| 160. |
Primul se celebrează în duminica a treia din Postul Mare, folosindu-se textele prevăzute în Liturghier şi în Lecționar II, 111 (cf. de asemenea mai jos, nr. 376-377).
|
Omilia
|
| 161. |
La omilie celebrantul, pornind de la lecturile Sfintei Scripturi, explică semnificaţia primului scrutin, ţinând cont atât de liturgia Postului Mare, cât şi de itinerarul spiritual al celor aleşi.
|
Rugăciunea în tăcere
|
| 162. |
După omilie, cei aleşi împreună cu naşii şi naşele se aşază în faţa celebrantului. Acesta, adresându-se mai întâi credincioşilor, îi invită să se roage în tăcere pentru cei aleşi spre a cere pentru ei duhul pocăinţei, simţul păcatului şi adevărata libertate a fiilor lui Dumnezeu. Apoi, adresându-se catecumenilor, îi invită şi pe ei să se roage în tăcere şi îi îndeamnă să exprime şi în exterior sentimentul de pocăinţă, înclinându-se sau îngenunchind. În cele din urmă încheie cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
|
| V. |
Aleşi ai lui Dumnezeu, plecaţi-vă capul (sau: îngenuncheaţi), şi rugaţi-vă.
Cei aleşi se înclină sau îngenunchează. Toţi se roagă un timp în tăcere. Apoi, dacă se crede de cuviinţă, toţi se ridică în picioare.
|
Rugăciunea pentru aleşi
|
| 163. |
În timp ce se face rugăciunea pentru cei aleşi, naşii şi naşele ţin mâna dreaptă pe umărul fiecărui ales.
Celebrantul:
|
| V. |
Să ne rugăm pentru aceşti aleşi, pe care Biserica i-a ales cu încredere după un drum lung pe care l-au parcurs deja, pentru ca, terminându-şi pregătirea, la solemnităţile pascale să-l întâlnească pe Cristos în sacramentele sale.
Lectorul: |
| - |
Ca să mediteze în inima lor cuvântul lui Dumnezeu şi să-l guste din zi în zi mai mult, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca să-l cunoască pe Cristos, care a venit să salveze ce era pierdut, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca, având o inimă smerită, să se recunoască păcătoşi, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca să respingă cu sinceritate ceea ce nu i-a plăcut lui Cristos în moravurile lor şi se împotriveşte legii iubirii sale, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca Duhul Sfânt, care pătrunde inimile tuturor, să-i întărească cu puterea sa în neputinţa lor, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca de la acelaşi Duh Sfânt să înveţe cele ce sunt ale lui Dumnezeu şi să-i fie plă cuţi lui Dumnezeu, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca familiile celor aleşi să-şi pună speranţa în Cristos şi să poată găsi în el sfinţenia şi pacea, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca şi noi, pregătindu-ne pentru sărbătorile pascale, să ne curăţim sufletele, să ne înălţăm inimile şi să împlinim faptele carităţii, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Lectorul: |
| - |
Ca în lumea întreagă ceea ce este slab să se întărească, ceea ce este căzut să se ridice, ceea ce este pierdut să se găsească şi mântuirea să ajungă la toate făpturile, Domnului să ne rugăm. |
| R. |
Ascultă-ne, Doamne.
Îndemnul celebrantului şi intenţiile rugăciunii se pot adapta în funcţie de diferitele împrejurări. În afară de aceasta, să se adauge intenţia obişnuită pentru nevoile Bisericii şi ale lumii întregi dacă, după demiterea catecumenilor, în celebrarea Euharistiei se omite Rugăciunea universală sau a credincioşilor (cf. nr. 166).
Altă formă de rugăciune la alegere la nr. 378.
|
Exorcismul
|
| 164. |
După rugăciunea pentru cei aleşi, celebrantul, îndreptându-se spre ei, spune cu mâinile împreunate: |
| V. |
Să ne rugăm.
Dumnezeule, care l-ai trimis pe Fiul tău ca mântuitor, fă ca aceşti catecumeni, care doresc să primească apa vie ca şi femeia samariteană din Evanghelie, să fie transformaţi de cuvântul Domnului şi să recunoască păcatele şi slăbiciunile lor. Te rugăm, nu îngădui ca, încrezându-se zadarnic în ei înşişi, să fie înşelaţi de puterea diavolului, dar eliberează-i de spiritul minciunii, pentru ca recunoscându-şi greşelile şi purificaţi lăuntric să poată intra pe calea mântuirii. Prin Cristos, Domnul nostru.
Lectorul: |
| R. |
Amin.
Apoi, dacă acest lucru se poate face cu uşurinţă, celebrantul impune mâna asupra fie cărui ales în tăcere.
După care, întinzând mâinile asupra celor aleşi, celebrantul continuă: |
| V. |
Doamne Isuse, tu eşti izvorul la care aceşti aleşi ajung însetaţi, tu eşti învăţătorul pe care ei îl caută. Înaintea ta, care singur eşti sfânt, nu îndrăznesc să spună că sunt nevinovaţi. În faţa ta îşi deschid cu încredere inimile, îşi mărturisesc păcatele, îşi descoperă rănile ascunse ale sufletului. În bunătatea ta eliberează-i de toate relele, vindecă bolile lor, potoleşte-le setea, dăruieşte-le pacea ta. Prin puterea numelui tău pe care îl invocăm cu credinţă, vino acum şi salvează-i. Porunceşte duhului rău pe care l-ai învins prin înviere. Arată-le acestor aleşi ai tăi calea pe care o au de străbătut în Duhul Sfânt, pentru ca îndreptându-se spre Tatăl, să i se închine în adevăr. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
Toţi: |
| R. |
Amin. Altă formă de exorcism, la alegere, la nr. 379.
După caz, urmează o cântare potrivită, aleasă de pildă dintre Ps 6; 25(26); 31(32); 37(38); 38(39); 39(40); 50(51); 114-115(116); 129(130); 138(139); 141(142) (cf. nr. 384. 388). |
Trimiterea celor aleşi
|
| 165. |
Apoi, celebrantul îi demite pe cei aleşi, zicând:
|
| V. |
Mergeţi în pace şi întoarceţi-vă la următorul scrutin! Domnul să fi e totdeauna cu voi!
Cei aleşi:
|
| R. |
Amin. Cei aleşi se retrag. Dacă pentru motive juste nu pot ieşi, să se procedeze ca la ritul admiterii la catecumenat, nr. 96.
Însă dacă nu se celebrează Euharistia, se poate adăuga, după caz, o cântare potrivită şi credincioşii să fie demişi împreună cu cei aleşi. |
Celebrarea Euharistiei
|
| 166. |
După ce aleşii s-au retras, se celebrează Euharistia. Începe imediat Rugăciunea universală sau a credincioşilor cu intenţiile pentru nevoile Bisericii şi ale lumii întregi. Apoi se spune Crezul şi se face pregătirea darurilor; totuşi, pentru motive pastorale, se pot omite Rugăciunea credincioşilor şi Crezul. La Rugăciunea euharistică să fi e menţionaţi cei aleşi şi naşii (cf. nr. 377 şi 412).
|