Treapta a doua: Ritul alegerii sau al înscrierii numelui PDF Imprimare Email
Scris de Lightforsin   
Luni, 15 Martie 2010 22:21

TREAPTA A DOUA:
RITUL ALEGERII SAU AL ÎNSCRIERII NUMELUI

 

 

133. La începutul Postului Mare, care e timpul pregătirii proxime a iniţierii sacra mentale, se celebrează „alegerea” sau „înscrierea numelui”. Prin acest rit Biserica, după ce a ascultat mărturia naşilor şi a cateheţilor şi după ce catecumenii şi-au reafirmat hotărârea lor, judecă cu privire la pregătirea lor şi hotărăşte dacă pot primi sacramentele pascale.
134. O dată cu celebrarea „alegerii” se încheie catecumenatul şi, cu aceasta, îndelunga pregătire a minţii şi a inimii. Pentru ca cineva să poată fi admis în numărul „celor aleşi”, se cere de la el o credinţă luminată şi o voinţă puternică de a primi sacramentele Bisericii. După alegere, candidatul va fi îndemnat să-l urmeze pe Cristos cu mai multă generozitate.
135. Pentru Biserică alegerea este momentul central al grijii sale materne faţă de catecumeni. Episcopul, preoţii, diaconii, cateheţii, naşii şi întreaga comunitate, fiecare în gradul şi sarcina care îi revine, după o examinare foarte temeinică, să se pronunţe cu privire la pregătirea şi la progresul catecumenilor.

În sfârşit, să-i însoţească cu rugăciunea pe aleşi pentru ca întreaga Biserică să-i conducă la întâlnirea cu Cristos.
136. Acum, pentru prima dată naşii, aleşi anterior de catecumeni cu acordul preotului şi, pe cât posibil, acceptaţi de comunitatea locală, exercită în mod public serviciul lor: sunt numiţi la începutul ritului şi se prezintă împreună cu catecumenii (nr. 143), dau mărturie în faţa comunităţii (nr. 144) şi, dacă se consideră potrivit, îşi înscriu şi ei numele (nr. 146).
137. Pentru ca lucrurile să fi e în ordine, e necesar ca, înaintea ritului liturgic, să se delibereze asupra idoneităţii candidaţilor de către toţi cei interesaţi, adică, în primul rând, de către cei care s-au ocupat de formarea lor, preoţi, diaconi, cateheţi, în plus de către naşii lor şi delegaţii comunităţii locale şi, dacă este cazul, şi cu participarea grupului de catecumeni. Această deliberare, în funcţie de condiţiile locale şi de exi genţele pastorale, va putea să ia diferite forme. Avizul favorabil va fi făcut cunoscut apoi în cursul ritului liturgic.
138. E datoria celebrantului, adică a episcopului sau a celui care îi ţine locul, oricât de îndepărtată sau apropiată va fi fost participarea sa la deliberarea care s-a făcut mai înainte, să explice la omilie sau în cursul ritului caracterul religios şi eclezial al „ale gerii”. Lui îi revine, aşadar, în primul rând, să declare în faţa celor prezenţi hotărârea Bisericii şi să asculte, dacă e cazul, părerea lor, să ceară, prin urmare, catecumenilor să-şi manifeste personal hotărârea, în sfârşit, acţionând în numele lui Cristos şi al Bisericii, să valideze admiterea „celor aleşi”. În afară de aceasta, va trebui să explice tuturor misterul divin care este conţinut în chemarea de către Biserică şi în celebrarea liturgică; să-i îndemne pe credincioşi să se pregătească pentru solemnitatea Paştelui împreună cu cei aleşi, cărora trebuie să le fie exemplu.
139. Deoarece sacramentele iniţierii se celebrează în solemnităţile pascale, iar pregătirea lor e în legătură cu caracterul propriu al Postului Mare, ritul alegerii să aibă loc în mod obişnuit în prima duminică a Postului Mare, iar timpul ultimii pregătiri a aspiranţilor la sacramente să coincidă cu timpul Postului Mare, în cursul căruia, având în vedere atât structura liturgică cât şi participarea comunităţii, va fi de mare folos celor aleşi. Cu toate acestea, din motive pastorale urgente (în special în sucur salele locurilor de misiuni), e permis să se celebreze ritul în săptămâna precedentă sau în cea care urmează.
140. Ritul să se celebreze în biserică sau, dacă e necesar, într-un loc potrivit şi adaptat. Să se celebreze în cursul Liturghiei primei duminici a Postului Mare, după omilie.
141. Dacă ritul se celebrează cumva în afara acestei duminici, se începe cu liturgia cuvântului. În acest caz, dacă lecturile zilei nu se potrivesc cu ritul, lecturile să fie alese dintre cele prevăzute pentru duminica întâi a Postului Mare (cf. Lecționarul II, 41-54) sau altele potrivite. Se poate celebra întotdeauna Liturghia rituală proprie (nr. 374 bis). Dacă nu se celebrează Euharistia, ritul se încheie cu demiterea tuturor credincioşilor împreună cu catecumenii.
142. Omilia, adaptată împrejurărilor, să aibă în vedere nu numai pe catecumeni, ci şi întreaga comunitate a credincioşilor, astfel încât aceştia, angajându-se să dea exemplu bun, să parcurgă împreună cu cei aleşi drumul misterului pascal.
143. După omilie, preotul responsabil cu iniţierea catecumenilor, sau un diacon, sau un catehet, sau un delegat al comunităţii îi prezintă pe cei care vor deveni aleşi cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
- Cucernice părinte,
apropiindu-se solemnitatea Paştelui,
catecumenii de faţă,
încrezători în harul lui Dumnezeu
şi ajutaţi de rugăciunile şi exemplul comunităţii,
cer cu umilinţă ca, după pregătirea corespunzătoare
şi după celebrarea scrutinelor,
să fie admişi
la sacramentele Botezului, Mirului şi Euharistiei.

Celebrantul răspunde:
V. Să se prezinte candidaţii împreună cu naşii (naşele) lor.

Fiecare candidat este chemat pe nume şi se apropie împreună cu naşul (naşa) oprindu-se în faţa celebrantului.

Dacă sunt în număr foarte mare, să se facă o prezentare colectivă, de pildă de către fi care catehet implicat; se cuvine totuşi ca fi ecare catehet să organizeze mai înainte o celebrare aparte şi să facă în cursul ei apelul candidaţilor respectivi, mai înainte de a se prezenta la celebrarea comună.
144. Celebrantul, dacă nu a participat la deliberarea anterioară (cf. nr. 137), se adresează celor de faţă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. Sfânta Biserică a lui Dumnezeu
doreşte acum să se asigure
dacă aceşti catecumeni sunt pregătiţi
să intre în numărul celor aleşi
pentru a celebra solemnitatea Paştelui care se apropie.


Adresându-se apoi naşilor:
V. De aceea, vă rog pe voi, naşilor (şi naşelor),
să daţi mărturie:
Au ascultat cu fidelitate cuvântul lui Dumnezeu
vestit de Biserică?


Naşii:
R. Da.

Celebrantuli:

V. Au început să umble în faţa lui Dumnezeu,
punând în practică cuvântul pe care l-au auzit?


Naşii:
R. Da.

Celebrantuli:

V. Au fost în comuniune fraternă cu voi
şi au participat împreună cu voi la rugăciune
?


Naşii:
R. Da.

Apoi, dacă se consideră potrivit, celebrantul întreabă întreaga adunare dacă îşi dă asentimentul.

[145.] Celebrantul, care a participat la deliberarea anterioară cu privire la pregătirea candidaţilor (cf. nr. 137), dacă doreşte, poate să se adreseze tuturor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. Fraţilor preaiubiţi,
aceşti catecumeni au cerut
să fie admişi la sacramentele Bisericii
la apropiata sărbătoare a Paştelui.
Cei care îi cunosc,
au apreciat că dorinţa lor este sinceră
şi au dat mărturie
că au ascultat cu râvnă cuvântul lui Cristos,
că s-au străduit să trăiască
în conformitate cu poruncile lui,
că au fost statornici în comuniunea fraternă şi în rugăciune.
Acum fac cunoscută întregii adunări decizia comunităţii
de a-i admite la sacramente.
Comunicându-vă această decizie,
mă adresez naşilor
şi îi rog să repete în faţa voastră părerea lor.


Adresându-se naşilor:
V. Consideraţi în faţa lui Dumnezeu
că aceşti candidaţi sunt vrednici
să fie admişi la sacramentele iniţierii creştine?


Naşii:
R. Da, îi considerăm vrednici.

Apoi, dacă se consideră potrivit, celebrantul cere asentimentul din partea întregii comunităţi.
Interogarea candidaţilor şi cererea

146. Celebrantul, îndreptat spre catecumeni îi îndeamnă şi îi interoghează cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. Acum mă adresez vouă, dragi catecumeni:
naşii voştri şi cateheţii (ca şi întreaga comunitate)
au dat mărturie bună despre voi.
Având încredere în judecata lor,
Biserica vă invită în numele lui Cristos
la sacramentele pascale.
Acum este rândul vostru,
care deja de mult timp aţi auzit glasul lui Cristos,
să răspundeţi în faţa Bisericii,
făcându-vă cunoscută intenţia voastră.

Vreţi să fiţi admişi la sacramentele lui Cristos,
la Botez, Mir şi Euharistie?


Catecumenii:

R. Da, vrem.

Celebrantul:
V. În acest caz spuneţi-vă numele.

Candidaţii, apropiindu-se de celebrant împreună cu naşii lor sau rămânând la locul lor, îşi spun numele; înscrierea numelui se poate face în diferite feluri. Numele sau e scris de candidatul însuşi, sau, pronunţat cu voce clară, este scris de naş sau de preot. Dacă numărul candidaţilor e foarte mare, se poate aduce la preot lista numelor, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: Acestea sunt numele aspiranţilor la sacramente. În timp ce sunt înscrise numele, se poate cânta o cântare potrivită, de pildă Ps 15(16).

Admiterea sau alegerea

147. Odată terminată înscrierea numelor, celebrantul, după ce a explicat pe scurt celor de faţă semnificaţia ritului săvârşit, se adresează candidaţilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. N. şi N.,
aţi fost aleşi ca să fiţi iniţiaţi în sfintele taine
în următoarea vigilie pascală.

Catecumenii:
R. Mulţumim lui Dumnezeu.

Continuă:
V. Acum datoria voastră, ca şi a noastră a tuturor,
este aceea de a oferi cu ajutorul ceresc,
fidelitatea voastră lui Dumnezeu,
care este credincios chemării sale,
şi să vă angajaţi să parcurgeţi cu suflet generos
drumul spre desăvârşirea alegerii voastre.

Apoi, se adresează naşilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. Vi-i recomandăm în Domnul
pe aceşti catecumeni pentru care aţi dat mărturie;
însoţiţi-i cu ajutorul vostru frăţesc
şi încurajaţi-i cu exemplul vostru
până vor ajunge la sacramentele vieţii divine.


Îi invită să-şi pună mâna pe umărul respectivilor candidaţi sau să facă un alt gest care să aibă aceeaşi semnificaţie.

Rugăciune pentru cei aleşi

148. Comunitatea se roagă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Celebrantul:
V. Fraţilor preaiubiţi,
aşteptând celebrarea tainelor mântuirii noastre,
patima şi învierea Domnului,
intrăm astăzi pe drumul Postului Mare.
Aceşti aleşi pe care îi conducem împreună cu noi
spre sacramentele pascale,
aşteaptă să vadă
exemplul nostru de reînnoire.
Să ne rugăm, aşadar, Domnului pentru ei şi pentru noi
pentru ca acest angajament reciproc de convertire
să ne facă vrednici de harurile pascale.


Lectorul:
- Pentru catecumeni, pentru ca amintindu-şi de ziua alegerii lor, să fie mereu recunoscători pentru binecuvântarea pe care au primit-o, Domnului să ne rugăm.
R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru ca profitând de acest timp de har să suporte suferinţele renunţării şi împreună cu noi să ducă la îndeplinire lucrările sfinţirii, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru cateheţii lor, ca să-i facă şi pe alţii să guste plăcerea cuvântului lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru naşi, ca să poată arăta catecumenilor cum să se inspire totdeauna din evanghelie în viaţa privată şi în relaţiile sociale, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru familiile acestor aleşi, ca să-i încurajeze şi să-i ajute să răspundă cu generozitate acţiunii Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru comunitatea noastră, pentru ca în acest timp al Postului Mare să fi e exemplu de iubire şi să persevereze îl rugăciune, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Lectorul:
- Pentru toţi aceia care mai sunt tulburaţi de îndoială, pentru ca alipindu-se cu credinţă de Cristos, să poată ajunge la comuniunea fraternă cu noi, Domnului să ne rugăm.

R. Ascultă-ne, Doamne.

La intenţiile de mai sus să se adauge intenţia pentru nevoile Bisericii şi ale lumii întregi, dacă apoi, după demiterea catecumenilor, se omite la Liturghie rugăciunea universală (cf. nr. 151).

Altă formă de rugăciune pentru cei aleşi la nr. 375.


149. Celebrantul, întinzând mâinile asupra celor aleşi, încheie rugăciunea cu aceste cuvinte:

V.
Dumnezeule care l-ai creat pe om
şi totodată l-ai răscumpărat,
priveşte cu bunătate la fi ii tăi adoptivi
şi primeşte-i pe aceşti aleşi
în poporul noului legământ,
pentru ca, devenind fii ai promisiunii tale,
să obţină prin har
ceea ce nu au putut să obţină prin forţele lor.
Prin Cristos, Domnul nostru.


R. Amin.

Sau o altă rugăciune de încheiere la alegere:
V. Tată atotputernic şi preavrednic de iubire,
care vrei să reînnoieşti toate în Cristos
şi să-i atragi pe toţi oamenii la el,
binevoieşte a-i călăuzi
pe aceşti aleşi ai Bisericii tale
şi fă ca rămânând credincioşi chemării primite
să intre spre a face parte din împărăţia Fiului tău
şi să primească pecetea Duhului Sfânt.
Prin Cristos, Domnul nostru.


R. Amin.

Trimiterea celor aleşi

150. Celebrantul îi demite apoi pe aleşi cu acest îndemn sau cu altul asemănător:
V. Aleşilor preaiubiţi,
aţi început împreună cu noi drumul Postului Mare;
Cristos va fi pentru voi calea, adevărul şi viaţa,
mai ales la scrutinele care se apropie,
când vă veţi întruni din nou cu noi.

Mergeţi în pace!


Catecumenii:

R. Amin.

Cei aleşi se retrag. Dacă, pentru motive întemeiate, nu pot ieşi (cf. Normele introductive nr. 19,3), ci trebuie să rămână împreună cu credincioşii, să se aibă în vedere că, chiar dacă sunt prezenţi la Euharistie, ei nu participă la ea asemenea celor botezaţi.

Dacă nu se celebrează Euharistia, să se adauge, dacă e cazul, un cântec potrivit şi credincioşii să fi  demişi împreună cu cei aleşi.

Celebrarea Euharistiei

151. După ce aleşii s-au retras, se celebrează Euharistia. Începe imediat Rugăciunea credincioşilor sau universală cu intenţiile pentru nevoile Bisericii şi ale lumii întregi. Apoi, dacă este cazul, se recită Crezul şi se face pregătirea darurilor. Totuşi, pentru motive pastorale, se pot omite Rugăciunea credincioşilor şi Crezul.
Ultima actualizare în Marţi, 16 Martie 2010 21:36
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică