
în inimile voastre.
În timp ce este însemnat spatele: |
| V. |
Primiţi semnul crucii pe spate,
ca să vedeţi strălucirea feţei lui Dumnezeu.
În timp ce este însemnată gura: |
| V. |
Vă însemnez pe toţi,
în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
ca să aveţi viaţă în vecii vecilor.
Candidaţii: |
| R. |
Amin
Ritul însemnării cu crucea, în special când numărul catecumenilor este mic, îl poate face celebrantul asupra lor unul câte unul, rostind formulele la singular.
|
| 86. |
Ori de câte ori se face semnul crucii (nr. 83. 84. 85) se poate încheia, dacă se consideră oportun, cu o aclamaţie de preamărire a lui Cristos, de exemplu:
|
| V. |
Mărireţie, Doamne.
|
| 87. |
Apoi celebrantul spune:
|
| V. |
Să ne rugăm.
Părinte preaîndurător,
ascultă rugăciunile noastre
şi ocroteşte-i pe aceşti catecumeni N. şi N.,
pe care i-am însemnat
întipărindu-le crucea Domnului;
ocroteşte-i cu puterea ei,
pentru ca preamărindu-te pe tine
şi împlinind poruncile tale,
să merite să ajungă la slava naşterii celei noi.
Prin Cristos, Domnul nostru. |
| R. |
Amin.
Sau altă rugăciune la alegere: |
| V. |
Să ne rugăm.
Dumnezeule atotputernic,
care prin crucea şi învierea Fiului tău
ai dat viaţă poporului tău,
fă, te rugăm, ca aceşti slujitori ai tăi
pe care i-am însemnat cu crucea,
mergând pe urmele lui Cristos,
să scoată din ea putere de mântuire
şi prin exemplul vieţii lor
să dea mărturie pentru ea.
Prin Cristos, Domnul nostru. |
| R. |
Amin.
|
Impunerea noului nume
|
| [88.] |
Dacă undeva sunt practicate religii necreştine care impun de la început un nume nou iniţiaţilor, conferinţa episcopală poate stabili ca deja în acest moment să fi e impus un nume nou, fi e creştin, fie aparţinând culturii locale, trecându-se peste ceea ce prescrie can. 761 CDC, cu condiţia să aibă o semnificaţie creştină (în acest caz se vor omite la timpul cuvenit nr. 203-205).
Celebrantul: |
| V. |
N., de acum te vei numi şi N.
Catecumenul: |
| R. |
Amin (sau un alt cuvânt potrivit).
În unele cazuri va fi sufi cient să se explice semnificaţia creştină a numelui primit deja de la părinţi.
|
Rituri auxiliare
|
| 89. |
Dacă există obiceiuri care par potrivite să indice acceptarea în comunitate, de pildă oferirea sării sau un alt act simbolic, sau chiar consemnarea crucii sau a unei medalii sfi nte, după aprecierea conferinţei episcopale, pot fi acceptate şi introduse fi e înainte, fi e după intrarea în biserică. |
Intrarea în biserică
|
| 90. |
După ce s-au împlinit aceste rituri, celebrantul îi invită pe catecumeni să intre împreună cu garanţii lor în biserică sau în alt loc potrivit, spunând aceste cuvinte sau altele asemănătoare: |
| V. |
(N. şi N.) intraţi în Biserică
pentru a lua parte împreună cu noi
la masa cuvântului lui Dumnezeu
Printr-un gest corespunzător îi invită pe catecumeni şi pe garanţi să intre, în timp ce se cântă antifona: |
| V. |
Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă:
vă voi învăţa frica de Domnul;
cu Ps 33(34),2.3.6.9.10.11.16 sau alt cântec potrivit. |
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI