|
PSALMII RESPONSORIALI
1.
|
Ps 6,2-4a.5-6.7-8.9-10 (R.: 5a) |
R.
|
Întoarce-te, Doamne, mântuieşte sufletul meu.
|
2
|
Doamne, în mânia ta, nu mă mustra şi, în furia ta, nu mă pedepsi. |
3
|
Ai milă de mine, Dumnezeule, căci am ajuns fără putere; vindecă-mă, Doamne, că-mi tremură oasele |
4a
|
şi sufletul mi-i tare zbuciumat. R.
|
5
|
Întoarce-te, Doamne, mântuieşte sufletul meu, salvează-mă pentru milostivirea ta. |
6
|
Pentru că nimeni dintre cei morţi nu-şi aminteşte de tine; în locuinţa morţilor, cine te va preamări? R.
|
7
|
Sunt istovit de atâta geamăt, în fiecare noapte mă înec în plâns în patul meu şi cu lacrimi scald aşternutul meu. |
| 8 |
Mi s-au împăienjenit ochii de durere, am îmbătrânit între toţi duşmanii mei. R.
|
| 9 |
Depărtaţi-vă de la mine toţi cei care săvârşiţi nelegiuire, căci a auzit Domnul glasul plângerii mele. |
| 10 |
A auzit Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea. R.
|
2.
|
Ps 8,4-5.6-7.8-9 (R.: 2a; sau Ef 5,14) |
R.
|
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
|
| sau |
|
|
Trezeşte-te, tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina.
|
4
|
Când privesc cerurile, lucrările mâinilor tale, luna şi stelele pe care le-ai făcut, |
5
|
mă întreb: „Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă?” R.
|
6
|
L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie. |
7
|
I-ai dat în stăpânire lucrările mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui. R.
|
8
|
Oile şi boii laolaltă, precum şi fiarele câmpului, |
| 9 |
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile apelor. R.
|
3.
|
Ps 22(23),1-3a.3b-4.5.6 (R.: 1 sau 1Pt 2,25) |
R.
|
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic!
|
| sau |
|
|
Voi eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul sufletelor voastre.
|
1
|
Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; |
2
|
el mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, |
3a
|
îmi înviorează sufletul. R.
|
3b
|
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său. |
4
|
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie. R.
|
5
|
Tu pregăteşti masă pentru mine în faţa duşmanilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu e plin de se revarsă. R.
|
| 6 |
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. R.
|
4.
|
Ps 25(26),2-3.9-10.11-12 (R.: Mt 5,3) |
R.
|
Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.
|
2
|
Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare, verifi că în foc rărunchii mei şi inima mea, |
3
|
căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei şi umblu în adevărul tău. R.
|
9
|
Să nu iei sufletul meu laolaltă cu cel al păcătoşilor şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge, |
10
|
în mâinile cărora este nelegiuire şi a căror dreaptă este plină de mită. R.
|
11
|
Dar eu umblu în nevinovăţia mea, mântuieşte-mă şi îndură-te de mine. |
| 9 |
Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă; în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul. R.
|
5.
|
Ps 26(27),1.4.8b-9abc.13-14 (R.:1a sau Ef 5,14) |
R.
|
Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?
|
| sau |
|
|
Trezeşte-te, tu, care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina.
|
1
|
Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? R.
|
4
|
Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să vizitez sanctuarul său. R.
|
8b
|
Eu caut, Doamne, faţa ta. |
9abc
|
Nu-ţi ascunde faţa de la mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău; tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge. R.
|
13
|
Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. |
| 14 |
Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul. R.
|
6.
|
Ps 31(32),1-2.5.11 (R.: 1a sau 11a) |
R.
|
Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea. |
| sau |
|
|
Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
|
1
|
Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea, căruia i s-a acoperit păcatul! |
2
|
Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie. R.
|
5
|
Eu ţi-am mărturisit păcatul meu, nu ţi-am ascuns fărădelegea mea. Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”. Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. R.
|
| 11 |
Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă! Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima. R.
|
7.
|
Ps 33(34),2-3.6-7.8-9.14-15.16-17.18-19 (R.: 6a) |
R.
|
Priviţi la Domnul şi veţi fi luminaţi! |
|
|
| 2 |
Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi fără încetare în gura mea. |
3
|
Să se laude sufletul meu în Domnul! Să audă cei umili şi să se bucure! R.
|
6
|
Priviţi la el şi veţi fi luminaţi şi feţele voastre nu se vor ruşina.
|
7
|
Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultat şi l-a scăpat din toate necazurile sale. R.
|
8
|
Îngerul Domnului veghează lângă cei ce se tem de el şi-i scapă din primejdie.
|
9
|
Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul, ferice de omul care se încrede în el. R.
|
14
|
Fereşte-ţi limba de răutate şi buzele de vorbe înşelătoare;
|
| 15 |
fugi de rău şi fă binele, caută pacea şi urmeaz-o. R.
|
16
|
Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechea lui ia aminte la strigătele lor. |
| 17 |
Faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul, pentru a şterge amintirea lor de pe pământ. R.
|
18
|
Când cei drepţi strigă, Domnul îi aude şi-i scapă din orice strâmtoare. |
| 19 |
Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu sufletul mâhnit. R.
|
8.
|
Ps 37(38),2-15.18-23 (R.: 22) |
R.
|
Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!
|
2
|
Doamne, să nu mă mustri în mânia ta şi să nu mă pedepseşti în furia ta. |
3
|
Căci săgeţile tale s-au înfipt în mine şi mâna ta apasă peste mine. R.
|
4
|
Nimic nu este sănătos în trupul meu în faţa mâniei tale, şi nu este pace în oasele mele, din cauza păcatelor mele. |
5
|
Căci fărădelegile mi-au acoperit capul, ca o povară prea grea pentru mine. R.
|
6
|
Au putrezit şi s-au înveninat rănile mele, din pricina nebuniei mele. |
| 7 |
M-am încovoiat şi m-am gârbovit cu totul; toată ziua umblu în mâhnire. R.
|
8
|
Rărunchii îmi sunt cuprinşi de febră şi nu mai e nimic sănătos în trupul meu. |
9
|
Sunt frânt şi istovit cu totul, strig din cauza zbuciumului inimii mele. R.
|
10
|
Doamne, în faţa ta e toată dorinţa mea şi suspinul meu nu-ţi este ascuns. |
11
|
Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile şi mi-am pierdut chiar şi lumina ochilor. R.
|
12
|
Prietenii şi cunoscuţii se îndepărtează, din cauza rănii mele, şi rudele mele stau deoparte. |
| 13 |
Cei care vor să-mi ia sufl etul îmi întind curse, cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea şi vicleşuguri pun la cale ziua întreagă. R.
|
14
|
Iar eu, ca un surd, nu iau aminte şi sunt ca un mut ce nu-şi deschide gura, |
15
|
ca omul ce nu aude şi nu iese răspuns din gura lui. R.
|
18
|
Sunt gata să mă prăbuşesc şi durerea înaintea mea este pururea. |
19
|
Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea şi mă înspăimânt de păcatul meu. R.
|
20
|
Duşmanii mei sunt plini de viaţă şi sunt puternici şi s-au înmulţit cei care mă urăsc fără motiv. |
| 21 |
Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi mă acuză, pentru că eu caut binele. R.
|
22
|
Să nu mă părăseşti, Doamne; Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine! |
23
|
Grăbeşte-te să mă ajuţi, Doamne, mântuirea mea! R.
|
9.
|
Ps 38(39),2.4-5.6-7a.8-10.11-12.13.14 (R.: 9a) |
R.
|
De toate fărădelegile mele, mântuieşte-mă!
|
2
|
Mi-am zis: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea. Voi pune pază gurii mele cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivă”. R.
|
4
|
S-a înfierbântat în mine inima mea şi în cugetul meu a izbucnit focul. Atunci mi-am dat drumul limbii: |
5
|
„Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu şi care este lungimea zilelor mele, ca să ştiu cât de scurtă-i viaţa mea. R.
|
6
|
Iată, tu ai dat zilelor mele o lungime de câteva palme şi durata vieţii mele e ca un nimic în faţa ta. Într-adevăr, e doar deşertăciune tot omul care trăieşte |
| 7a |
şi ca o umbră este omul care trece. R.
|
8
|
Iar acum, ce pot să mai aştept, Doamne? Nădejdea mea este numai la tine. |
| 9 |
De toate fărădelegile mele mântuieşte-mă, să nu mă faci de ocara celui fără minte. |
10
|
Am tăcut şi nu mi-am deschis gura, căci tu eşti cel care faci toate. R.
|
11
|
Depărtează de la mine loviturile tale; de apăsarea mâinii tale sunt zdrobit. |
12
|
Prin pedepsele pentru păcat, tu îl corijezi pe om; ca molia îi distrugi tot ce şi-ar putea dori. Într-adevăr, tot omul este deşertăciune! R.
|
| 13 |
Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi pleacă-ţi urechea la strigarea mea, nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt străin înaintea ta, un trecător, ca toţi părinţii mei. R.
|
14
|
Întoarce-ţi privirea de la mine, ca să mă înseninez, înainte de a mă duce şi de a nu mai fi ! R.
|
10.
|
Ps 39(40),2 şi 4ab.7-8a.8b-9.10.17 (R.: 1Sam 3,10) |
R.
|
Vorbeşte, Doamne, sluga ta ascultă.
|
| 2 |
Cu dor l-am aşteptat pe Domnul, iar el s-a plecat spre mine şi mi-a ascultat strigătul. |
4ab
|
El a pus în gura mea un cântec nou, un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru. R.
|
7
|
Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile; nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă de ispăşire. |
8a
|
Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.
|
8b
|
În sulul cărţii este scris despre mine |
| 9 |
ca să fac voinţa ta. Dumnezeul meu, aceasta o doresc. Legea ta este în adâncul inimii mele. R.
|
10
|
Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; nu-mi închid buzele, tu ştii lucrul acesta, Doamne! R.
|
11
|
Nu am tăinuit dreptatea ta, ci vestesc fidelitatea şi mântuirea ta. Nu am ascuns îndurarea şi adevărul tău în adunarea cea mare. R.
|
| 17 |
Să se bucure şi să se veselească în tine toţi cei care te caută; cei care iubesc mântuirea ta să zică fără încetare: „Preamărit să fie Domnul!” R.
|
11.
|
Ps 41(42),2-3; Ps 42(43),3.4 (R.: Ps 41(42),3a) |
R.
|
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu.
|
| 41,2 |
Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. |
3
|
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi voi vedea faţa lui Dumnezeu? R.
|
42,3
|
Trimite-mi lumina şi adevărul tău! Ele să mă călăuzească, să mă ducă la muntele tău cel sfânt şi în lăcaşurile tale. R.
|
4
|
Voi merge la altarul lui Dumnezeu, la Dumnezeul bucuriei şi veseliei mele, şi te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. R.
|
12.
|
Ps 50(51),3-4.8-9.12-13.14 şi 17. (R.: 12a sau Ez 36,26) |
R.
|
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule. |
| sau |
|
|
Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou.
|
| 3 |
Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea. |
4
|
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu. R.
|
7
|
Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii, fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu. |
8a
|
Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat, spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. R.
|
12
|
Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu. |
| 13 |
Nu mă alunga de la faţa ta şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R.
|
| 14 |
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale şi întăreşte-mă cu duh binevoitor. |
17
|
Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda ta. R.
|
13.
|
Ps 62(63),2.3-4.5-6.8-9a (R.: 2b) |
R.
|
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu.
|
2
|
Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineaţă. Sufletul meu e însetat de tine, pe tine te doreşte trupul meu, ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă. R.
|
| 3 |
Astfel te-am căutat în sanctuarul tău, ca să contemplu puterea şi măreţia ta. |
4
|
Îndurarea ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea, buzele mele te laudă. R.
|
| 5 |
Te voi binecuvânta toată viaţa mea şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău. |
6
|
Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime, aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă. R.
|
| 8 |
Pentru că ai fost ajutorul meu, la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. |
| 9 |
Mă ataşez de tine cu tot sufletul şi dreapta ta mă ocroteşte. R.
|
14.
|
Ps 65(66),1-3a.8-9.16-17 (R.: 1) |
R.
|
Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie, voi, toţi locuitorii pământului!
|
| 1 |
Înălţaţi lui Dumnezeu cântări de bucurie, voi, toţi locuitorii pământului! |
| 2 |
Cântaţi mărire numelui său, măriţi slava lui prin laudele voastre! |
3a
|
Spuneţi-i lui Dumnezeu: „Cât de măreţe sunt lucrările tale”. R.
|
8
|
Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru, faceţi să răsune lauda lui! |
9
|
El aduce sufletele noastre la viaţă şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.
|
16
|
Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi, şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine! |
| 17 |
Am strigat către el cu glas puternic şi buzele mele au început să-l preamărească! R.
|
15.
|
Ps 88(89),3-4.16-17.21-22.25 şi 27 (R.: 2a) |
R.
|
Îndurările Domnului, în veci le voi cânta.
|
| 3 |
Ai spus: „Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna, ai stabilit în ceruri adevărul tău! |
4
|
Am făcut legământ cu alesul meu, i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David”. R.
|
| 16 |
Fericit este poporul care ştie să te aclame, care umblă în lumina feţei tale, Doamne! |
17
|
Ei se bucură neîncetat de numele tău şi se mândresc cu dreptatea ta! R.
|
| 21 |
L-am aflat pe David, slujitorul meu, şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt; |
22
|
pe acesta mâna mea îl va sprijini şi braţul meu îi va da putere. R.
|
| 25 |
Adevărul şi bunătatea mea vor fi cu el şi puterea lui va creşte prin numele meu; |
| 27 |
El îmi va spune: „Tu eşti tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!” R.
|
16.
|
Ps 114-115(116),1-2.3ac-4.5-6.8-9 (R.: 9) |
R.
|
Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
|
| 1 |
Îl iubesc pe Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunii mele. |
2
|
El îşi pleacă urechea spre mine, în ziua în care îl chem. R.
|
3ac
|
Mă strângeau lanţurile morţii mă chinuiau tristeţea şi neliniştea. |
4
|
Am invocat numele Domnului: „Doamne, salvează-mi sufletul!” R.
|
5
|
Domnul este milostiv şi drept, Dumnezeul nostru este plin de îndurare. |
| 6 |
Domnul îi ocroteşte pe cei mici: am fost umilit şi el m-a mântuit. R.
|
| 8 |
El mi-a salvat sufletul de la moarte, a ferit ochii mei de lacrimi, picioarele mele de la cădere. |
| 9 |
Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii. R.
|
17.
|
Ps 125(126),1-2ab.2cd-3.4-5.6 (R.: 3) |
R.
|
Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi, şi suntem plini de bucurie.
|
| 1 |
Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie, ni se părea că visăm. |
2ab
|
Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie şi limba de cântări de veselie. R.
|
2cd
|
Atunci se spunea printre neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”. |
3
|
Lucruri mari a făcut Domnul pentru noi, şi suntem plini de bucurie. R.
|
4
|
Întoarce, Doamne, robii noştri, ca pâraiele în Negheb. |
| 5 |
Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. R.
|
| 6 |
Plecând, mergeau şi plângeau aruncând în pământ sămânţa; venind, se întorceau cu veselie, adunându-şi snopii. R.
|
18.
|
Ps 138(139),1-3.7-8.9-10.13-14ab (R.: 24b) |
R.
|
Condu-mă, Doamne, pe calea veşniciei!
|
| 1 |
Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti; |
| 2 |
ştii când mă aşez şi când mă scol; pătrunzi de departe gândurile mele; |
2
|
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.
|
7
|
Unde aş putea merge departe de duhul tău şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale? |
8
|
Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă. R.
|
9
|
Dacă aş lua aripile aurorei şi m-aş opri dincolo de mare, |
| 10 |
şi acolo mâna ta m-ar conduce şi dreapta ta m-ar ţine. R.
|
| 13 |
Pentru că tu ai format rărunchii mei, m-ai ţesut în sânul mamei mele. |
| 14ab |
Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată! Lucrările tale sunt admirabile! R.
|
19.
|
Ps 141(142),2-3.4.5.6.7.8 (R.: 6b) |
R.
|
Doamne, tu eşti partea mea pe pământul celor vii.
|
| 2 |
Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul meu, |
3
|
înaintea lui îmi vărs necazul, înaintea lui îmi prezint strâmtorarea. R.
|
4
|
Şi când slăbeşte în mine duhul meu, tu cunoşti cărările mele. Pe calea pe care umblam, mi-au întins cursă. R.
|
5
|
Priveşte la dreapta mea şi vezi, nu este nimeni care să mă cunoască. Orice loc de scăpare s-a ascuns de mine şi nu este nimeni să se îngrijească de sufletul meu. R.
|
6
|
Am strigat către tine, Doamne, am zis: tu eşti scăparea mea, tu eşti partea mea pe pământul celor vii. R.
|
| 7 |
Ia aminte la strigarea mea, căci sunt atât de slab. Eliberează-mă de cei care mă urmăresc, căci sunt mai tari decât mine! R.
|
| 8 |
Eliberează sufletul meu din închisoare, ca să laud numele tău; drepţii se vor strânge în jurul meu atunci când mă vei răsplăti. R.
|
|