Rugăciune Catolică

NORME GENERALE

I. Însemnătatea Confirmaţiunii

1. Drumul vieţii creştine începe cu Botezul şi se continuă cu taina Confirma-ţiunii, prin care cei botezaţi îl primesc pe Duhul Sfânt trimis de Domnul asupra apostolilor în ziua de Rusalii.

2. Prin această dăruire a Duhului Sfânt, creştinii devin asemenea cu Cristos şi sunt întăriţi cu o putere deosebită spre a da mărturie despre Cristos spre zidirea trupului său în credinţă şi dragoste. Acest sacrament întipăreşte în sufletele creştinilor semnul neşters al Domnului, aşa-numitul caracter sacramental, şi, pentru aceasta, taina Mirului nu se dă de două ori aceleiaşi persoane.

II. Îndatoriri şi atribuţii referitoare la celebrarea tainei sfintei Confirmaţiuni

3. Pregătirea celor botezaţi la primirea sfântului Mir este una dintre îndato-ririle însemnate ale poporului lui Dumnezeu. Păstorii sufleteşti trebuie să aibă grijă ca toţi cei botezaţi să-şi însuşească o deplină cunoaştere a vieţii creştine şi apoi să se pregătească cu toată atenţia pentru Confirmaţiune.

Catecumenii adulţi, care urmează să primească sfântul Mir îndată după Botez, se bucură de ajutorul deosebit al comunităţii creştine şi, mai ales, de instruc­ţiunile pe care le primesc în timpul catecumenatului, operă la care sunt che­maţi să-şi dea concursul cateheţii, naşii şi toţi membrii Bisericii locale, şi care se realizează prin catehizare şi prin celebrări rituale comune.

Acest program al catecumenatului se va adapta în mod corespunzător acelora care, fiind botezaţi de mici, se apropie de sfântul Mir la vârsta adolescenţei.

Părinţilor creştini, de asemenea, le revine datoria deosebită de a-şi da toată silinţa să-i formeze pe copiii lor la viaţa sacramentală, insuflându-le şi culti­vându-le, încetul cu încetul, spiritul de credinţă şi pregătindu-i, dacă e cazul, cu ajutorul celor care se ocupă cu instrucţia catehetică, la o rodnică primire a sfintelor taine, a Confirmaţiunii şi a Euharistiei. Această îndatorire a părin­ţilor este pusă în evidenţă şi de participarea lor activă la celebrarea sfintelor sacra­mente.

4. Se va avea grijă să se imprime acestei acţiuni sacre nota sărbătorească şi so­­lemnă pe care o impune însăşi însemnătatea ei pentru Biserica locală; aceasta se va realiza dacă toţi candidaţii vor fi chemaţi să participe la celebrarea co­mună a acestor taine sfinte.

Va fi invitat, de asemenea, să ia parte la această celebrare întregul popor al lui Dumnezeu, reprezentat prin familiile şi prietenii celor care urmează a fi confirmaţi, precum şi membrii comunităţii locale; ei vor depune toate efor­turile spre a-şi dovedi credinţa prin roadele pe care Duhul Sfânt le va fi produs în sufletul lor.

5. Fiecare dintre cei care se miruiesc, după obicei, să aibă un naş, care-l va aduce să primească sacramentul şi-l va prezenta celui care conferă sfântul Mir, spre a i se face ungerea sfântă; apoi va căuta să-l ajute să păstreze cu credinţă promi­siunile făcute la sfântul Botez, ajutat fiind de harul Duhului Sfânt primit la Confirmaţiune.

Având în vedere condiţiile pastorale actuale, este indicat ca naşul de la Botez, dacă e prezent, să fie naş şi la Mir, abrogându-se în acest sens can. 796, 1.

Totuşi, nu se exclude dreptul de a alege un naş propriu pentru sfântul Mir. Se poate chiar ca părinţii înşişi să-şi prezinte copiii la sfântul Mir.

Este de competenţa ordinariului locului să hotărască, ţinând seamă de împre­jurările locale, cum se va proceda în dieceza sa.

6. Păstorii sufleteşti vor avea grijă ca naşul ales de cel care primeşte Mirul sau de familia lui să fie apt pentru împlinirea îndatoririlor ce şi le asumă şi să satis­facă următoarele condiţii:

a) să fie suficient de matur în vederea îndeplinirii acestui oficiu;

b) să facă parte din Biserica Catolică şi să fi primit el însuşi sfintele taine ale Botezului, Mirului şi Euharistiei;

c) să nu fie exclus prin drept de la îndeplinirea oficiului de naş.

7. Ministrul principal al tainei sfântului Mir este episcopul. Acest sacrament este administrat de către episcop în mod obişnuit, pentru ca astfel să se vadă mai clar legătura cu prima revărsare a Duhului Sfânt în ziua de Rusalii. Căci apostolii, după ce l-au primit pe Duhul Sfânt, l-au transmis ei înşişi credin­cioşilor prin impunerea mâinilor.

În felul acesta, primirea Duhului Sfânt prin slujirea episcopului pune în evi­denţă în mod mai grăitor legătura care îi uneşte pe cei miruiţi cu Biserica şi datoria de a da mărturie despre Cristos în faţa oamenilor.

În afară de episcopi, prin dispoziţie de drept, au facultatea de a da sfântul Mir următorii:

a) administratorul apostolic, dacă nu este episcop; prelaţii şi abaţii „nullius”, vicarul şi prefectul apostolic, vicarul capitular, în limitele teritoriului lor şi cât timp sunt în funcţie;

b) preotul care, obţinând facultăţile necesare, botează un adult ori un copil la vârsta instruirii catehetice, sau primeşte în sânul Bisericii Catolice un adult deja botezat în mod valid;

c) în pericol de moarte, dacă nu poate fi chemat episcopul sau este legitim împiedicat de a veni, toţi cei care urmează: parohii şi vicarii parohiali; în lipsa lor, vicarii cooperatori; preoţii care conduc parohii special constituite după drept; vicarii economi, vicarii substituţi sau vicarii adjuncţi^[1]. În lipsa tuturor celor amintiţi mai sus, orice preot care nu e împiedicat de vreo cenzură ori altă pedeapsă bisericească.

8. În caz de necesitate şi din motive întemeiate, cum se întâmplă uneori când sunt mulţi creştini care trebuie să fie miruiţi, ministrul sfântului Mir, indicat la nr. 7, precum şi slujitorul extraordinar constituit prin indult special al Sfân­tului Scaun sau prin dispoziţie de drept, poate să-şi asocieze unii preoţi care să-l ajute la conferirea sfântului Mir.

Se cere ca aceşti preoţi:

a) să îndeplinească oficii speciale, ori să deţină funcţii deosebite în dieceză; adică să fie ori vicari generali, ori vicari sau delegaţi episcopali, vicari distric­tuali sau regionali^[2], sau alţii care, prin dispoziţia episcopului, din oficiu, sunt egali cu aceştia;

b) să fie parohi în locul unde se conferă sfântul Mir sau parohii localităţilor de care aparţin cei care se miruiesc; sau preoţii care au contribuit în mod spe­cial la pregătirea candidaţilor pentru primirea sfântului Mir.

III. Celebrarea sacramentului

9. Sacramentul Confirmaţiunii se conferă prin ungerea pe frunte cu crismă, care se face cu impunerea mâinii, şi prin rostirea cuvintelor: Primeşte pecetea Darului Duhului Sfânt (Accipe signaculum Doni Spiritus Sancti).

Impunerea mâinilor asupra celor care primesc Mirul, împreună cu rugăciunea Dumnezeule atotputernic, deşi nu este necesară pentru validitatea sacramen­tului, trebuie privită cu deosebită atenţie, ea fiind necesară pentru integritatea ritului sacramental şi pentru o deplină înţelegere a acestei sfinte taine.

Preoţii, care, eventual, au fost cooptaţi de către slujitorul principal spre a-l ajuta la conferirea sacramentului, să îndeplinească şi ei ritualul impunerii mâi­nilor asupra candidaţilor împreună cu el, fără a spune ceva.

Întregul rit comportă o dublă semnificaţie: prin impunerea mâinilor asupra celor care primesc Mirul, din partea episcopului şi a preoţilor concelebranţi, se exprimă gestul biblic de invocare a Darului Duhului Sfânt, gest grăitor pentru poporul creştin. Ungerea cu sfânta crismă şi cuvintele care o însoţesc scot în evidenţă în mod clar efectul dăruirii Duhului Sfânt. Prin însemnarea de către episcop cu untdelemnul înmiresmat, cel botezat primeşte semnul neşters, „pecetea Domnului”, împreună cu Darul Duhului Sfânt, care-l face mai asemenea cu Cristos şi-i dă harul de a răspândi între oameni „mireasma cea bună a lui Cristos”.

10. Sfânta Crismă este consacrată de către episcop, la Liturghia care, de obicei, se celebrează în Joia Mare, în acest scop.

11. Catecumenii, adulţi şi copiii, ce sunt botezaţi la vârsta când li se face instruirea catehetică, îndată ce au primit Botezul, să fie admişi, conform obiceiului, la Mir şi la sfânta Euharistie. Dacă nu este posibil acest lucru, să primească sfântul Mir în cadrul unei alte celebrări comune (cf. nr. 4). De asemenea, şi adulţii care au fost botezaţi la vârsta copilăriei să primească Mirul şi Euha­ristia tot în cadrul unei celebrări comunitare, după ce mai întâi au fost pregă­tiţi în mod corespunzător.

Referitor la copii, în Biserica Latină, administrarea sfântului Mir se amână în jurul vârstei de 7 ani. Totuşi, din motive pastorale, îndeosebi în scopul de a le imprima credincioşilor o adeziune mai deplină faţă de Domnul nostru Isus Cristos şi o mai statornică mărturisire a credinţei, conferinţele episco­pale vor putea hotărî vârsta care li se va părea mai potrivită, astfel ca acest sacrament să se dea chiar şi la o vârstă mai înaintată, după o pregătire cores­punzătoare.

În această situaţie, să se ia măsurile necesare ca, în cazul în care s-ar ivi vreun pericol de moarte sau alte dificultăţi grave, copiii să fie miruiţi la timpul po­trivit, chiar şi înainte de a ajunge la uzul raţiunii, spre a nu fi lipsiţi de darul sacramental.

12. Pentru a primi sfântul Mir, se cere ca omul să fie botezat. Dacă credinciosul a ajuns la uzul raţiunii, se cere să se afle în stare de har sfinţilor, să fie instruit în mod corespunzător şi să poată reînnoi făgăduinţele de la Botez.

Este de datoria conferinţelor episcopale să determine în amănunt metodele pastorale prin care candidaţii, îndeosebi copiii, să fie pregătiţi pentru primirea sfântului Mir.

În ce îi priveşte pe adulţi, să se păstreze, cu adaptările cuvenite, principiile ad­mise în fiecare dieceză, referitor la primirea catecumenilor la Botez şi Euha­­ristie.

În primul rând, se va avea grijă să se facă o cateheză temeinică, iar contac­tele lor cu comunitatea creştină şi cu fiecare dintre credincioşi să formeze un mijloc care să-i ajute la formarea lor spre mărturisirea vie a credinţei creştine şi la activitatea apostolică; de asemenea, să fie ajutaţi să aibă o sinceră dorinţă după sfânta Euharistie (cf. Norme introductive la iniţierea creştină a adulţilor, nr. 19).

Pregătirea adulţilor pentru taina Confirmaţiunii poate coincide uneori cu pre­gă­tirea pentru Căsătorie. În asemenea cazuri, ori de câte ori se prevede că nu vor putea fi îndeplinite condiţiile pentru o rodnică primire a sfântului Mir, ordinariul locului va judeca dacă nu cumva este indicat să amâne conferirea sfântului Mir după celebrarea Căsătoriei.

Când se dă sfântul Mir unui credincios ajuns la uzul raţiunii şi aflat în pericol de moarte, în fiecare caz, se va face în prealabil o pregătire corespunzătoare, în măsura posibilităţilor.

13. De obicei, sfântul Mir se conferă în cadrul Liturghiei, spre a se arăta cât mai clar legătura acestui sacrament cu întreaga iniţiere creştină, care îşi are punctul culminant în împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Cristos. Din acest motiv, creş­tinii care primesc sfântul Mir să participe şi la sfânta Împărtăşanie, căci astfel se desăvârşeşte iniţierea creştină.

Când cei care urmează să fie miruiţi sunt copii care nu au primit sfânta Euha­ristie şi nici nu primesc întâia sfântă Împărtăşanie la această acţiune liturgică, ori dacă alte împrejurări speciale o cer, sfântul Mir se poate da şi în afara Liturghiei. Ori de câte ori sfântul Mir se administrează în afara Liturghiei, să fie precedat de celebrarea cuvântului lui Dumnezeu.

Când sfântul Mir se administrează în afara Liturghiei, e de dorit ca însuşi cel care administrează Mirul să concelebreze sau să celebreze Liturghia, îndeo­sebi cu preoţii pe care i-a asociat la administrarea acestei taine.

Dacă altcineva celebrează Liturghia, este indicat ca episcopul să prezideze Liturgia cuvântului, la care va îndeplini cele care de obicei revin celebran­tului; la sfârşit să dea binecuvântarea.

Trebuie să se dea o mare importanţă celebrării cuvântului lui Dumnezeu, cu care se începe Ritualul Confirmaţiunii. Prin ascultarea cuvântului lui Dum­nezeu, se revarsă asupra Bisericii şi asupra fiecăruia dintre cei botezaţi şi dintre cei care primesc Mirul un har deosebit al Sfântului Duh şi se cunoaşte mai bine voinţa lui Dumnezeu în viaţa creştină.

De asemenea, trebuie acordată o mare importanţă recitării rugăciunii Tatăl nostru, pe care o fac cei care primesc Mirul împreună cu întregul popor, fie în cadrul Liturghiei, înainte de Împărtăşanie, fie în afara ei, înainte de binecu­vântare, deoarece însuşi Duhul Sfânt este cel care se roagă în noi şi, în el, creş­tinul spune: „Abba – Părinte!”

14. Parohul va înregistra într-o condică specială numele ministrului sfântului Mir, al celor miruiţi, ale părinţilor şi naşilor, ziua şi locul unde a avut loc Confir­maţiunea. De asemenea, să fie notată în condica botezaţilor, după normele de drept, primirea sfântului Mir.

15. Dacă parohul propriu al celui miruit nu a fost de faţă la primirea sfântului Mir, cel care administrează, personal sau prin alţii, îl va înştiinţa în cel mai scurt  timp de primirea sfântului Mir.

IV. Adaptările care se pot face la ritualul Confirmaţiunii

16. În baza constituţiei despre sfânta liturgie (art. 63b), conferinţele episcopale au calitatea de a elabora norme rituale corespunzătoare specificului fiecărei regiuni, norme care să fie conforme cu cele ale Pontificalului roman despre Confirmaţiune şi care, după ce vor fi recunoscute de Scaunul Apostolic, să fie folosite în regiunile respective^[3].

17. Luând în consideraţie condiţiile specifice ale diferitelor regiuni, precum şi tradi­ţiile popoarelor, conferinţa episcopilor va examina dacă nu cumva este cazul:

a) să adapteze formulele prin care se reînnoiesc mărturisirea şi promisiunile baptismale, fie în ceea ce priveşte însuşi textul folosit în Ritualul Botezului, fie adaptând formulele spre a corespunde mai bine condiţiei celor ce se mi­ruiesc;

b) să propună un alt mod de a se exprima salutul păcii de către slujitorul sacru după ungerea cu sfântul mir, fie faţă de fiecare candidat în parte, fie faţă de toţi împreună.

18. Slujitorul sacru, în fiecare caz şi ţinând seamă de condiţia celor care primesc Mirul, va putea introduce în însuşi ritul Confirmaţiunii unele îndemnuri sau lămuriri şi să le adapteze pe cele propuse de ritual, spre exemplu, propunându-le sub forma unei convorbiri, îndeosebi pentru copii.

Când sfântul Mir este dat de către slujitorul extraordinar, constituit prin preve­derile generale ale dreptului, ori printr-un indult special al Sfântului Scaun, este indicat ca, în omilia de la început, să menţioneze că ministrul originar al acestei taine este episcopul şi, totodată, să amintească motivele pentru care dreptul canonic şi indultul Sfântului Scaun acordă această putere şi preoţilor care nu sunt episcopi.

V. Lucrurile ce trebuie pregătite

19. Pentru administrarea sfântului Mir, se vor pregăti următoarele lucruri:

a) Veşmintele sacre pentru celebrarea Liturghiei, atât pentru episcop, cât şi, dacă este cazul, pentru toţi preoţii care-l ajută, atunci când sfântul Mir se dă în cadrul Liturghiei concelebrate de către ei. Dacă Liturghia este prezi­dată de altcineva, se cuvine ca ministrul sfântului Mir şi preoţii pe care şi i-a asociat spre a-l ajuta să ia parte la această Liturghie îmbrăcaţi în hainele sfinte pentru Confirmaţiune, adică: alba, stola şi, pentru ministrul principal, pluvialul; aceste veşminte se folosesc şi atunci când sfântul Mir se dă în afara Liturghiei;

b) scaune pentru episcop şi pentru preoţii care-l ajută;

c) vasul, sau mai multe vase, cu sfânta crismă;

d) Pontificalul roman sau Ritualul;

e) cele ce sunt necesare pentru celebrarea Liturghiei şi împărtăşirea sub ambele specii, dacă sfânta Împărtăşanie se va da sub această formă, atunci când Confir­maţiunea are loc în cadrul Liturghiei;

f) cele necesare pentru spălarea mâinilor după ungerea cu sfântul Mir a celor miruiţi.

^[1] Cf. can. 451. 471. 476. 216, § 4. 472. 474. 475.

^[2] Cf. can. 217, § 1.

^[3] Cf. Ordo Baptismi parvulorum, Typis Polyglottis Vaticanis 1969, Prænotanda generalia de Initiatione christiana, nr. 30-33, 12-13.