|
RITUL PRIMIRII
| 245. |
În timp ce credincioşii, dacă este cazul, cântă un psalm sau un imn, preotul, îmbrăcat cu veşminte sacre, iese în afara bisericii sau în pridvor sau la intrare, sau chiar într-un loc potrivit din biserică, unde candidatul aşteaptă împreună cu naşul (sau naşa), înainte de liturgia cuvântului. |
| 246. |
Celebrantul îl salută pe candidat cu amabilitate. Apoi, adresându-se lui, naşului său şi celor de faţă, exprimă bucuria şi mulţumirea Bisericii şi aminteşte, aşa cum se cuvine, naşului şi prietenilor experienţa particulară şi sentimentul religios care l-au călăuzit pe candidat în drumul său spiritual până în momentul de faţă.
În continuare îi invită pe candidat şi pe naş (sau naşă) să se apropie. În timp ce aceştia se apropie şi iau loc în faţa preotului, se cântă, dacă se crede de cuviinţă, o cântare potrivită, de pildă Ps 62(63),1-9 (cf. nr. 388). |
| 247. |
Apoi celebrantul, întorcându-se spre candidat, îl întreabă: |
V.
|
N., ce ceri de la Biserica lui Dumnezeu?
Candidatul: |
| R. |
Credinţa.
Celebrantul: |
V.
|
Ce îţi dă credinţa?
Candidatul: |
| R. |
Viaţa veşnică.
Celebrantul, întrebându-l pe candidat cu privire la intenţiile lui, poate formula cu alte cuvinte întrebările sale şi poate admite răspunsuri libere. De pildă, după prima întrebare: Ce ceri? Ce vrei? Pentru ce? Se pot admite răspunsurile: Harul lui Cristos, sau Intrarea în Biserică, sau Viaţa veşnică, sau alte răspunsuri de felul acesta, la care apoi celebrantul îşi va adapta întrebările.
|
| 248. |
Celebrantul, adaptându-şi în continuare cuvintele în funcţie de răspunsurile primite, se adresează din nou candidatului cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Viaţa veşnică aceasta este,
ca tu să-l cunoşti pe Dumnezeul adevărat
şi pe cel pe care el l-a trimis, pe Isus Cristos.
Căci acesta, înviat fiind din morţi,
a fost orânduit de Dumnezeu
ca principe al vieţii şi Domn a toate,
al celor văzute şi al celor nevăzute.
Tu însă nu ai cere astăzi
împreună cu Botezul această viaţă,
dacă nu l-ai cunoaşte deja pe Isus Cristos
şi nu ai fi voit să devii ucenicul său.
Aşadar, ai ascultat deja cuvântul său,
te-ai hotărât să împlineşti poruncile sale
şi ai trăit în comuniune fraternă de rugăciune?
Ai făcut deja toate acestea ca să devii creştin?
Candidatul: |
| V. |
Da, le-am făcut.
|
| 249. |
Adresându-se naşului (naşei), întreabă: |
| V. |
Tu, care te prezinţi ca naş (naşă) al acestui candidat,
îl consideri în faţa lui Dumnezeu vrednic
să fie astăzi admis la sacramentele iniţierii creştine?
Naşul:
|
| R. |
Da, îl consider vrednic.
Celebrantuli:
|
| V. |
Eşti dispus să-l ajuţi în continuare,
prin cuvânt şi exemplu pe candidatul (sau: pe N.),
pentru care ai dat mărturie,
să-l slujească pe Cristos?
Naşul:
|
| R. |
Da, sunt dispus să îl ajut.
|
| 250. |
Celebrantul încheie, spunând cu mâinile împreunate: |
| V. |
Să ne rugăm.
Părinte preaîndurător,
îţi mulţumim pentru acest slujitor al tău,
care s-a îndreptat deja către tine,
invitat în atâtea feluri de harul tău
şi care a răspuns astăzi înaintea Bisericii
la chemarea ta.
Ajută-l cu bunătate, Doamne,
să ajungă cu bucurie
la plinirea planului tău de iubire.
Prin Cristos, Domnul nostru.
Toţi: |
| R. |
Amin.
|
Introducerea în biserică
|
| 251. |
Celebrantul îl invită apoi pe candidat cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
N., intră în biserică,
spre a lua parte cu noi
la masa cuvântului lui Dumnezeu.
Candidatul intră în biserică împreună cu naşul (sau cu naşa). Între timp se cântă o cântare potrivită. |
|
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI