CAPITOLUL II: Ritualul administrării Mirului în afara Liturghiei PDF Imprimare Email
Scris de Tarciziu Erdeş   
Sâmbătă, 26 Martie 2011 12:31

 

Ritualul administrării Mirului în afara Liturghiei

 


Ritul începutului

34. După ce s-au adunat cei care urmează să fie miruiţi, împreună cu părinţii, naşii şi tot poporul, episcopul însoţit de (preoţii care îl ajută) unul sau mai mulţi diaconi şi de slujitori, intră în prezbiter, în timp ce mulţimea cântă un cântec potrivit cu această împrejurare.

35. Împreună cu slujitorii, face cuvenita reverenţă faţă de altar, şi apoi episcopul salută mulţimea credincioşilor:

V. Pacea să fie cu voi!

Toţi răspund:

R. Şi cu duhul tău!


Episcopul spune următoarea rugăciune:

V. Să ne rugăm.

Dumnezeule atotputernic şi milostiv,

fă, te rugăm, ca Duhul Sfânt

să coboare asupra noastră

şi, locuind în inimile noastre,

să ne transforme în temple vii ale măririi sale.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.


Alte rugăciuni, la alegere, la nr. 58. 59. 60.


Liturgia cuvântului

36. Se celebrează apoi Liturgia cuvântului lui Dumnezeu, în care se citeşte cel puţin una dintre pericopele pentru Liturghia Confirmaţiunii (cf. nr. 61-65).

37. Dacă se aleg două sau trei lecturi, să se păstreze ordinea stabilită, adică: din Vechiul Testament, din Apostol, din Evanghelie. După prima şi a doua lec­tură, se cântă sau se recită un psalm, fiind permis ca în locul psalmului să se păstreze tăcere.

38. După terminarea lecturilor, episcopul (şi preoţii care îl ajută) se aşază în scau­nele pregătite pentru ei. Cei care urmează a fi miruiţi sunt prezentaţi de către paroh, sau de un alt preot sau diacon, sau chiar de către catehet, după obiceiul fiecărei regiuni, în felul următor: fiecare candidat, dacă se poate, e chemat pe nume şi unul câte unul intră în prezbiter: copiii sunt aduşi de către unul dintre părinţi ori naşi şi se opresc în faţa celebrantului.

Când candidaţii sunt în număr mare, nu mai sunt strigaţi nominal, ci sunt aranjaţi în faţa episcopului într-un loc potrivit.


Omilia sau cuvântarea

39. Apoi, episcopul ţine o scurtă omilie în care, comentând cele citite, îi conduce pe candidaţi, pe părinţi şi pe naşii lor şi întreaga adunare a credincioşilor la o mai adâncă înţelegere a tainei Confirmaţiunii.

Aceasta o poate face prin următoarele cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Apostolii lui Isus Cristos, care în ziua de Rusalii, după făgă­duinţa Domnului, l-au primit pe Duhul Sfânt, aveau de la Cristos puterea de a desăvârşi în sufletele credincioşilor, prin dăruirea Duhului Sfânt, lucrarea începută la Botez, aşa cum citim în Faptele Apostolilor. Când sfântul Paul şi-a impus mâinile asupra unora dintre cei botezaţi, Duhul Sfânt a coborât peste ei şi au început a vorbi limbi necunos­cute şi a profeţi.

Episcopii, urmaşii apostolilor, se bucură de aceeaşi putere şi îl dăruiesc pe Duhul Sfânt celor renăscuţi la o viaţă nouă prin Botez, fie ei înşişi, fie prin preoţii pe care, în mod legitim, îi cheamă în ajutor la această slujire.

Deşi astăzi, venirea Duhului Sfânt nu mai este arătată prin darul limbilor, totuşi ştim din credinţă că îl primim pe acela care revarsă în sufletele noastre dragostea lui Dumnezeu, pe acela care uneşte într-o singură credinţă – deşi suntem deosebiţi prin diversele misiuni la care suntem chemaţi –, pe acela care în chip nevăzut lucrează la sfinţirea şi la uni­tatea Bisericii.

Darul Duhului Sfânt, pe care vreţi să-l primiţi şi voi, prea­­iubiţilor, va fi o pecete spirituală care vă va face mai asemă­­nători cu Cristos, membre mai desăvârşite ale Bisericii.

Însuşi Domnul nostru Isus Cristos, la primirea botezului de la Ioan, a fost însemnat cu Duhul Sfânt spre împlinirea misiunii sale de a răspândi pe întregul pământ focul dra­gostei aceluiaşi Duh Sfânt.

Aşadar, acum, voi, care aţi fost deja botezaţi, veţi primi puterea Duhului lui Cristos şi veţi fi însemnaţi pe frunte cu semnul crucii sale, ca să puteţi duce în faţa lumii întregi mărturia morţii şi învierii sale, aşa cum ne învaţă Apostolul, ca să fie în orice loc buna mireasmă a lui Cristos.

Trupul său mistic, care este Biserica, poporul lui Dum­nezeu, primeşte de la el multe şi felurite daruri pe care ace­­laşi Duh Sfânt le împarte fiecăruia, spre zidirea acestui trup, în unire şi dragoste.

Fiţi, aşadar, mădulare vii ale acestei Biserici, lăsaţi-vă con­duşi de Duhul Sfânt, siliţi-vă să faceţi bine tuturor, ase­menea lui Cristos, care nu a venit să fie slujit de către alţii, ci să slujească tuturor.

Acum, mai înainte de a-l primi pe Duhul Sfânt, reînnoiţi mărturisirea de credinţă de la Botez, mărturisire pe care atunci au făcut-o pentru voi părinţii şi naşii voştri, îm­preună cu Biserica lui Cristos.


Reînnoirea făgăduinţelor de la Botez

40. Episcopul îi întreabă pe cei care urmează a fi miruiţi, în timp ce ei stau în picioare:

V. Vă lepădaţi de Satana,

de toate faptele lui şi de toată trufia lui?

Candidaţii răspund împreună:

R. Mă lepăd!


Episcopul:

V. Credeţi în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,

Creatorul cerului şi al pământului?

Candidaţii:

R. Cred!


Episcopul:

V. Credeţi în Isus Cristos,

Fiul său unic, Domnul nostru,

născut din Maria Fecioară,

care a pătimit şi a fost îngropat,

a înviat din morţi şi acum şade de-a dreapta Tatălui?

Candidaţii:

R. Cred!


Episcopul:

V. Credeţi în Duhul Sfânt,

Domnul şi de viaţă dătătorul,

care, aşa cum s-a dăruit apostolilor

în ziua de Rusalii,

vi se dăruieşte vouă astăzi în chip deosebit,

prin taina sfântului Mir?

Candidaţii:

R. Cred!


Episcopul:

V. Credeţi în sfânta Biserică Catolică,

în împărtăşirea sfinţilor,

iertarea păcatelor,

învierea morţilor

şi viaţa cea veşnică?

Candidaţii:

R. Cred!


Această mărturie este întărită de către episcop, proclamând credinţa întregii Biserici:

V. Aceasta este credinţa noastră.

Aceasta este credinţa Bisericii.

Şi noi suntem fericiţi că o putem mărturisi

în Isus Cristos, Domnul nostru.

Adunarea credincioşilor îşi dă asentimentul, răspunzând:

R. Amin!


În locul formulei Aceasta este credinţa noastră, se poate folosi alta, sau chiar un cântec potrivit, prin care comunitatea să-şi poată exprima într-un singur glas credinţa sa.


Impunerea mâinilor

41. Episcopul (avându-i lângă sine pe preoţii care, eventual, îl ajută), stând în picioare, cu mâinile împreunate, întors spre popor, spune:

V. Preaiubiţilor,

să-l rugăm pe Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,

ca asupra acestor fii adoptivi ai săi,

renăscuţi prin Botez pentru viaţa veşnică,

să-l trimită cu bunătate pe Duhul Sfânt,

care să-i întărească cu harurile sale îmbelşugate

şi, prin ungerea sa, să-i facă asemenea cu Cristos,

Fiul lui Dumnezeu.

Şi toţi se roagă în tăcere câteva momente.


42. Apoi, episcopul (şi preoţii care îl ajută) îşi întinde mâinile asupra tuturor candidaţilor. Episcopul singur spune:

V. Dumnezeule atotputernic,

Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,

care din apă şi Duh Sfânt

ai dat viaţă nouă acestor copii ai tăi,

eliberându-i de jugul păcatului;

Doamne, tu însuţi trimite-l asupra lor

pe Duhul Sfânt, Mângâietorul;

dăruieşte-le lor duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,

duhul sfatului şi al puterii,

duhul cunoştinţei şi al pietăţii

şi umple-i pe ei cu duhul temerii de Dumnezeu,

prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.


Ungerea cu sfântul mir

43. Diaconul aduce episcopului sfânta crismă. Fiecare dintre candidaţi vine în faţa episcopului, sau, dacă este cazul, însuşi episcopul se apropie de fiecare dintre ei. Cel care prezintă un candidat pentru Confirmaţiune pune mâna dreaptă pe umărul lui şi îi spune episcopului numele respectivului sau candi­datul însuşi îşi rosteşte numele.

44. Episcopul, cu vârful degetului mare al mâinii drepte înmuiat în crismă, face pe fruntea candidatului la Mir semnul crucii, spunând:

V. N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt.

Cel confirmat răspunde:

R. Amin.


Episcopul adaugă:

V. Pace ţie!

Cel confirmat răspunde:

R. Şi cu duhul tău.


45. Dacă sunt şi preoţi care îl ajută pe episcop la conferirea acestui sacrament, toate vasele cu sfânta crismă sunt aduse de către diacon sau slujitori la episcop, care le înmânează fiecăruia dintre preoţii veniţi în faţa episcopului.

Candidaţii se apropie de episcop sau de preoţi, sau, dacă este cazul, episcopul şi preoţii se duc la candidaţi, pe care îi ung în felul arătat mai sus (nr. 27).

46. În timpul cât se face ungerea cu sfântul mir, se poate cânta un cântec potrivit. După ungere, episcopul (şi preoţii) îşi spală mâinile.


Rugăciunea universală

47. Urmează rugăciunea universală, care poate fi făcută în forma arătată mai jos sau în alta orânduită de autoritatea competentă.

Episcopul:

V. Fraţilor preaiubiţi,

să ne rugăm cu umilinţă

lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,

toţi într-o inimă şi un suflet,

astfel ca rugăciunea noastră să fie una,

precum una sunt credinţa, speranţa şi dragostea

care vin de la Duhul său Sfânt.

Diaconul sau slujitorul:

Binevoieşte, Doamne, a dărui acestor credincioşi ai tăi, însemnaţi cu darul Duhului Sfânt, harul ca, urmând cre­dinţa şi fiind statornici în dragoste, să-l mărturisească în viaţa lor pe Domnul Isus Cristos.

R. Te rugăm, ascultă-ne!


Diaconul sau slujitorul:

Întăreşte-i cu harul tău pe părinţii şi naşii celor miruiţi, pentru ca ei, care la Botez au mărturisit credinţa în locul copiilor, să-i îndemne neîncetat, prin cuvânt şi faptă, la urmarea fidelă a lui Cristos.

R. Te rugăm, ascultă-ne!


Diaconul sau slujitorul:

Binecuvântează Biserica ta sfântă împreună cu Sfântul Părinte papa N., cu episcopul nostru N. şi cu toţi episcopii, pentru ca, întemeiată prin Duhul Sfânt şi unită în credinţă şi dragoste, să crească mereu şi neîncetat să se răspândească până la venirea lui Cristos.

R. Te rugăm, ascultă-ne!


Diaconul sau slujitorul:

Fă ca în întreaga lume, toţi oamenii, fără deosebire de rasă ori de neam, având unul şi acelaşi Creator şi Tată, să se recunoască fraţi şi, cu inima curată, să caute faţa lui Dum­nezeu care este pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

R. Te rugăm, ascultă-ne!


Episcopul:

V. Doamne Dumnezeule,

care l-ai dăruit apostolilor tăi pe Duhul Sfânt

şi ai voit ca prin ei şi prin urmaşii lor

să le fie dăruit şi celorlalţi credincioşi,

ascultă cu bunătate rugăciunea noastră

şi ceea ce ai binevoit să înfăptuieşti

la începuturile credinţei

să se împlinească şi acum

în inimile credincioşilor tăi.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.


Recitarea rugăciunii Tatăl nostru

48. Apoi, cu toţii împreună, spun Rugăciunea domnească, la care episcopul îi invită cu următoarele cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Şi acum, preaiubiţilor,

să adunăm toate cererile într-una singură,

rugându-ne cu toţii împreună,

aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos:

Toţi spun:

R. Tatăl nostru...


Binecuvântarea

49. În locul binecuvântării obişnuite la sfârşitul Liturghiei, se foloseşte urmă-toarea binecuvântare, sau rugăciunea asupra poporului.

Episcopul, cu mâinile întinse asupra celor miruiţi, spune:

V. Să vă binecuvânteze Dumnezeu,

Tatăl atotputernicul,

şi, cu dragostea sa părintească,

să vă păstreze vrednici,

el, care, dăruindu-vă o viaţă nouă,

prin apa Botezului şi prin Duhul Sfânt,

v-a ales drept fii ai iubirii sale.

R. Amin.


V. Să vă binecuvânteze Fiul său unul-născut

şi să vă întărească cu puterea sa

în mărturisirea adevăratei credinţe,

el, care a făgăduit că Duhul adevărului

va rămâne pentru totdeauna în Biserica sa.

R. Amin.


V. Să vă binecuvânteze Duhul Sfânt

care, în inimile ucenicilor, a aprins focul dragostei;

să vă păstreze în unirea adevărată

şi să vă ducă nevătămaţi

la bucuria împărăţiei lui Dumnezeu.

R. Amin.


Şi binecuvântează întreg poporul, adăugând:

V. Şi pe voi toţi, care sunteţi aici de faţă,

să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu,

Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt.

R.    Amin.


Rugăciunea asupra poporului

În locul formulei de binecuvântare de mai sus se poate folosi rugăciunea asupra poporului.

Diaconul sau slujitorul invită poporul cu aceste cuvinte sau altele asemă-nă­toare: Plecaţi-vă fruntea pentru a primi binecuvântarea.

Episcopul, cu mâinile întinse asupra celor miruiţi şi asupra poporului, spune:

V. Doamne Dumnezeule,

întăreşte lucrarea pe care ai săvârşit-o în noi

şi păstrează darurile Duhului Sfânt

în inimile credincioşilor tăi,

ca să nu se ruşineze

a-l mărturisi în faţa întregii lumi

pe Cristos cel răstignit

şi a împlini cu drag poruncile lui.

El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

R. Amin.


Şi adaugă:

V. Şi binecuvântarea lui Dumnezeu atotputernicul,

a Tatălui, şi a Fiului, şi a Duhului Sfânt,

să coboare asupra voastră şi să rămână pururi.

R. Amin.

 


Ultima actualizare în Sâmbătă, 26 Martie 2011 12:45
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Sâmbătă, 19 mai 2012, Gândul zilei

    Sâmbătă, 19 mai 2012

    Cele două vieți

    Din Tratatele asupra Evangheliei după Ioan, ale sfântului Augustin, episcop

    (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

    Biserica cunoaște două vieți care i-au fost în mod divin predicate și încredințate: una este în credință, cealaltă în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltă în veșnicia locuinței; una în trudă, cealaltă în odihnă; una de-a lungul drumului, cealaltă în patrie; una în activitate,...

Omilia de duminică