Capitolul III - Ritul mai scurt al iniţierii în pericol de moarte sau când moartea este iminentă PDF Imprimare Email
Scris de Lightforsin   
Joi, 01 Aprilie 2010 09:16

CELEBRAREA EUHARISTIEI

 

278. Cine se găseşte în pericol proxim de moarte, fie că este catecumen, fie că nu este, poate fi botezat cu ritul mai scurt prezentat în continuare (nr. 283-294), cu condiţia ca, dacă moartea nu este iminentă, să fie capabil să audă întrebările şi să răspundă la ele.

279. Dacă a fost primit deja în catecumenat, trebuie să promită că va completa cateheza, dacă îşi va recupera forţele. Dacă nu a fost primit în catecumenat, trebuie să dea semne serioase de convertire la Cristos şi de renunţare la cultele păgâne şi nu trebuie să fie legat de unele piedici morale (de pildă poligamia „simultană” etc.); în afară de aceasta trebuie să promită că, dacă îşi va recupera sănătatea, va urma în întregime cursul de iniţiere corespunzător.

280. Acest rit este destinat spre a fi folosit în special de cateheţi şi de laici.

Cu toate acestea, în caz de necesitate urgentă, vor putea folosi acest rit şi preotul, şi diaconul. De regulă însă preotul şi diaconul trebuie să folosească ritul numit „mai simplu” (nr. 240-273), făcând adaptările necesare, în funcţie de loc şi de timp.

Preotul care botează, dacă are sfânta crismă şi îi rămâne timp, nu trebuie să omită conferirea, după Botez, a Mirului, lăsând afară în acest caz ungerea cu crismă de după Botez (nr. 263).

De asemenea, dacă este posibil, atât preotul, cât şi diaconul şi, după caz, chiar catehetul şi laicul, care au aprobarea de a distribui sfânta Împărtăşanie, să-i administreze neofi tului Euharistia. În acest caz, sfântul Sacrament poate fi adus înainte de celebrarea ritului şi aşezat cu cinste pe o masă acoperită cu o faţă de masă albă, unde să rămână în timpul celebrării.

281. Când moartea este iminentă, când timpul nu mai îngăduie întârziere, slujitorul, omiţând toate, toarnă pe capul bolnavului apă, chiar dacă nu e binecuvântată, numai să fie naturală, rostind formula obişnuită (cf. Normele generale introductive ale iniţierii creştine, nr. 23).

282. Cei care au fost botezaţi în pericol proxim de moarte sau când moartea a fost iminentă, dacă îşi recuperează sănătatea, să fie instruiţi printr-o cateheză corespunzătoare şi, primiţi la timpul cuvenit în biserică, să primească celelalte sacramente ale iniţierii. În acest caz, să se respecte, cu adaptările de rigoare, principiile stabilite la nr. 295-305.

Începutul ritului

283. Catehetul sau laicul, după ce a salutat cu amabilitate în câteva cuvinte familia, îl întreabă imediat pe bolnav ce l-a determinat să ceară Botezul şi, dacă nu este catecumen, care sunt motivele convertirii sale; apoi, dacă crede că e oportun să-i confere Botezul, dacă e necesar, îi face o scurtă catehizare.
284. În continuare invită lângă bolnav familia, naşul (naşa), rudele şi prietenii dintre care sunt aleşi unul sau doi martori. E pregătită apa, chiar dacă nu e binecuvântată.
Dialogul

285. Apoi, întorcându-se lângă bolnav, slujitorul îl întreabă din nou cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
-
Preaiubitule, ai cerut Botezul,
deoarece, aşa cum le e promis creştinilor,
doreşti să ai viaţa veşnică.
Iar viaţa veşnică înseamnă
să-l cunoşti pe Dumnezeul adevărat
şi pe cel pe care el l-a trimis, pe Isus Cristos.
Aceasta e credinţa creştinilor, ştii acest lucru?


Bolnavul:
R. Ştiu.

Slujitorul:
-
Împreună cu credinţa în Isus Cristos,
e necesar să ai hotărârea de a împlini poruncile sale,
aşa cum fac creştinii. Ştii şi acest lucru?


Bolnavul:
R. Ştiu.

Slujitorul:
-
Vrei să-ţi trăieşti viaţa aşa cum şi-o trăiesc creştinii?

Bolnavul:
R. Vreau.

Slujitorul:
-
Promiţi că, dacă îţi vei recupera forţele,
vei folosi o parte din timpul tău
pentru a-l cunoaşte mai bine pe Isus Cristos
şi pentru a urma cursul de iniţiere creştină?


Bolnavul:
R. Promit.

Lectorul:
286. Adresându-se naşului şi martorilor, slujitorul îi întreabă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
-
Tu, naşule, care ai auzit promisiunea lui (sau: a lui N.),
promiţi că i-o vei aminti
şi că îl vei ajuta să cunoască învăţătura lui Cristos,
să frecventeze comunitatea
şi să se comporte ca un bun creştin?


Naşul:
R. Promit.

Slujitorul:
-
Iar voi, care sunteţi de faţă ca martori,
vă faceţi garanţi ai promisiunii sale?


Martorii:
R. Da, ne facem garanţi.

Slujitorul:
287. Adresându-se din noul bolnavului, slujitorul spune:

-
Aşadar, urmând porunca Domnului Isus,
vei fi botezat spre viaţa veşnică.


Dacă timpul şi situaţia o permit, citeşte câteva cuvinte din Evanghelie, pe care, dacă e posibil, le explică, de pildă:

 

Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
dupa sfântul Matei

22,35-40
Î n acel timp,
35 unul dintre ei, învăţat al Legii,
ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:
36
„Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”
37
El i-a zis:
„Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
din toată inima ta,
din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.
38
Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.
39
Iar a doua este asemenea acesteia:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40 În aceste două porunci
este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.
Cuvântul Domnului!

 

Învăţaţi toate naţiunile,
botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
dupa sfântul Matei

28,18-20
Î n acel timp,
18 apropiindu-se, Isus le-a vorbit:
„Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ.
19
Aşadar, mergeţi, şi faceţi ucenici din toate naţiunile,
botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh,
20
învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit.
Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârşitul lumii”.
Cuvântul Domnului!

 

Isus a fost botezat de Ioan în Iordan.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
dupa sfântul Marcu

1,9-11
Î n acel timp,
9 a venit Isus din Nazaretul Galileii
şi a fost botezat de Ioan în Iordan.
10
Şi îndată ce s-a ridicat din apă,
a văzut cerurile deschise şi Duhul,
ca un porumbel, coborând asupra lui.
11
Şi din cer s-a auzit un glas:
„Tu eşti Fiul meu cel iubit,
în tine mi-am găsit bucuria”.
Cuvântul Domnului!

 

Dacă cineva nu se naşte din nou,
nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu.


Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
dupa sfântul Ioan

3,1-6
Î n acel timp,
1 era între farisei un om numit Nicodim
un conducător al iudeilor.
2
Acesta a venit la el, noaptea, şi i-a zis:
„Rabbi, ştim că ai venit de la Dumnezeu ca învăţător,
căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci,
dacă Dumnezeu nu este cu el”.
3
Isus i-a răspuns şi i-a zis:
„Adevăr, adevăr îţi spun,
dacă cineva nu se naşte din nou,
nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”.
4 Nicodim i-a zis:
„Cum poate să se nască un om când este bătrân?
Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale
şi să se nască?”
5
Isus i-a răspuns:
„Adevăr, adevăr îţi spun:
dacă cineva nu se naşte din apă şi Duh,
nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6
Ce este născut din trup, trup este,
iar ce este născut din Duh, duh este”.
Cuvântul Domnului!

 

Cine crede are viaţa veşnică.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
dupa sfântul Ioan

6,44-47
Î n acel timp,
Isus le-a spus:
44 „Nimeni nu poate să vină la mine,
dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis
şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.
45
Este scris în profeţi:
«Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu».
Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine.
46
Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl,
decât numai cel care este de la Dumnezeu:
acesta l-a văzut pe Tatăl.
47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică.
Cuvântul Domnului!

 

Rugăciunea

 

288. Apoi îi invită pe cei de faţă să recite împreună această rugăciune:
- Să invocăm îndurarea lui Dumnezeu cel atotputernic
pentru acest bolnav care cere harul Botezului,
pentru naşul său, pentru întreaga sa familie
şi pentru prietenii săi.


Slujitorul (sau unul dintre cei ce sunt de faţă), rosteşte câteva dintre următoarele invocaţii:
- Ca să binevoieşti a spori în el credinţa în Cristos, Fiul tău şi Mântuitorul nostru.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoiţi a împlini voinţa lui de a dobândi viaţa veşnică şi de a intra în împărăţia cerurilor.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoiţi a întări în el speranţa de a te cunoaşte pe tine, creatorul lumii şi Tatăl oamenilor.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoiţi a-l elibera prin Botez de păcate şi a-l sfinţi.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoieşti a-i dărui mântuirea pe care Cristos a meritat-o prin patima şi învierea sa.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoieşti a-i dărui în iubirea ta demnitatea de fiu adoptiv al tău.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoieşti a-i reda sănătatea spre a avea timpul necesar de a-l cunoaşte mai profund pe Isus Cristos şi de a-l urma.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
- Ca să binevoieşti a ne păstra mereu în aceeaşi credinţă şi aceeaşi iubire pe noi toţi cei botezaţi, ucenicii lui Cristos, spre a forma un singur trup.
R. Te rugăm, ascultă-ne.

Dacă se crede de cuviinţă invocaţiile de mai sus pot fi adaptate.
289. Slujitorul încheie rugăciunea cu aceste cuvinte:
- Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi,
privind credinţa şi dorinţa iubitului tău N.,
fă ca prin această apă,
pe care a-i ales-o
pentru renaşterea supranaturală a oamenilor,
el să devină asemenea lui Cristos mort şi înviat,
să obţină iertarea tuturor păcatelor sale,
să devină fiu adoptiv
şi să fie primit în sânul poporului tău sfânt.
[Fă, de asemenea, ca, redobândindu-şi sănătatea,
să-ţi aducă mulţumiri în Biserică
şi, îmbrăţişând cu fidelitate poruncile lui Cristos,
să devină un ucenic al său desăvârşit.]
Prin Cristos, Domnul nostru.


Toţi:
R. Amin.

 

Lepădarea şi mărturisirea de credinţă

 

290. Slujitorul, adresându-se bolnavului, cere de la el lepădarea şi mărturisirea de credinţă.
- Te lepezi de Satana
şi de toate faptele lui
şi de toate ademenirile lui?


Bolnavul:
R. Mă lepăd.

Dacă se crede de cuviinţă, slujitorul poate folosi o formulă mai amplă (cf. nr. 217) şi adaptarea despre care s-a vorbit la nr. 80. Şi continuă:
- Crezi în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,
creatorul cerului şi al pământului?

Bolnavul:
R. Cred.

Slujitorul:
- Crezi în Isus Cristos,
Fiul său unic, Domnul nostru,
care s-a născut din Maria Fecioară,
a pătimit şi a fost îngropat,
a înviat din morţi
şi şade la dreapta Tatălui?


Bolnavul:
R. Cred.

Slujitorul:
- Crezi în Duhul Sfânt,
sfânta Biserică catolică,
împărtăşirea sfinţilor,
iertarea păcatelor,
învierea morţilor şi viaţa veşnică?


Bolnavul:
R. Cred.
Ritul Botezului

291. Apoi, slujitorul, rostind numele pe care bolnavul doreşte să-l primească, îl botează, spunând:
- N., eu te botez în numele Tatălui,

prima turnare

şi al Fiului,

a doua turnare

şi al Sfântului Duh

a treia turnare.

Dacă slujitorul Botezului este un diacon, după turnarea apei va putea administra un gerea cu crismă de după Botez, în modul şi cu formula obişnuită (nr. 263).


292. Dacă nu se poate da nici Mirul, nici sfânta Împărtăşanie, imediat după Botez slujitorul să zică:
- N., eliberat fiind de păcatele tale
şi renăscut din Dumnezeu Tatăl,
acum ai devenit fiul său în Cristos.
În curând, dacă Dumnezeu va binevoi,
vei primi la Mir plinătatea Duhului Sfânt
şi, apropiindu-te de altarul lui Dumnezeu,
vei lua parte la masa jertfei sale.
Acum, în spiritul fiilor adoptivi
pe care l-ai primit astăzi,
roagă-te împreună cu noi,
aşa cum ne-a învăţat Domnul să ne rugăm.


Neofitul şi toţi cei de faţă spun împreună cu slujitorul Tatăl nostru (cf. nr. 294).


Ritul Mirului

293. Dacă Botezul a fost conferit de preot, acesta poate conferi şi Mirul (cf. mai sus nr. 280), după ce i-a adresat un îndemn cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
V. N., care prin Botez
ai fost renăscut la viaţa fiilor lui Dumnezeu
şi ai devenit un mă dular al lui Cristos
şi al poporului său preoţesc,
îţi rămâne acum să-l primeşti în dar pe Duhul Sfânt,
care în ziua de Rusalii
a fost trimis de Domnul asupra apostolilor,
iar de apostolii şi de succesorii lor
a fost dăruit celor botezaţi.


Apoi, după caz, îi invită pe cei de faţă să se roage câtva timp în tăcere. La sfârşitul rugăciunii, preotul, impunând mâinile asupra celui care primeşte Mirul, spune:
V. Dumnezeule atotputernic,
Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
care l-ai renăscut pe acest slujitor al tău
din apă şi din Duh Sfânt,
eliberându-l de păcat,
revarsă-l în el pe Duhul Sfânt, Mângâietorul:
duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
duhul sfatului şi al tăriei,
duhul ştiinţei şi al pietăţii,
şi umple-l de duhul fricii tale.
Prin Cristos, Domnul nostru.


Toţi:
R.
Amin.

Preotul, înmoaie vârful degetului gros al mâinii drepte şi trasează cu degetul gros semnul crucii pe fruntea celui care primeşte Mirul, spunând:
V. N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt.

Cel miruit:
R. Amin.

Preotul adaugă:
V. Pacea să fie cu tine.

Cel miruit:
R. Şi cu duhul tău.

În caz de necesitate urgentă, e suficient să se facă ungerea cu crismă spunând cuvintele: Primeşte pecetea darului Duhului Sfânt, impunându-se în prealabil, dacă e posibil, mâinile cu rugăciunea Dumnezeule atotputernic.

După Mir, se poate da neofitului sfânta Împărtăşanie, respectându-se ritul descris mai sus la nr. 294. Altminteri celebrarea se încheie cu recitarea rugăciunii Tatăl nostru.


Sfânta Împărtăşanie

294. Dacă sfânta Împărtăşanie e dată imediat după Mir sau după Botez când nu poate fi conferit Mirul, slujitorul poate face următorul îndemn sau altul asemănător, omiţând, când a fost conferit Mirul, cuvintele din paranteze:
- N., eliberat fiind de păcatele tale
şi renăscut din Dumnezeu Tatăl,
acum ai devenit fiul său în Cristos.

(În curând, dacă Dumnezeu va binevoi,
vei primi la Mir plinătatea Duhului Sfânt.
)
Acum, înainte de a primi trupul lui Cristos
în spiritul fiilor adoptivi, pe care l-ai primit astăzi,
roagă-te împreună cu noi,
aşa cum ne-a învăţat Domnul să ne rugăm.


Neofitul şi cei prezenţi spun împreună cu preotul Rugăciunea domnească:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri:
sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită;
ci ne mântuieşte de Cel Rău.


Slujitorul ia ostia şi, ţinând-o puţin ridicată, spune întorcându-se spre neofit:
V. Iată Mielul lui Dumnezeu,
iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.


Neofitul şi cei de faţă spun împreună:
R.
Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu,
dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu.


Slujitorul îi dă neofitului Împărtăşania, spunând:
- Trupul lui Cristos.

Neofitul răspunde:
R. Amin.

Şi se împărtăşeşte. Cei de faţă, care doresc să se împărtăşească, pot primi sfântul Sacrament.

După Împărtăşanie, slujitorul spune rugăciunea de încheiere:

- Doamne sfinte,
Părinte atotputernic, veşnic Dumnezeu,
te rugăm cu credinţă ca preasfântul trup
al Domnului nostru Isus Cristos, Fiul tău,
să-i fie fratelui nostru care l-a primit
spre tămăduirea veşnică a trupului şi a sufletului.
Prin acelaşi Cristos, Domnul nostru.


Toţi:
R. Amin.

Bolnavul care, fiind în pericol proxim de moarte, primeşte toate sau unele dintre sacramentele iniţierii, în caz că îşi recuperează forţele, va trebui să urmeze cateheza obişnuită, să primească sacramentele şi riturile care îi lipsesc (cf. nr. 279. 295-305).
Ultima actualizare în Joi, 08 Aprilie 2010 22:50
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică