|
53. Ori de câte ori împrejurările permit, să se păstreze întregul ritual, cum a fost descris mai sus.
54. În caz de necesitate urgentă, cel care administrează sfântul Mir îşi pune mâinile asupra bolnavului, spunând:
V. Dumnezeule atotputernic,
Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
care din apă şi Duh Sfânt
ai dat viaţă nouă acestor copii ai tăi,
eliberându-i de jugul păcatului;
Doamne, tu însuţi trimite-l asupra lor
pe Duhul Sfânt, Mângâietorul;
dăruieşte-le lor duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
duhul sfatului şi al puterii,
duhul cunoştinţei şi al pietăţii
şi umple-i pe ei cu duhul temerii de Dumnezeu,
prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
55. Cu vârful degetului mare înmuiat în sfânta crismă, face semnul crucii pe fruntea celui ce urmează a fi miruit, spunând:
V. N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt.
Cel confirmat, dacă poate, răspunde:
R. Amin!
Se pot adăuga şi alte elemente din ritul Confirmaţiunii, fie ca introducere, fie ca încheiere, ţinând seamă în fiecare caz de împrejurările respective.
56. În caz de extremă necesitate, e suficient să se facă ungerea, rostindu-se formula sacramentală:
V. N., primeşte pecetea darului Duhului Sfânt.
|