Rugăciune Catolică

Ritul prin care o persoană, născută şi botezată într-o comunitate eclezială separată, este primită potrivit ritului latin la comuniunea deplină cu Biserica Catolică¹, este orânduit în aşa fel încât, pentru refacerea comuniunii şi unităţii, să nu se ceară mai mult decât este necesar² (cf. Fap 15,28).

De la creştinii orientali care vin la plinătatea comuniunii catolice nu se cere nimic mai mult decât simpla mărturisire a credinţei catolice, chiar dacă, în virtutea recursului la Scaunul Apostolic, li se permite trecerea la ritul latin³.

a) Ritul celebrării să aibă caracterul unei celebrări a Bisericii şi să aibă punctul culminant în împărtăşania euharistică. De aceea, de regulă, admiterea să se facă în cadrul Liturghiei.
b) Să se evite cu grijă tot ceea ce într-un mod oarecare ar putea da impresia de triumfalism. Multă atenţie trebuie acordată modului în care este celebrată Liturghia, având în vedere diferitele împrejurări. Trebuie ţinut cont atât de binele ecumenic, cât şi de legăturile dintre candidat şi comunitatea parohială.

Adesea va fi mai indicat să se celebreze Liturghia numai cu puţine rude şi prieteni. Dacă însă dintr-un motiv grav nu se poate celebra Liturghia, admiterea să se facă în cadrul liturgiei cuvântului, când cel puţin aceasta este posibilă. Cu privire la alegerea modului de celebrare să fie consultat şi candidatul.

Dacă admiterea se celebrează în afara Liturghiei, legătura sa cu împărtăşania euharistică să apară din faptul că va urma cât mai curând celebrarea euharistică, la care persoana admisă recent va participa pentru prima dată alături de fraţii catolici.

Pentru admiterea unei persoane deja botezate la comuniunea deplină cu Biserica Catolică, se cere pregătirea atât doctrinară, cât şi spirituală a candidatului, în funcţie de necesităţile pastorale adaptate fiecărui caz în parte. Candidatul să se pregătească la o adeziune din ce în ce mai sinceră şi mai completă la Biserica în care îşi va găsi plinătatea Botezului său.

În timpul acestei pregătiri, se poate avea deja o oarecare comunicare în lucrurile sacre, conform normelor stabilite în Directoriul cu privire la ecumenism. Să se evite cu desăvârşire echivalarea candidaţilor cu catecumenii.

De la cel care s-a născut şi a fost botezat în afara comuniunii vizibile cu Biserica Catolică, nu se mai cere abjurarea de erezie, ci numai mărturisirea de credinţă⁴.

Sacramentul Botezului nu se poate repeta şi ca atare nu este permis să se confere a doua oară Botezul, sub condiţie, afară de cazul că există un dubiu prudent cu privire la administrarea sau validitatea Botezului deja conferit. Dacă după ce s-a făcut o investigaţie temeinică, din cauza unui dubiu prudent cu privire la administrarea sau la validitatea Botezului deja conferit, pare necesar să se repete Botezul sub condiţie, slujitorul să explice cum se cuvine motivele pentru care Botezul, în acest caz, este conferit sub condiţie şi să se administreze în formă privată⁵.

Ordinariul locului să stabilească pentru fi ecare caz în parte care rituri trebuie menţinute şi care trebuie omise în conferirea Botezului sub condiţie.

E de competenţa episcopului admiterea unui candidat. Cu toate acestea, preotul căruia îi este încredinţată celebrarea, are dreptul de a-l mirui pe candidat chiar în cursul ritului de admitere⁶, dacă acesta nu a primit deja în mod valid Mirul.

Dacă mărturisirea şi admiterea se fac în cadrul Liturghiei, cel care urmează să fie admis, luându-se în consideraţie situaţia sa personală, să-şi mărturisească mai întâi păcatele după ce îl va fi informat pe duhovnic cu privire la admiterea sa iminentă.

Orice duhovnic, legitim aprobat, poate să-l spovedească.

Cel care urmează să fie admis să fie însoţit, dacă este cazul, la ritul admiterii, de un garant, adică de un bărbat (sau de o femeie) care a luat parte mai mult decât alţii la călăuzirea şi la pregătirea candidatului; pot fi admişi chiar doi garanţi.

Potrivit constituţiei despre sfânta liturgie (nr. 63), conferinţele episcopale pot adapta ritul admiterii în funcţie de diferitele împrejurări. În afară de aceasta ordinariul locului, având în vedere condiţiile particulare ale persoanelor şi locurilor, va putea adapta însuşi ritul, lărgindu-l sau scurtându-l, după caz⁷.

-----------

1 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre sfânta liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 69b; IDEM, Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio, nr. 3; SECRETARIATUL PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR, Directorium, nr. 19: AAS 59 (1967) 581.

2 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio, nr. 18.

3 Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre Bisericile Orientale catolice Orientalium Ecclesiarum, nr. 25 şi 4.

4 Cf. SECRETARIATUL PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR, Directorium, nr. 19-20: AAS 59 (1967) 581.

5 Cf. SECRETARIATUL PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR, Directorium, nr. 14-15: AAS 59 (1967) 580.

6 Cf. Ritualul Mirului, Norme generale, nr. 7.

7 Cf. SECRETARIATUL PENTRU UNITATEA CREŞTINILOR, Directorium, nr. 19: AAS 59 (1967) 581.