Rugăciune Catolică

CAPITOLUL I

RITUALUL RECONCILIERII FIECĂRUI PENITENT ÎN PARTE

Primirea penitentului

41. Când penitentul vine să-şi mărturisească păcatele, preotul să-l primească cu bunăvoinţă şi să-l salute prin cuvinte cât mai amabile.

42. Apoi penitentul şi, după caz, chiar şi preotul, fac semnul crucii, zicând:

V. În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.

R. Amin.

Preotul îndeamnă penitentul la încredere în Dumnezeu, cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Dumnezeu, care revarsă lumina în inimile noastre,

să te ajute să-ţi recunoşti cu sinceritate păcatele

şi să ai încredere în milostivirea sa.

Penitentul răspunde:

R. Amin.

Alte texte la alegere, nr. 67-71.

Citirea cuvântului lui Dumnezeu (facultativă)

43. În continuare, după caz, preotul citeşte sau recită din memorie un text din Sfânta Scriptură, prin care se face cunoscută milostivirea lui Dumnezeu şi omul este chemat la convertire.

Textele se găsesc la nr. 72-84.

Mărturisirea păcatelor şi primirea pocăinţei

44. După ce a spus, acolo unde este obiceiul, formula mărturisirii în general (de ex., Mărturisesc), penitentul îşi mărturiseşte păcatele.

Dacă este necesar, preotul ajută penitentul să facă o spovadă completă, îi dă sfaturi potrivite şi îl îndeamnă să-i pară rău pentru greşelile sale, amintindu-i că, prin sacramentul Penitenţei, creştinul, murind şi înviind cu Cristos, este reînnoit în misterul pascal. Apoi îi propune o faptă de pocăinţă, pe care penitentul o acceptă pentru a-şi ispăşi păcatele şi pentru a-şi îndrepta viaţa.

Preotul să aibă grijă să se adapteze în toate la starea penitentului, fie în felul de a vorbi, fie chiar şi în sfaturile pe care le dă.

Rugăciunea penitentului şi dezlegarea

45. Preotul, apoi, invită penitentul să-şi exprime părerea de rău, pe care penitentul o poate face prin aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

R. Dumnezeul meu, îmi pare rău din toată inima

de răul pe care l-am săvârşit

şi de binele pe care nu l-am făcut;

pentru că, păcătuind, te-am jignit pe tine,

care eşti nesfârşit de bun şi vrednic de iubire.

Îmi iau hotărârea ca, ajutat de harul tău,

să fac pocăinţă, să nu te mai supăr cu păcate

şi să evit orice prilej de păcat.

Prin meritele pătimirii Mântuitorului nostru

Isus Cristos, Doamne, ai milă de mine.

Alte texte la alegere, nr. 85-92.

46. Apoi, preotul, cu mâinile întinse deasupra capului penitentului (sau, cel puţin, cu mâna dreaptă întinsă), spune:

V. Dumnezeu, Părintele îndurărilor,

care a împăcat lumea cu sine

prin moartea şi învierea Fiului său

şi l-a trimis pe Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor,

prin puterea acordată Bisericii,

să-ţi dăruiască iertare şi pace.

Iar eu te dezleg de păcatele tale,

În numele Tatălui, şi al Fiului, + şi al Sfântului Duh.

Penitentul răspunde:

R. Amin.

Proclamarea laudei lui Dumnezeu şi trimiterea penitentului

47. După dezlegare, preotul continuă:

V. Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun.

Penitentul încheie:

R. Veşnică este îndurarea lui.

Apoi, preotul îl trimite pe penitentul reconciliat, zicând:

V. Domnul ţi-a iertat păcatele. Mergi în pace.

Alte texte la alegere, nr. 93.