Timpul şi riturile catecumenatului PDF Imprimare Email
Scris de Lightforsin   
Sâmbătă, 13 Martie 2010 20:21

TIMPUL ŞI RITURILE

CATECUMENATULUI

 

98. Catecumenatul sau pregătirea pastorală a catecumenilor se va prelungi atâta timp, chiar mai mulţi ani, cât este necesar pentru maturizarea convertirii şi a credinţei lor. Educându-i în vederea plinătăţii creştine şi parcurgând cum se cuvine perioada de probă, se va face în aşa fel încât catecumenii să fie iniţiaţi în mod corespunzător în misterele mântuirii, în practicarea moravurilor evanghelice, în riturile sacre care se vor celebra în perioadele care urmează şi să fie călăuziţi pe drumul credinţei, al liturgiei şi al carităţii poporului lui Dumnezeu.

În cazuri speciale, având în vedere pregătirea spirituală a candidatului şi, după aprecierea ordinariului locului, timpul catecumenatului poate să fi e mai scurt, ba, în împrejurări cu totul deosebite, poate să fie condensat într-o singură celebrare (cf. nr. 240).
99. În această perioadă, catecumenilor să li se facă o pregătire corespunzătoare prin care, în timp ce li se expune în întregime învăţătura catolică, să li se aprindă credinţa, să li se îndrepte inima spre Dumnezeu, să li se favorizeze participarea la misterul liturgic, să fie stimulaţi la apostolat şi să li se alimenteze întreaga viaţă cu spiritul lui Cristos.
100. Să se facă celebrări ale cuvântului lui Dumnezeu adaptate timpului liturgic care să folosească atât instruirii catecumenilor, cât şi nevoilor comunităţii (cf. nr. 106-108).
101. Primele exorcisme sau exorcismele minore, formulate în mod deprecativ şi pozitiv, să pună în faţa ochilor catecumenilor adevăratele trăsături ale vieţii spirituale, lupta dintre carne şi spirit, valoarea renunţării pentru a dobândi fericirile împărăţiei lui Dumnezeu şi trebuinţa continuă a ajutorului divin (cf. nr. 109-118).
102. Să li se ofere, de asemenea, catecumenilor, acele binecuvântări prin care se exprimă iubirea lui Dumnezeu şi grija fierbinte a Bisericii, pentru ca, în timp ce sunt încă lipsiţi de harul sacramentelor, să poată primi din partea Bisericii încurajare, bucurie şi pace pentru a continua drumul lor laborios (cf. nr. 119-124).
103. În anii în care catecumenii avansează în drumul lor de la primul grup catehetic spre altele, diferitele treceri pot fi uneori marcate de rituri particulare. Prin urmare, dacă se consideră oportun, se poate anticipa consemnarea Crezului şi chiar consemnarea Rugăciunii domneşti şi ritul „Effata”, pentru care ar putea să lipsească timpul necesar în ultima perioadă de pregătire a aspiranţilor la sacramente (nr. 125 şi 126). Se pot face, de asemenea, în funcţie de utilitate şi de solicitări locale, celebrări ale ritului ungerii cu untdelemnul catecumenilor (cf. nr. 127-132).
104. În tot acest timp catecumenii să se străduiască să găsească naşii care vor trebui apoi să-i prezinte Bisericii în ziua alegerii (cf. Norme introductive gene rale, nr. 8-10 şi mai sus nr. 43).
105. În timpul anului să se aibă grijă ca din când în când la unele celebrări ale catecumenatului şi la riturile de trecere (cf. nr. 125-132) să fie convocată întreaga comunitate care ia parte la iniţierea creştinilor, adică preoţii, diaconii, cateheţii, garanţii şi naşii, prietenii şi rudele.
Ultima actualizare în Sâmbătă, 13 Martie 2010 20:21
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică