| 316. |
Celebrantul, îmbrăcat cu veşminte liturgice, merge la locul unde s-au adunat copiii împreună cu părinţii şi tutorii lor şi, de asemenea, dacă e cazul, cu garanţii lor. Împreună cu grupul celor de faţă, îi primeşte cu simplitate şi amabilitate. |
Îndemnul iniţial
|
| 317. |
Celebrantul, adresându-se candidaţilor şi părinţilor lor, exprimă bucuria şi gratitudinea Bisericii. Apoi îi invită pe ei şi pe garanţii lor, dacă sunt, să ia loc în faţa lui. |
Dialogul cu copiii
|
| 318. |
Apoi, celebrantul întreabă pe fi ecare dintre copii, afară de cazul că sunt mulţi, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:
Celebrantul: |
V.
|
N., ce vrei să fii?
Copilul: |
| R. |
Creştin.
Celebrantul: |
V.
|
N., de ce vrei să devii creştin?
Copilul: |
| R. |
Deoarece cred în Cristos.
Copilul: |
V.
|
Ce-ţi dă credinţa în Cristos?
Copilul: |
| R. |
Viaţa veşnică.
Celebrantul poate folosi şi alte expresii pentru întrebările sale şi poate admite răspunsuri libere: Vreau să fac voinţa lui Dumnezeu; Vreau să urmez cuvântul lui Dumnezeu; Vreau să fiu botezat; Vreau credinţa; Vreau să devin prietenul lui Isus; Vreau să intru în familia creştinilor etc.
Dacă numărul copiilor e mare, celebrantul îi poate întreba pe toţi în acelaşi timp; să provoace răspunsurile câtorva şi apoi să ceară de la ceilalţi consimţământul
|
| 319. |
Apoi, celebrantul încheie dialogul cu o scurtă cateheză adaptată împrejurărilor şi vârstei copiilor, pe care o exprimă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Deoarece voi credeţi deja în Cristos
şi vreţi să vă pregătiţi pentru primirea Botezului,
vă primim cu mare bucurie în familia creştină,
în care îl veţi putea cunoaşte din ce în ce mai bine
pe Domnul Isus Cristos.
Împreună cu noi vă veţi strădui
să trăiţi ca fii ai lui Dumnezeu, potrivit cuvintelor Domnului:
Să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima.
Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum eu v-am iubit pe voi.
Dacă se consideră potrivit, copiii pot să repete aceste ultime cuvinte ale lui Cristos pentru a-şi exprima consimţământul.
|
Dialogul cu părinţii şi comunitatea
|
| 320. |
Celebrantul, adresându-se din nou copiilor, îi invită să ceară consimţământul părinţilor lor sau al garanţilor care îi prezintă. O poate face în această formă sau alta asemănătoare: |
| V. |
N. şi N., mergeţi la părinţii voştri
şi invitaţi-i să vină aici împreună cu voi
pentru a-şi exprima consimţământul.
Copiii merg la părinţi sau la garanţii lor şi îi conduc în faţa celebrantului, care continuă:
|
| V. |
Dragi părinţi, copiii voştri, N. şi N.,
cer să se pregătească pentru Botez.
Vreţi să vă daţi consimţământul?
Părinţii: |
| R. |
Da, ni-l dăm.
Celebrantul:
|
| V. |
Sunteţi dispuşi să vă daţi concursul
la pregătirea lor în vederea Botezului?
Părinţii: |
| R. |
Da, suntem dispuşi.
|
| 321. |
Celebrantul îi întreabă pe toţi cei de faţă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Pentru a urma drumul început astăzi,
aceşti copii au nevoie
de sprijinul credinţei şi iubirii noastre;
de aceea, vă întreb şi pe voi, prieteni şi fraţi,
sunteţi dispuşi să-i ajutaţi
în drumul lor de pregătire pentru Botez?
Toţi: |
| R. |
Da, suntem dispuşi.
|
Însemnarea cu semnul crucii
|
| 322. |
Celebrantul, adresându-se copiilor, spune: |
| V. |
N. şi N.,
voi ştiţi că Isus v-a chemat în primul rând
să fiţi prietenii săi.
Rămâneţi, aşa dar, fideli iubirii sale
şi nu vă depărtaţi niciodată de el.
De aceea, vă însemnez cu semnul crucii lui Cristos,
care este semnul creştinilor.
De acum încolo,
ori de câte ori veţi face acest semn,
să vă amintiţi de Cristos şi de iubirea lui pentru voi.
Imediat celebrantul, trecând prin faţa copiilor, trasează semnul crucii pe fruntea fiecăruia, fără să spună ceva.
Apoi, dacă crede de cuviinţă (cf. nr. 323), îi invită pe părinţi şi pe cateheţi să traseze şi ei în tăcere semnul crucii pe fruntea copiilor: |
| V. |
Şi voi, părinţi şi cateheţi (N. şi N.),
care îi aparţineţi lui Cristos,
însemnaţi-i pe aceşti copii cu semnul crucii. |
| [322.] |
Dacă se consideră oportun, în special copiii mai mari, pot fi însemnaţi şi pe alte părţi ale trupului. Acest rit este săvârşit de preot care spune cuvintele şi trasează semnul crucii.
Celebrantul, în timp ce însemnează urechile, spune: |
| V. |
Îţi însemnez cu semnul crucii urechile,
ca să fii capabil să asculţi cuvintele lui Cristos.
În timp ce însemnează ochii: |
| V. |
Îţi însemnez cu semnul crucii ochii,
ca să poţi vedea lucrările lui Cristos.
În timp ce însemnează gura: |
| V. |
Îţi însemnez cu semnul crucii buzele,
ca să vorbeşte aşa cum a vorbit Cristos.
În timp ce însemnează pieptul: |
| V. |
Îţi însemnez cu semnul crucii pieptul,
ca să-l poţi primi prin credinţă pe Cristos în inima ta.
În timp ce însemnează spatele: |
| V. |
Îţi însemnez cu semnul crucii spatele,
ca să ai forţa lui Cristos.
Apoi celebrantul face semnul crucii cu mâna dreaptă asupra copilului, fără a-l atinge, spunând: |
| V. |
Îţi însemnez tot trupul cu semnul crucii lui Cristos,
în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh,
ca să trăieşti cu Isus acum şi întotdeauna.
Copilul: |
| R. |
Amin.
Dacă se crede de cuviinţă această însemnare a simţurilor o pot face părinţii (şi chiar garanţii) şi cateheţii; cuvintele însă sunt spuse numai de preot la plural, ca mai sus la nr. 85. |
Intrarea în biserică
|
| 324. |
Celebrantul îi invită pe catecumeni să intre în biserică. O poate face cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare: |
| V. |
Acum puteţi ocupa un loc printre creştinii întruniţi.
Veniţi, aşadar, să-l ascultaţi pe Domnul care ne vorbeşte
şi să vă rugaţi împreună cu noi.
După această invitaţie, copiii se unesc cu comunitatea şi iau loc împreună cu părinţii (garanţii) lor sau printre colegii lor, astfel încât să iasă clar în evidenţă că ei fac par te din comunitate. Între timp se cântă Ps 94(95) sau 121(122) sau altă cântare potrivită. |
Sâmbătă, 19 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI