|
95.
V. Fraţilor,
să vă deschidă Dumnezeu inimile pentru legea sa
şi să vă dăruiască pace;
să asculte rugăciunile voastre
şi să se împace cu voi.
R. Amin.
96.
V. Har vouă şi pace
de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
şi de la Domnul Isus Cristos,
care s-a dat pe sine pentru păcatele noastre.
R. Lui să-i fie slavă în vecii vecilor. Amin.
Pot fi folosite şi saluturile care sunt propuse pentru începutul sfintei Liturghii.
Rugăciuni asupra poporului adunat
97.
V. Te rugăm, Doamne,
dezleagă-ne cu bunăvoinţă de orice păcat,
pentru ca, eliberaţi de păcate,
să-ţi slujim în libertate sufletească.
Prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
98.
V. Doamne, Dumnezeul nostru,
care nu-ţi pierzi răbdarea din cauza insultelor noastre,
dar te laşi înduplecat prin ispăşire:
priveşte, te rugăm, la noi, slugile tale,
care recunoaştem că am păcătuit.
Dă-ne harul să celebrăm cu recunoştinţă
tainele milostivirii tale
şi, după ce vom îndrepta faptele noastre,
să fim fericiţi în speranţa că ne vei da bucuriile veşnice.
Prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
99.
V. Atotputernice, milostive Dumnezeule,
care ne-ai unit în numele Fiului tău,
ca să dobândim îndurare
şi să aflăm har la vreme potrivită:
deschide-ne ochii,
ca să vedem relele pe care le-am făcut,
şi mişcă-ne inimile,
ca să ne întoarcem la tine cu adevărat;
pe cei pe care păcatul i-a despărţit şi i-a împrăştiat,
iubirea ta să-i readucă la unitate;
celor cărora le-a dăunat slăbiciunea,
puterea ta să le redea sănătatea şi să-i întărească;
şi pe aceia pe care moartea i-a învins cu desăvârşire,
Duhul tău să-i readucă la viaţă,
ca, fiind restabilită iubirea în noi,
să strălucească în faptele noastre imaginea Fiului tău,
şi toţi oamenii,
recunoscând chipul său pe faţa Bisericii,
să înţeleagă că tu l-ai trimis
pe Isus Cristos, Fiul tău, Domnul nostru.
R. Amin.
100.
V. Tată al îndurării şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
care ai zis că voieşti salvarea păcătoşilor,
şi nu moartea lor,
ajută poporul tău să se întoarcă la tine şi să aibă viaţă.
Dăruieşte-ne harul ca, urmând cuvântul tău,
să ne mărturisim păcatele
şi să-ţi mulţumim pentru iertarea primită,
ca, făcând adevărul în iubire, să progresăm în toate,
prin Cristos, Fiul tău,
care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
R. Amin.
Lecturi biblice
Lecturile propuse aici sunt alese în funcţie de folosul preoţilor şi al credincioşilor. În funcţie de diversitatea şi de deosebirea grupurilor, pot fi alese şi alte lecturi.
LECTURI DIN VECHIUL TESTAMENT
101.
A luat din el şi a mâncat.
Citire din Cartea Genezei 3,1-19
Între toate vieţuitoarele câmpului
1 pe care le făcuse Domnul Dumnezeu,
şarpele era cel mai viclean.
El a zis către femeie:
„A zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi
din roadele nici unui pom din grădină?”.
2 Femeia a răspuns şarpelui:
„Putem să mâncăm din roadele
tuturor pomilor din grădină;
3 numai din rodul pomului din mijlocul grădinii
ne-a zis Dumnezeu:
«Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el,
ca să nu muriţi!»”.
4 Atunci şarpele a zis către femeie:
„Nicidecum nu veţi muri!
5 Dar Dumnezeu ştie că
în ziua în care veţi mânca din el,
vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi răul”.
6 Aşadar, femeia a văzut
că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit,
şi că pomul era de dorit, ca unul care dă înţelepciune,
şi a luat din el şi a mâncat şi a dat şi bărbatului său
care a mâncat şi el.
7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi
şi au cunoscut că erau goi;
au cusut laolaltă frunze de smochin
şi şi-au făcut îmbrăcăminte din ele.
8 Auzind glasul Domnului Dumnezeu,
care se plimba în grădină
la adierea vântului de după-amiază,
bărbatul şi femeia s-au ascuns de privirea
Domnului Dumnezeu printre pomii grădinii.
9 Domnul Dumnezeu l-a strigat pe Adam şi i-a zis:
„Unde eşti?”.
10 El a răspuns:
„Ţi-am auzit paşii în grădină
şi mi-a fost frică, pentru că sunt gol,
şi m-am ascuns”.
11 Domnul Dumnezeu i-a zis:
„Cine ţi-a spus că eşti gol?
Nu cumva ai mâncat din pomul
din care îţi poruncisem să nu mănânci?”.
12 Adam i-a răspuns:
„Femeia pe care mi-ai dat-o
ca să fie lângă mine,
ea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
13 Domnul Dumnezeu i-a zis femeii:
„Ce ai făcut?”.
Femeia i-a răspuns:
„Şarpele m-a amăgit şi am mâncat”.
14 Domnul Dumnezeu i-a spus şarpelui:
„Fiindcă ai făcut lucrul acesta,
blestemat să fii între toate fiarele câmpului:
pe pântece să te târăşti în toate zilele vieţii tale
şi ţărână să mănânci.
15 Voi pune duşmănie între tine şi femeie,
între seminţia ta şi seminţia ei.
Aceasta îţi va strivi capul,
şi tu îi vei pândi călcâiul”.
16 Domnul Dumnezeu a spus femeii:
„Voi mări suferinţele tale,
vei fi adesea însărcinată
şi-ţi vei naşte copiii în dureri.
Cu toate acestea te vei simţi atrasă către bărbatul tău,
dar el se va purta faţă de tine ca un stăpân”.
17 Bărbatului i-a spus:
„Pentru că ai ascultat de femeia ta
şi ai mâncat din fructul pomului
din care ţi-am poruncit să nu mănânci,
blestemat să fie pământul din cauza ta!
Cu multă trudă îţi vei scoate hrana din el
în toate zilele vieţii tale!
18 De la el însuşi îţi va da numai spini şi pălămidă,
însă vei obţine hrana cultivând pământul.
19 În sudoarea frunţii tale îţi vei câştiga pâinea,
până ce te vei întoarce
în pământul din care ai fost luat;
căci praf eşti şi în praf te vei întoarce”.
Cuvântul Domnului
102.
Cain s-a aruncat asupra fratele său Abel şi l-a ucis.
Citire din Cartea Genezei 4,1-15
Adam a cunoscut-o pe soţia sa Eva;
1 ea a zămislit şi l-a născut pe Cain.
Ea a spus:
„Am dobândit un om de la Domnul!”
2 Mai târziu l-a născut pe Abel, fratele lui Cain.
Abel a devenit păstor,
iar Cain agricultor.
3 După câtva timp,
Cain a adus Domnului jertfă din roadele pământului.
4 La rândul său, Abel a adus jertfă
mieii întâi născuţi din turma sa,
oferind părţile cele mai bune.
Domnul şi-a îndreptat privirea către Abel şi jertfa lui,
5 dar şi-a întors faţa de la Cain şi de la ofranda lui.
Cain s-a mâniat şi a arătat o faţă posomorâtă.
6 Domnul i-a spus lui Cain:
„Pentru ce te-ai mâniat şi ai faţa posomorâtă?
7 Dacă faci binele,
poţi ţine fruntea sus.
Dar dacă nu faci binele,
păcatul pândeşte la uşa ta.
El dă năvală spre tine, dar tu trebuie să-l învingi”.
8 Cain a spus fratelui său Abel:
„Să mergem la câmp!”
Când au ajuns la câmp,
Cain s-a aruncat asupra fratelui său Abel
şi l-a ucis.
9 Domnul l-a întrebat pe Cain:
„Unde este fratele tău, Abel?”
Cain i-a răspuns: „Nu ştiu.
Sunt eu paznicul fratelui meu?”
10 Domnul i-a spus: „Ce ai făcut?
Glasul sângelui fratelui tău
strigă către mine din pământ!
11 Acum deci fii blestemat
pe pământul care şi-a deschis gura
ca să bea sângele fratelui tău,
vărsat de mâna ta.
12 Când vei lucra pământul
să nu-ţi mai dea roadele sale;
zbuciumat şi fugar să fii pe pământ”.
13 Atunci Cain i-a spus Domnului:
„Această pedeapsă este cu mult mai mare
decât aş putea eu suporta!
14 Iată că astăzi tu m-ai alungat de pe pământul meu.
Trebuie să mă ascund departe de tine,
voi fi zbuciumat şi fugar prin lume
şi oricine mă va întâlni mă va ucide”.
15 Domnul i-a răspuns:
„Dacă cineva îl ucide pe Cain,
Cain va fi răzbunat de şapte ori”.
Domnul i-a pus un semn lui Cain,
ca nici unul dintre cei care îl vor întâlni să nu-l ucidă.
Cuvântul Domnului
103.
Domnul i-a răspuns:
„Pentru cei zece, nu voi distruge cetatea”.
Citire din Cartea Genezei 18,17-33
Domnul şi-a zis:
17 „Oare îi voi ascunde lui Abraham
ceea ce am de gând să fac?
18 Nu, deoarece Abraham trebuie să devină
un popor mare şi puternic
şi toate popoarele pământului
trebuie să fie binecuvântate prin el,
19 căci eu l-am ales,
ca el să lase poruncă fiilor săi şi tuturor urmaşilor
să păstreze calea Domnului,
săvârşind ceea ce este bun şi drept,
pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire
ceea ce a promis în favoarea lui Abraham”.
20 Atunci Domnul i-a zis:
„Cât de mare este strigătul care se ridică
împotriva Sodomei şi Gomorei
şi cât de greu este păcatul lor!
21 Mă voi coborî să văd dacă purtarea lor
corespunde întocmai cu strigătul ajuns până la mine,
iar de nu, voi vedea!”
22 De acolo, bărbaţii s-au îndreptat spre Sodoma,
iar Abraham a mai rămas înaintea Domnului.
23 El s-a apropiat şi i-a zis:
„Oare îl vei nimici pe cel drept
împreună cu cel păcătos?
24 Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate;
vrei tu cu adevărat să-i nimiceşti şi pe ei?
Oare nu vei cruţa cetatea
pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea?
25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta:
să-l faci pe cel drept să moară
împreună cu cel păcătos,
să-l tratezi pe cel drept
în acelaşi fel ca pe cel păcătos!
Departe de tine aşa ceva!
Oare judecătorul întregului pământ
va da o sentinţă nedreaptă?”
26 Domnul a răspuns:
„Dacă voi găsi cincizeci de drepţi în Sodoma,
pentru ei voi cruţa toată cetatea!”
27 Abraham a reluat:
„Voi îndrăzni să vorbesc cu Domnul,
eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă!
28 Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci.
Pentru aceştia cinci care lipsesc
vei nimici toată cetatea?”
Domnul i-a răspuns:
„N-o voi distruge,
dacă voi găsi patruzeci şi cinci”.
29 Abraham a insistat:
„Poate că se vor găsi numai patruzeci”.
Domnul i-a răspuns:
„Pentru cei patruzeci,
n-o voi distruge!”
30 Abraham i-a zis:
„Să nu se supere Domnul meu,
dacă îndrăznesc să mai vorbesc.
Poate că vor fi numai treizeci!”
Domnul i-a răspuns:
„Dacă voi găsi treizeci de drepţi,
n-o voi distruge!”
31 Abraham i-a zis atunci:
„Voi îndrăzni să-i mai vorbesc
încă o dată Domnului meu.
Poate se vor găsi numai douăzeci!”
Domnul i-a răspuns:
„Pentru cei douăzeci, n-o voi distruge!”
32 Atunci a mai zis Abraham:
„Să nu se supere Domnul meu,
nu voi mai vorbi decât o singură dată.
Poate se vor găsi numai zece!”
Domnul i-a răspuns:
„Pentru cei zece,
nu voi distruge cetatea Sodoma!”
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abraham,
a plecat, iar Abraham s-a întors acasă.
Cuvântul Domnului
104.
L-au pus la încercare pe Domnul, zicând:
„Este oare Domnul cu adevărat în mijlocul nostru, sau nu este?”
Citire din Cartea Exodului 17,1-7
În zilele acelea,
1 toată comunitatea fiilor lui Israel
a plecat din deşertul Sin,
respectând popasurile prescrise de Domnul.
Şi-au stabilit taberele la Rafidim.
2 Aici nu era apă de băut.
3 Poporul revoltat a început să strige la Moise:
„Dă-ne apă să bem!”
Moise i-a răspuns:
„Pentru ce vă revoltaţi împotriva mea?
Pentru ce îl puneţi pe Domnul la încercare?”
Poporul chinuit de sete,
cârtea împotriva lui Moise, zicând:
„Pentru ce ne-ai scos din Egipt?
Ca să ne faci să murim
de sete aici, cu copiii şi turmele noastre?”
4 Moise a strigat către Domnul zicând:
„Ce să-i fac poporului acesta?
Încă puţin şi mă vor ucide cu pietre”.
5 Domnul i-a zis lui Moise:
„Treci înaintea poporului,
ia cu tine pe câţiva dintre bătrânii lui Israel,
ia-ţi în mână toiagul cu care ai lovit Nilul şi porneşte.
6 Iată, eu voi sta înaintea ta pe stânca muntelui Horeb;
tu vei lovi stânca, va ţâşni din ea apă
şi poporul va bea”.
7 Iar Moise a făcut aşa în faţa bătrânilor lui Israel.
De aceea el a pus acestui loc
numele de „Massa” şi „Meriba”,
pentru că fiii lui Israel l-au învinuit pe Domnul
şi pentru că l-au pus la încercare zicând:
„Este oare Domnul cu adevărat în mijlocul nostru,
sau nu este?”
Cuvântul Domnului
105.
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău!
Să nu ai alţi dumnezei!
Citire din Cartea Exodului 20,1-21
În zilele acelea,
1 Dumnezeu s-a adresat lui Moise pe muntele Sinai
şi a rostit aceste cuvinte:
2 „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
3 Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.
4 Să nu-ţi faci chip cioplit şi nimic ce să înfăţişeze
lucrurile care sunt sus în cer sau jos pe pământ,
sau în apele care sunt sub pământ.
5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti;
căci eu, Domnul Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu gelos,
care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii
până la al treilea şi al patrulea neam
al celor care mă urăsc,
6 şi mă îndur până la al miilea neam
de cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele.
7 Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău
în zadar, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit
pe cel care va lua în zadar numele lui.
8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinţeşti.
9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci toate muncile tale,
10 dar ziua a şaptea este zi de odihnă,
închinată Domnului Dumnezeul tău;
să nu lucrezi în acea zi nimic,
nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta,
nici servitorul tău, nici servitoarea ta,
nici vitele tale, nici străinul care este în casa ta.
11 Căci în şase zile a făcut Dumnezeu cerurile,
pământul şi marea, şi tot ce este în ele,
iar în ziua a şaptea s-a odihnit. De aceea
a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult
în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
13 Să nu ucizi.
14 Să nu săvârşeşti adulter.
15 Să nu furi.
16 Să nu mărturiseşti fals împotriva aproapelui tău.
17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău;
să nu pofteşti femeia aproapelui tău,
nici servitorul, nici servitoarea, nici boul, nici măgarul
şi nici un lucru ce este al lui”.
18 Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei
şi vedea flăcările muntelui, care fumega.
La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea departe.
19 Ei i-au zis lui Moise:
„Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta;
dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu,
ca să nu murim”.
20 Moise a zis poporului:
„Nu vă înspăimântaţi; căci Dumnezeu a venit
tocmai ca să vă pună la încercare
şi ca să aveţi frica lui înaintea ochilor voştri,
ca să nu păcătuiţi”.
21 Poporul stătea la depărtare;
iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
106.
Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
din toată inima.
Citire din Cartea Deuteronomului 6,4-9
În zilele acelea,
Moise a vorbit către popor:
4 „Ascultă, Israele,
Domnul, Dumnezeul nostru,
este singurul Domn.
5 Să-l iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău,
din toată inima ta şi din tot sufletul tău
şi din toate puterile tale.
6 Aceste porunci, pe care ţi le dau eu astăzi,
să rămână întipărite în inima ta.
7 Să le repeţi fiilor tăi,
să le vorbeşti despre ele fără încetare,
când stai acasă sau mergi pe drum,
când te culci şi când te scoli,
8 să le legi la mână ca pe un semn,
să le porţi pe frunte ca pe un talisman;
9 să le scrii la intrarea casei
şi la porţile cetăţilor tale”.
Cuvântul Domnului
107.
Poporul tău s-a abătut curând
de la calea pe care le-am arătat-o.
Citire din Cartea Deuteronomului 9,7-19
În zilele acelea,
Moise a vorbit către popor:
7 „Adu-ţi aminte şi nu uita cum ai provocat
mânia Domnului, Dumnezeului tău, în pustiu.
Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului
până la sosirea voastră în locul acesta,
v-aţi răzvrătit mereu împotriva Domnului!
8 La Horeb, l-aţi provocat pe Domnul,
încât, mâniat, Domnul voia să vă nimicească.
9 Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele din piatră,
tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi,
am rămas pe munte
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
fără să mănânc pâine şi fără să beau apă;
10 şi Domnul mi-a dat cele două table din piatră,
scrise cu degetul lui Dumnezeu,
şi cuprinzând toate cuvintele
pe care vi le spusese Domnul pe munte,
din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.
11 După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
Domnul mi-a dat cele două table din piatră,
tablele legământului.
12 Domnul mi-a zis atunci:
«Scoală-te şi coboară-te în grabă de aici;
căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, a păcătuit.
S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o;
şi-au făcut un chip turnat».
13 Domnul mi-a zis din nou:
«Eu văd că poporul acesta
este un popor tare încăpăţânat.
14 Lasă-mă să-i nimicesc
şi să le şterg numele de sub ceruri;
iar pe tine te voi face un neam mai puternic
şi mai mare la număr decât poporul acesta».
15 M-am întors şi am coborât de pe munte,
care era tot numai foc,
cu cele două table ale legământului
în amândouă mâinile mele.
16 M-am uitat, şi iată că păcătuiserăţi
împotriva Domnului, Dumnezeului vostru,
vă făcuserăţi un viţel turnat,
vă depărtaserăţi curând de la calea
pe care v-o arătase Domnul.
17 Am apucat atunci cele două table,
le-am aruncat din mâinile mele
şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.
18 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,
ca mai înainte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
fără să mănânc pâine şi fără să beau apă,
din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşiserăţi
înaintea Domnului, ca să-l mâniaţi.
19 Căci mă îngrozisem la vederea mâniei şi urgiei
de care era cuprins Domnul împotriva voastră,
până acolo încât voia să vă nimicească.
Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta”.
Cuvântul Domnului
108.
Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.
Citire din Cartea Deuteronomului 30,15-20
În zilele acelea,
Moise a vorbit poporului spunând:
15 „Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul:
16 Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău
să umbli pe căile lui şi să păzeşti poruncile lui,
legile şi rânduielile lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti,
şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze
în ţara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta
şi, lăsându-te amăgit,
te vei închina altor zei şi le vei sluji,
18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe
în ţara pe care o veţi lua în stăpânire,
după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul ca martori
că am pus înaintea voastră
viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul.
Alege, aşadar, viaţa, ca să trăieşti tu şi seminţia ta.
20 Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
să asculţi glasul lui şi să te alipeşti de el,
căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale,
şi numai aşa vei putea locui
în ţara pe care Domnul Dumnezeul tău
cu jurământ a făgăduit-o părinţilor tăi,
lui Abraham, lui Isaac şi lui Iacob, că le-o va da”.
Cuvântul Domnului
109.
Atunci David i-a zis lui Natan:
„Am păcătuit împotriva Domnului”.
Natan i-a spus lui David:
„Domnul ţi-a iertat păcatul: tu nu vei muri”.
Citire din Cartea a doua a lui Samuel 12,1-9.13
În zilele acelea,
1 Domnul l-a trimis pe profetul Natan la David,
care s-a dus şi i-a spus:
„Într-o cetate erau doi oameni:
unul era bogat, iar celălalt sărac.
2 Bogatul avea oi şi boi în număr foarte mare.
3 Săracul avea numai o oiţă pe care o cumpărase.
El o hrănea, iar ea creştea în casa lui o dată cu copiii.
Mânca din pâinea lui, bea din paharul lui,
dormea lângă el; îi era ca o fiică.
4 Într-o zi, a venit un călător la omul bogat.
Acesta, voind să-şi hrănească oaspetele,
cruţându-şi turmele sale de oi şi de boi,
a luat oiţa săracului
şi a pregătit-o pentru oaspetele său”.
5 Auzind acestea,
David s-a înfuriat împotriva acelui om
şi i-a spus lui Natan:
„Viu este Domnul,
omul care a făcut aceasta merită moartea;
6 el va da înapoi de patru ori valoarea oiţei,
pentru că a comis o asemenea faptă
şi nu i-a fost milă”.
7 Atunci, Natan i-a spus lui David:
„Acest om eşti tu.
Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel:
Eu te-am uns rege peste Israel,
te-am salvat din mâna lui Saul,
8 apoi ţi-am dat casa stăpânului tău,
ţi-am dat soţiile regelui,
ţi-am dat casa lui Israel şi a lui Iuda,
şi dacă acestea nu ar fi fost de ajuns,
aş fi adăugat multe altele.
9 Pentru ce deci
ai dispreţuit cuvântul Domnului,
săvârşind ceea ce este rău în ochii săi?
Tu l-ai omorât cu sabia pe Urie heteul
şi pe femeia lui ţi-ai luat-o de soţie;
cu sabia fiilor lui Amon l-ai făcut să piară”.
13 Atunci, David i-a zis lui Natan:
„Am păcătuit împotriva Domnului”.
Natan i-a răspuns:
„Domnul ţi-a iertat păcatul:
tu nu vei muri”.
Cuvântul Domnului
110.
Cei care erau din neamul lui Israel
au venit şi şi-au mărturisit păcatele.
Citire din Cartea lui Nehemia 9,1-20
În a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni,
1 fiii lui Israel s-au adunat,
îmbrăcaţi în sac şi presăraţi cu ţărână,
ca să ţină post.
2 Cei care erau din neamul lui Israel,
despărţindu-se de toţi străinii,
au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor
şi fărădelegile părinţilor lor.
3 După ce au şezut jos,
au citit din cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor,
a patra parte din zi;
şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele
şi s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor.
4 Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia,
Bani şi Chenani s-au suit pe scaunul leviţilor
şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.
5 Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia,
Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, au zis:
„Sculaţi-vă şi binecuvântaţi-l
pe Domnul, Dumnezeul vostru,
din veşnicie în veşnicie!
Binecuvântat să fie numele tău cel preaînalt,
care este mai presus
de orice binecuvântare şi de orice laudă!
6 Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile,
cerurile cerurilor şi toată oştirea lor,
şi pământul cu tot ce este pe el,
mările cu tot ce cuprind ele.
Tu dai viaţă tuturor acestora,
şi oştirea cerurilor se închină înaintea ta.
7 Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abram,
l-ai scos din Caldeia şi i-ai pus numele Abraham.
8 Tu ai găsit inima lui credincioasă înaintea ta,
ai făcut legământ cu el şi ai făgăduit
că vei da seminţei lui ţara canaaneenilor,
heteilor, amoreilor, ferezeilor,
iebuseilor şi ghergheseilor.
Şi ţi-ai ţinut cuvântul, căci eşti drept.
9 Tu ai văzut necazul părinţilor noştri în Egipt,
şi le-ai auzit strigătele la Marea Roşie.
10 Ai făcut semne şi minuni împotriva lui faraon,
împotriva tuturor slujitorilor lui
şi împotriva întregului popor din ţara lui,
pentru că ştiai cu câtă îngâmfare
se purtaseră faţă de părinţii noştri,
şi ţi-ai arătat slava ta cum se vede astăzi.
11 Ai despărţit marea înaintea lor
şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării:
dar i-ai prăbuşit în adânc,
ca o piatră în fundul apelor,
pe cei care-i urmăreau.
12 I-ai călăuzit ziua printr-un stâlp de nor,
şi noaptea printr-un stâlp de foc,
care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze.
13 Ai coborât pe muntele Sinai,
le-ai vorbit din înălţimea cerurilor
şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate,
învăţături şi orânduiri minunate.
14 Le-ai făcut cunoscut sabatul tău cel sfânt
şi le-ai dat, prin robul tău, Moise,
porunci, învăţături şi o lege.
15 Le-ai dat pâine din ceruri când le era foame,
şi ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete.
Şi le-ai spus să intre în stăpânirea ţării
pe care ai jurat că le-o vei da.
16 Dar părinţii noştri s-au îngâmfat
şi şi-au înţepenit grumazul.
N-au urmat poruncile tale,
17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării
minunile pe care le-ai făcut pentru ei.
Şi-au înţepenit grumazul
şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie
ca să se întoarcă în robia lor, în Egipt.
Dar tu, tu eşti un Dumnezeu iertător,
îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate.
Şi nu i-ai părăsit,
18 nici chiar atunci când şi-au făcut un viţel turnat
şi au zis: „Iată Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt!”
şi au săvârşit defăimări cumplite faţă de tine.
19 În îndurarea ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustiu,
şi stâlpul de nor n-a încetat
să-i călăuzească ziua pe drum,
nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea
drumul pe care aveau să-l urmeze.
20 Le-ai dat duhul tău cel bun, ca să-i înveţe;
n-ai îndepărtat mana ta de la gura lor
şi le-ai dat apă să-şi potolească setea.
Cuvântul Domnului
111.
Iubiţi dreptatea, căci înţelepciunea nu poate
să intre într-un suflet care unelteşte răul,
nici să locuiască într-un trup subjugat păcatului.
Citire din Cartea Înţelepciunii 1,1-16
Iubiţi dreptatea, voi, care conduceţi pe pământ;
1 aveţi gânduri drepte despre Domnul;
căutaţi-l cu inima sinceră,
2 căci el se lasă găsit
de cei care nu-l pun la încercare
şi se arată celor care nu refuză să creadă în el.
3 Gândurile perverse îndepărtează de Dumnezeu
şi, dacă atotputernicia lui este pusă la încercare,
îi face de ruşine pe cei fără de minte.
4 Căci înţelepciunea nu poate să intre
într-un suflet care unelteşte răul,
nici să locuiască într-un trup subjugat păcatului.
5 Duhul Sfânt, călăuzitorul oamenilor,
fuge de făţărnicie,
se îndepărtează de cugetele nechibzuite
şi este alungat când se apropie nedreptatea.
6 Înţelepciunea este un duh
care îi iubeşte pe oameni,
dar nu-l va lăsa nepedepsit
pe cel care rosteşte cuvinte de blasfemie,
căci Dumnezeu îi pătrunde gândurile cele mai ascunse,
îi vede clar inima şi-i aude cuvintele.
7 Duhul Domnului umple universul,
cuprinde toate şi aude orice glas.
8 De aceea, cel care spune lucruri nedrepte
nu poate să se ascundă
şi dreptatea răzbunătoare nu-l uită.
9 Gândurile celui nelegiuit vor fi cercetate,
cuvintele vor ajunge la auzul Domnului,
pentru a fi pedepsite nelegiuirile lui;
10 pentru că urechea geloasă aude toate,
nici chiar şoapta murmurărilor nu se poate ascunde.
11 Aşadar, feriţi-vă de murmurul
care nu foloseşte la nimic
şi feriţi-vă limba de clevetire,
pentru că nici un cuvânt ascuns
nu rămâne nepedepsit
şi gura care minte ucide sufletul.
12 Nu vă grăbiţi moartea prin greşelile vieţii voastre
şi nu vă atrageţi pieirea
prin lucrările mâinilor voastre.
13 Dumnezeu nu a creat moartea
şi nici nu se bucură de pieirea celor vii.
14 Toate le-a creat ca să existe
şi toate făpturile din lume sunt bine făcute,
nu găseşti în ele otrava care să le facă să moară;
puterea morţii nu domneşte pe pământ,
15 căci dreptatea este nemuritoare.
16 Cei nelegiuiţi cheamă asupra lor moartea
prin gesturi şi prin cuvinte,
se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea
şi încheie alianţă cu ea, pentru că sunt vrednici,
cu adevărat, ca să fie ai ei.
Cuvântul Domnului
112.
Speranţa celui nelegiuit este ca praful care este spulberat de vânt,
dar drepţii trăiesc în veşnicie.
Citire din Cartea Înţelepciunii 5,1-16
Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală
1 înaintea acelora care l-au oprimat
şi au dispreţuit munca lui.
2 Văzându-l, ei vor fi cuprinşi de o teamă cumplită
şi vor fi uimiţi de misiunea mântuirii lui neaşteptate.
3 Ei vor spune între ei, făcând pocăinţă
şi gemând de tulburare în duhul lor:
4 „Acesta este acela de care noi odinioară
ne-am bătut joc şi l-am avut ca ţintă
a batjocurii noastre.
Noi, ca nişte nebuni,
am considerat viaţa lui o nebunie
şi sfârşitul lui dezonorant.
5 Dar cum a fost socotit printre fiii lui Dumnezeu
şi partea lui se află printre sfinţii lui?
6 Aşadar, eram departe de calea adevărului
şi lumina dreptăţii nu a luminat asupra noastră:
soarele nu a răsărit peste noi.
7 Ne-am angajat pe căile nedreptăţii şi ale pierzării,
am străbătut pustiuri neumblate,
dar n-am cunoscut calea Domnului!
8 La ce ne-a folosit mândria?
La ce ne-au slujit bogăţiile şi lăudăroşenia?
9 Toate acestea au trecut ca o umbră,
ca o veste care aleargă încoace şi încolo,
10 ca o corabie care străbate apa învolburată,
a cărei urmă nu poţi să o mai găseşti după ce a trecut,
şi nici drumul carenei prin valuri;
11 sau ca pasărea ce zboară prin cer
şi nu se găseşte nici un semn al drumului ei,
dar bătaia aripilor loveşte aerul uşor
şi îl despică prin tăria avântului
şi îl traversează prin mişcarea aripilor,
iar după aceea nimic nu mai arată pe unde a trecut;
12 sau ca o săgeată trasă la ţintă;
aerul pe care l-a spintecat revine la loc continuu
şi astfel, nu se cunoaşte trecerea ei.
13 La fel şi noi, abia născuţi,
am şi încetat să mai fim
şi nu putem să arătăm nici un semn de virtute;
ne-am sfârşit în răutatea noastră”.
14 Pentru că speranţa celui nelegiuit
este ca praful care este spulberat de vânt,
ca spuma uşoară împrăştiată de furtună,
ca fumul risipit de vânt
şi ca amintirea unui oaspete care a stat numai o zi.
15 Dar drepţii trăiesc în veşnicie
şi răsplata lor este la Domnul
şi Cel Preaînalt se îngrijeşte de ei.
16 De aceea, vor primi coroana de cinste
şi diadema frumuseţii chiar din mâna Domnului,
pentru că dreapta lui îi păzeşte
şi braţul lui îi apără.
Cuvântul Domnului
113.
Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut,
şi atunci, când te vei ruga,
ţi se vor ierta păcatele.
Citire din Cartea lui Ben Sirah 28,1-7
Omul care vrea să se răzbune,
1 răzbunare va găsi la Domnul,
căci Domnul îi va ţine minte păcatele.
2 Iartă aproapelui tău răul pe care ţi l-a făcut
şi atunci, când te vei ruga,
ţi se vor ierta păcatele.
3 Dacă omul ţine mânie împotriva altui om,
cum va îndrăzni
să ceară vindecare de la Domnul?
4 Dacă nu are milă de un om, asemenea lui,
cum poate cere iertare pentru păcatele sale?
5 dacă el, care este un sărman muritor,
ţine supărare,
atunci cine îi va ierta păcatele?
6 Gândeşte-te la cele de pe urmă ale tale
şi pune capăt oricărei duşmănii.
7 Adu-ţi aminte că vei muri şi vei putrezi
şi ţine poruncile.
Cuvântul Domnului
114.
Am hrănit şi am crescut copii,
dar ei s-au revoltat împotriva mea.
Citire din Cartea lui Isaia 1,2-6.15-18
Ascultaţi, ceruri,
2 şi pleacă-ţi urechile, pământule,
căci Domnul vorbeşte:
„Am hrănit şi am crescut copii,
dar ei s-au revoltat împotriva mea.
3 Boul îşi cunoaşte proprietarul
şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său:
dar Israel nu cunoaşte,
poporul meu nu înţelege”.
4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi,
sămânţă de nelegiuiţi, copii distrugători!
L-au părăsit pe Domnul,
l-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel.
I-au întors spatele.
5 De ce vreţi să mai fiţi loviţi
voi, care adunaţi nelegiuiri?
Tot capul este numai rană
şi toată inima suferă!
6 Din tălpi până-n creştet,
nimic nu-i sănătos:
ci numai răni, vânătăi şi răni deschise nestoarse,
nici legate şi nici alinate cu untdelemn:
15 Când întindeţi mâinile, eu îmi acopăr ochii;
şi, oricât de mult v-aţi ruga, eu nu vă ascult;
mâinile voastre sunt pline de sânge:
16 spălaţi-vă, curăţaţi-vă,
îndepărtaţi răutatea gândurilor voastre
dinaintea ochilor mei,
încetaţi de a săvârşi răul,
17 învăţaţi să faceţi binele,
căutaţi dreptatea,
ajutaţi-l pe cel oprimat,
faceţi dreptate celui orfan,
apăraţi văduva!
18 Veniţi să facem judecată, zice Domnul.
Chiar dacă ar fi păcatele voastre
asemenea carminului,
vor deveni albe ca zăpada,
şi de-ar fi roşii cum este purpura,
se vor face albe ca lâna.
Cuvântul Domnului
115.
Prietenul meu avea o vie
şi trăgea nădejde să-i facă struguri buni, şi a făcut struguri sălbatici.
Citire din Cartea lui Isaia 5,1-7
Voi cânta pentru prietenul meu
1 cântecul celui ce mi-e drag despre via sa.
Prietenul meu avea o vie pe o coastă mănoasă;
2 şi a săpat-o şi a curăţat-o de pietre
şi a sădit viţă de soi bun
şi a zidit un turn în mijlocul ei şi a săpat un teasc;
şi trăgea nădejde să-i facă struguri buni,
şi a făcut struguri sălbatici.
3 Acum, aşadar, voi locuitori ai Ierusalimului
şi bărbaţi din Iudeea, fiţi judecători între mine şi via mea.
4 Ce-ar mai fi trebuit să-i fac viei mele şi nu i-am făcut?
Eu am aşteptat să-mi rodească struguri buni.
Pentru ce mi-a rodit struguri sălbatici?
5 Vă voi spune acum ce-i voi face viei mele:
îi voi smulge gardul, şi vor paşte în ea vitele;
îi voi dărâma zidul, şi o vor călca toţi în picioare.
6 Voi face din ea o coastă pustie; nu va mai fi
nici curăţată, nici săpată; o vor năpădi spinii şi bălăriile.
Voi porunci norilor să nu mai plouă peste ea.
7 Via Domnului universului este casa lui Israel
şi bărbaţii din Iudeea sunt viţa pe care el o iubea;
şi el se aştepta la dreptate, şi iată vărsare de sânge;
şi el nădăjduia judecată dreaptă,
şi iată strigătele celor nedreptăţiţi.
Cuvântul Domnului
116.
Eu îţi voi ierta fărădelegile
prin bunăvoinţa mea.
Citire din Cartea lui Isaia 43,22-28
Aşa vorbeşte Domnul:
22 „Tu, Iacobe, nu m-ai invocat;
tu nu te-ai ostenit pentru mine, Israele!
23 Nu mi-ai adus oile tale ca ardere de tot
şi nu m-ai cinstit cu jertfele tale.
Nu te-am împovărat cu daruri de mâncare;
şi nu te-am obosit cu jertfe de tămâie.
24 Nu ai cumpărat pentru mine animale de jertfă cu argint,
nici nu m-ai săturat cu grăsimea victimelor tale;
prin păcatele tale, m-ai tratat ca pe un sclav,
m-ai chinuit cu nelegiuirile tale.
25 Iată, eu îţi voi ierta fărădelegile prin bunăvoinţa mea
şi nu-mi voi mai aminti de păcatele tale.
26 Adu-mi aminte, să ne judecăm împreună,
vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi dovedeşti dreptatea.
27 Cel dintâi tată al tău a păcătuit,
şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva mea.
28 De aceea, am socotit ca nişte pângăriţi
conducătorii locaşului tău sfânt,
l-au dat pierzării pe Iacob, şi batjocurii pe Israel”.
Cuvântul Domnului
117.
Domnul a făcut să cadă asupra lui
fărădelegile noastre ale tuturor.
Citire din Cartea profetului Isaia 53,1-12
Cine ar fi crezut ceea ce am auzit noi,
1 şi puterea Domnului
cui i-a fost astfel descoperită?
2 A crescut înaintea lui Dumnezeu ca o plantă plăpândă,
având rădăcina într-un pământ uscat;
chipul lui nu avea nici o frumuseţe,
ca să atragă privirile,
înfăţişarea lui nu avea nimic care să ne placă.
3 Era dispreţuit precum cel din urmă dintre oameni:
om al durerilor, obişnuit cu suferinţa;
unul înaintea căruia să-ţi întorci faţa;
atât de dispreţuit, încât nu l-am luat în seamă.
4 Şi totuşi el purta durerile noastre
şi era împovărat cu suferinţele noastre.
Noi îl socoteam pedepsit,
bătut şi înjosit de Dumnezeu.
5 Dar el era străpuns pentru păcatele noastre
şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care a căzut asupra lui
ne-a adus nouă pacea
şi rănile lui ne-au adus vindecarea.
6 Toţi umblam rătăcind ca nişte oi,
fiecare îşi urma drumul lui,
dar Domnul a făcut să cadă asupra lui
fărădelegile noastre ale tuturor.
7 Chinuit fiind, s-a smerit şi nu şi-a deschis gura;
ca un miel dus la înjunghiere,
ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund,
el nu şi-a deschis gura.
8 A fost judecat şi condamnat printr-o sentinţă nedreaptă:
cine i-a luat apărarea?
A fost smuls dintre cei vii!
Pentru fărădelegile poporului său
a fost dus la moarte.
9 Mormântul i-a fost pregătit printre cei fărădelege
şi la moarte a fost aşezat împreună cu răufăcătorii;
şi totuşi el nu săvârşise nici o nedreptate
şi nici nu rostise vreo minciună.
10 Domnul a voit să-l zdrobească prin suferinţă.
Dar, dacă îşi va da viaţa ca ispăşire pentru păcate,
îşi va vedea urmaşii, îşi va prelungi zilele
şi voinţa Domnului se va împlini prin el.
11 După ce sufletul său va fi trecut prin suferinţe,
el va vedea lumina
şi această lumină îl va copleşi de bucurie.
Prin suferinţele sale, cel drept, servitorul meu,
va îndreptăţi mulţimile;
va lua asupra sa fărădelegile lor.
12 Pentru aceasta îi voi da popoarele drept moştenire
şi va lua în stăpânire popoare nenumărate
ca răsplată că s-a dat pe sine la moarte
şi că a fost numărat printre făcătorii de rele,
el care a purtat păcatele celor mulţi
şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.
Cuvântul Domnului
118.
Cel rău să-şi părăsească drumul lui,
să se întoarcă la Domnul, căci el se va îndura de dânsul,
la Dumnezeul nostru cel mult iertător.
Citire din Cartea profetului Isaia 55,1-11
Aşa vorbeşte Domnul:
1 „Voi care sunteţi însetaţi, veniţi la apă,
chiar dacă nu aveţi bani, veniţi;
veniţi şi procuraţi-vă grâu fără bani şi mâncaţi;
procuraţi-vă vin şi lapte,
fără să plătiţi nimic.
2 De ce vă irosiţi banii
pentru ceea ce nu vă hrăneşte
şi munca voastră pentru ceea ce nu vă satură?
Ascultaţi-mă pe mine
şi veţi mânca numai bunătate:
şi vă veţi hrăni cu mâncăruri alese.
3 Deschideţi-vă urechile! Veniţi la mine!
Ascultaţi şi sufletul vostru va fi viu.
Voi încheia cu voi un legământ veşnic,
după cum i-am promis lui David.
4 Iată pe el l-am pus
ca o mărturie pentru popoare,
conducător şi stăpânitor peste neamuri.
5 Iată, tu vei chema la tine popoare pe care nu le ştii
şi vor alerga la tine popoare care nu te cunosc;
vor face aceasta
din iubire pentru Domnul Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, care te va preamări.
6 Căutaţi-l pe Domnul cât timp îl mai puteţi găsi,
chemaţi-l câtă vreme este aproape de voi.
7 Cel rău să-şi părăsească drumul lui
şi omul nelegiuit gândurile lui,
să se întoarcă la Domnul
– căci el se va îndura de dânsul –
la Dumnezeul nostru cel mult iertător.
8 Căci gândurile mele
nu sunt gândurile voastre
şi căile voastre
nu sunt căile mele, spune Domnul;
9 cu cât cerul se înalţă deasupra pământului,
cu atât căile mele se înalţă peste căile voastre
şi gândurile mele peste gândurile voastre.
10 După cum ploaia şi zăpada,
care cad din ceruri,
nu se întorc înapoi fără să ude pământul,
fără să-l facă să rodească şi să odrăslească,
pentru ca să dea sămânţă semănătorului
şi pâine celui care mănâncă,
11 tot aşa şi cuvântul meu,
care iese din gura mea,
nu se va întoarce la mine fără rod,
ci va face ceea ce vreau eu
şi îşi va împlini misiunea”.
Cuvântul Domnului
119.
Dacă vei da de mâncare celui flămând
şi vei aduce mângâiere celui amărât,
atunci lumina ta va răsări în întuneric
şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare.
Citire din Cartea profetului Isaia 58,1-11
Aşa spune Domnul Dumnezeu:
1 „Strigă din toate puterile şi nu te opri,
dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă,
vesteşte poporului meu păcatele sale
şi casei lui Iacob, fărădelegile sale.
2 În fiecare zi mă caută şi vor să afle căile mele,
ca un neam care ar fi înfăptuit dreptatea
şi n-ar fi părăsit legea Dumnezeului său.
Ei mă întreabă despre legile dreptăţii
şi vor să se apropie de Dumnezeu.
Dar tot ei zic:
3 «Pentru ce să postim dacă tu nu vezi?
La ce să ne chinuim sufletul
dacă tu nu ţii seamă de lucrul acesta?»
Dar iată că, în zi de post,
voi vă lăsaţi în voia pornirilor voastre
şi asupriţi crunt pe slujitorii voştri.
4 În timp ce postiţi, voi vă certaţi
şi bateţi furioşi cu pumnul.
Dacă vreţi ca strigătul vostru să se audă sus,
nu mai postiţi ca până acum.
5 Oare acesta este postul care-mi place?
Oare aceasta este ziua
în care omul îşi smereşte sufletul său?
Să-şi plece capul ca un fir de papură
şi să se culce pe sac şi cenuşă?
Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6 Iată postul care-mi place:
rupe lanţurile nedreptăţii,
dezleagă legăturile robiei,
dă drumul celor asupriţi
şi sfărâmă orice fel de jug;
7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând
şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost;
pe cel gol îmbracă-l
şi nu întoarce spatele semenului tău.
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile
şi-ţi vei grăbi vindecarea;
dreptatea ta îţi va merge înainte
şi slava Domnului te va însoţi.
9 Atunci tu îl vei chema pe Domnul
şi el îţi va răspunde,
îl vei striga şi el îţi va zice: «Iată-mă!»
Dacă vei îndepărta din mijlocul tău asuprirea,
gestul de ameninţare şi cuvintele de ocară,
10 dacă vei da de mâncare celui flămând
şi vei aduce mângâiere celui amărât,
atunci lumina ta va răsări în întuneric
şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare.
11 Domnul te va călăuzi neîncetat,
îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă
şi va da din nou putere mădularelor tale;
vei fi ca o grădină bine udată,
ca un izvor ale cărui ape nu seacă niciodată”.
Cuvântul Domnului
120.
Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire
între voi şi Dumnezeul vostru.
Citire din Cartea profetului Isaia 59,1-4.9-15
Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă
1 ca să nu mântuiască,
nici urechea lui prea tare ca să nu audă,
2 ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire
între voi şi Dumnezeul vostru;
păcatele voastre vă ascund faţa lui
şi-l împiedică să vă asculte!
3 Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge
şi degetele de nelegiuiri;
buzele voastre spun minciuni
şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.
4 Nu este nimeni care să ceară dreptatea,
nici unul care să judece în adevăr;
ei se bizuiesc pe lucruri de nimic şi spun neadevăruri,
zămislesc răul, şi nasc nelegiuirea.
9 De aceea, hotărârea de mântuire
este departe de noi
şi dreptatea nu ne ajunge.
Aşteptăm lumina, şi iată întunericul,
strălucirea, şi umblăm în negură!
10 Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid,
bâjbâim ca cei ce n-au ochi,
ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea,
în mijlocul celor sănătoşi
suntem ca nişte morţi.
11 Mormăim cu toţii ca nişte urşi,
ne văităm ca nişte porumbei,
aşteptăm judecata, şi nu este,
aşteptăm mântuirea,
şi ea este departe de noi.
12 Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea ta,
şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră;
fărădelegile noastre sunt cu noi,
şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.
13 Am fost vinovaţi
şi necredincioşi faţă de Domnul,
l-am părăsit pe Dumnezeul nostru;
am vorbit cu apăsare şi răzvrătire,
am cugetat şi am vorbit cuvinte mincinoase;
14 şi astfel, judecata s-a întors îndărăt,
şi mântuirea a stat deoparte;
căci adevărul s-a poticnit în piaţă
şi neprihănirea nu poate să se apropie.
15 Adevărul s-a făcut nevăzut,
şi cel care se depărtează de rău este jefuit.
Domnul vede, cu privirea mânioasă,
că nu mai este nici o neprihănire.
Cuvântul Domnului
121.
Poporul meu a săvârşit o dublă nelegiuire:
m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie,
şi şi-au săpat rezervoare sparte, care nu pot ţine apa.
Citire din Cartea profetului Ieremia 2,1-13
Cuvântul Domnului
1 mi s-a adresat, spunându-mi:
2 „Mergi şi strigă la urechile Ierusalimului!
Aşa vorbeşte Domnul:
Mi-am adus aminte de tine,
de gingăşia din anii tinereţii tale,
de iubirea din vremea logodnei tale,
când m-ai urmat în pustiu, într-un pământ necultivat.
3 Israel era sfânt pentru Domnul, pârga recoltei sale.
Cine îndrăznea să mănânce din ea
trebuia să ispăşească pentru aceasta;
nenorocirea venea asupra lui, spune Domnul.
4 Ascultaţi cuvântul Domnului,
casa lui Iacob, şi voi, toate familiile casei lui Israel!
5 Aşa vorbeşte Domnul:
Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în mine,
de s-au îndepărtat de mine,
şi au mers după nimicuri
şi au ajuns ei înşişi de nimic?
6 Ei n-au întrebat:
«Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului,
care ne-a călăuzit prin pustiu,
printr-un pământ uscat şi plin de gropi,
printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii,
printr-un pământ pe unde nimeni nu trece
şi unde nu locuieşte nici un om?»
7 Eu v-am dus într-o ţară ca o grădină,
ca să vă înfruptaţi din roadele şi bunătăţile ei,
dar îndată ce aţi ajuns într-însa, voi aţi pângărit-o,
aţi făcut din moştenirea mea un loc de sacrilegii.
8 Preoţii n-au întrebat:
«Unde este Domnul?»
şi apărătorii legii nu mă mai cunoşteau,
păstorii poporului s-au răsculat împotriva mea,
profeţii au profeţit în numele zeului Baal
şi au urmat zei care nu au nici o putere.
9 De aceea, voi face judecată împotriva voastră,
zice Domnul, şi voi cere răzbunare
împotriva copiilor voştri.
10 Mergeţi în insulele Chitim şi priviţi!
Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine,
şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva:
11 şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii,
deşi ei nu sunt dumnezei?
Dar poporul meu şi-a schimbat slava cu ceva
care nu este de nici un ajutor!
12 Voi, cerurilor, îngroziţi-vă
şi să se cutremure porţile voastre, spune Domnul.
13 Poporul meu a săvârşit o dublă nelegiuire:
m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie,
şi şi-au săpat rezervoare, rezervoare sparte,
care nu pot ţine apa!”
Cuvântul Domnului
122.
Ascultaţi glasul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru,
iar voi veţi fi poporul meu.
Citire din Cartea profetului Ieremia 7,21-26
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor,
21 Dumnezeul lui Israel:
„Adăugaţi arderile voastre de tot la jertfele voastre
şi mâncaţi carnea!
22 Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri
şi nu le-am dat nici o poruncă,
cu privire la arderi de tot şi jertfe,
în ziua când i-am scos din ţara Egiptului,
23 dar, iată porunca pe care am dat-o părinţilor voştri:
«Ascultaţi glasul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru,
iar voi veţi fi poporul meu;
umblaţi până la capăt
pe calea pe care v-am poruncit-o
şi veţi fi fericiţi».
24 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte,
ci au urmat îndemnurile şi pornirile inimii lor rele,
au dat înapoi, în loc să meargă înainte.
25 Din ziua în care au ieşit părinţii voştri din Egipt
până în ziua de astăzi,
v-am trimis pe toţi slujitorii mei, profeţii,
i-am trimis în fiecare zi, fără încetare;
26 dar ei au fost un popor neascultător,
n-au luat aminte, s-au încăpăţânat
şi s-au purtat mai rău decât părinţii lor”.
Cuvântul Domnului
123.
Voi lua din trupul lor inima de piatră
şi le voi da o inimă de car
ne ca să urmeze poruncile mele.
Citire din Cartea profetului Ezechiel 11,14-21
Cuvântul Domnului
14 mi-a vorbit astfel:
15 „Fiul omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi,
cei din robie, şi toată casa lui Israel,
sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului:
«Ei sunt departe de Domnul,
ţara ne-a fost dată nouă în stăpânire!...»
16 De aceea, spune despre ei:
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
«Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri,
dacă i-am risipit în diferite ţări,
totuşi, voi fi pentru ei un lăcaş sfânt
în acele ţări unde îi voi risipi».
17 De aceea, să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
«Vă voi strânge din mijlocul popoarelor,
vă voi aduna iarăşi din ţările în care sunteţi risipiţi
şi vă voi da ţara lui Israel».
18 Şi când vor veni în ea,
vor scoate de acolo toţi idolii şi toate urâciunile.
19 Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în ei.
Voi lua din trupul lor inima din piatră
şi le voi da o inimă de carne,
20 ca să urmeze poruncile mele,
să păzească şi să împlinească legile mele;
şi ei vor fi poporul meu, iar eu voi fi Dumnezeul lor.
21 Dar acelora a căror inimă simte plăcere faţă de idolii
şi urâciunile lor, le voi întoarce faptele
asupra capului lor”, zice Domnul Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
124.
Dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele sale,
el va trăi şi nu va muri.
Citire din Cartea profetului Ezechiel 18,20-32
Cuvântul Domnului
mi s-a adresat, spunând:
20 „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său
şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său!
Neprihănirea celui neprihănit va fi asupra lui
şi răutatea celui rău va fi asupra lui.
21 Dar dacă cel rău se întoarce
de la toate păcatele sale, pe care le-a săvârşit,
şi păzeşte toate poruncile mele,
şi face ceea ce este bun şi drept,
negreşit, el va trăi şi nu va muri.
22 Nu i se vor aminti toate fărădelegile pe care le-a săvârşit,
ci va trăi pentru faptele dreptăţii pe care le săvârşeşte.
23 Vreau eu oare moartea celui păcătos?
zice Domnul Dumnezeu;
nu doresc eu mai degrabă ca el
să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?
24 Dar şi cel drept, dacă se abate de la dreptatea sa
şi săvârşeşte păcatul, şi face toate acele nelegiuiri
pe care le săvârşeşte cel fărădelege, va fi el oare viu?
Toate faptele lui bune pe care le-a săvârşit
vor fi date uitării,
iar pentru fărădelegea şi păcatul său va muri.
25 Dar voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă!»
Ascultaţi, voi, cei din casa lui Israel,
oare calea mea nu este dreaptă,
sau căile voastre nu sunt drepte?
26 Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa
şi săvârşeşte fărădelegea, apoi moare în starea aceasta,
el moare pentru fărădelegea pe care a săvârşit-o.
27 Iar dacă cel rău se întoarce de la fărădelegea
pe care a săvârşit-o
şi face ceea ce este bun şi drept, îşi va salva viaţa.
28 Pentru că şi-a deschis ochii
şi s-a întors de la fărădelegile sale, pe care le-a săvârşit,
el va fi viu şi nu va muri.
29 Casa lui Israel zice:
«Calea Domnului nu este dreaptă!»
Oare calea mea nu este dreaptă, casa lui Israel?
Oare nu mai degrabă căile voastre sunt rele?
30 De aceea, aşa spune Domnul Dumnezeu:
Vă voi judeca pe toţi, pe fiecare după căile lui,
casa lui Israel! Întoarceţi-vă la mine
şi faceţi pocăinţă pentru toate păcatele voastre,
ca să nu fie în voi scandalul nelegiuirii.
31 Îndepărtaţi de la voi toate păcatele voastre,
cu care aţi greşit, şi faceţi-vă o inimă nouă şi un duh nou!
De ce vreţi să muriţi, voi, cei din casa lui Israel?
32 Nu vreau moartea celui păcătos,
spune Domnul Dumnezeu, convertiţi-vă şi veţi trăi!”
Cuvântul Domnului
125.
Voi revărsa asupra voastră o apă curată;
voi pune în voi duhul meu şi atunci veţi urma legile mele.
Citire din Cartea profetului Ezechiel 36,23-28
Aşa spune Domnul Dumnezeu:
23 „Voi face să apară
sfinţenia numelui meu cel mare,
pe care l-aţi necinstit printre popoare,
pe care voi l-aţi profanat în mijlocul lor,
ca să ştie popoarele că eu sunt Domnul,
zice Domnul Dumnezeu,
când îmi voi arăta sfinţenia înaintea lor.
24 Vă voi scoate dintre popoare,
vă voi aduna din toate ţările
şi vă voi aduce înapoi în pământul vostru.
25 Voi revărsa asupra voastră o apă curată
şi vă veţi curăţa de întinările voastre
şi vă voi curăţa de toţi idolii voştri.
26 Vă voi da o inimă nouă
şi voi pune în voi un duh nou;
voi scoate din trupul vostru inima de piatră
şi vă voi da o inimă de carne.
27 Voi pune în voi duhul meu,
şi atunci veţi urma legile mele,
veţi păzi poruncile mele şi le veţi pune în practică.
28 Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri.
Veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru”.
Cuvântul Domnului
126.
În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ.
Citire din Cartea profetului Oseea 2,16-26
Aşa vorbeşte Domnul:
16 „Pe poporul meu, Israel,
pe mireasa mea infidelă o voi atrage la mine,
o voi duce în pustiu şi-i voi vorbi la inimă;
17 acolo îi voi da înapoi viile
şi din Valea Acor voi face o poartă a speranţei.
Acolo mă va urma ca în vremea tinereţii ei,
ca în ziua în care a ieşit din ţara Egiptului”.
18 Aşa spune Domnul:
„În ziua aceea, tu mă vei numi: Mirele meu
şi nu-mi vei mai spune: Stăpânul meu.
19 Voi scoate din gura ei numele Baalilor,
ca să nu se mai amintească de numele lor.
20 În ziua aceea, voi încheia pentru ei
un legământ cu fiarele câmpului,
cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului,
voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice armă de război
şi-i voi face să locuiască în linişte.
21 Te voi logodi cu mine pentru totdeauna;
te voi logodi cu mine în dreptate şi judecată,
în iubire şi îndurare;
22 te voi logodi cu mine în fidelitate
şi vei cunoaşte că eu sunt Domnul!
23 În ziua aceea, voi răspunde, zice Domnul,
voi răspunde cerurilor, şi ele vor răspunde pământului;
24 pământul va răspunde grâului, vinului şi untdelemnului,
şi acestea îi vor răspunde lui Izreel.
25 O voi planta pe ea în ţară pentru mine
şi mă voi milostivi de aceea
care se cheamă Lo-Ruhama [Fără-Milă];
26 iar celui care se cheamă Lo-Ami [Nu este poporul meu]
îi voi spune: «Tu eşti poporul meu!»
Şi el va răspunde:
«Tu eşti Dumnezeul meu!»”
Cuvântul Domnului
127.
L-am învăţat să meargă ţinându-l cu mâinile mele
şi el nu a înţeles că eu aveam grijă de el.
Citire din Cartea profetului Oseea 11,1-11
Aşa spune Domnul:
1 „L-am iubit pe Israel de când era copil,
şi din Egipt l-am chemat pe fiul meu.
2 Dar cu cât mai mult îi chemam,
cu atât mai mult fugeau dinaintea mea:
aduceau sacrificii Baalilor şi jertfe idolilor.
3 Eu l-am învăţat pe Efraim să meargă
ţinându-l cu mâinile mele
şi el nu a înţeles că eu aveam grijă de el.
4 L-am condus cu bunătate, cu legături de gingăşie,
l-am tratat ca un părinte care îşi ridică odorul la obraz,
m-am aplecat asupra lui, dându-i de mâncare.
5 Se vor întoarce în ţara Egiptului şi Asiria le va fi rege,
pentru că n-au voit să se întoarcă la mine.
6 Sabia va năvăli peste cetăţile lor,
îi va nimici pe sfătuitorii lor şi îi va devora
din cauza planurilor pe care le-au făcut.
7 Poporul meu este pornit să se depărteze de mine:
chemat să privească în înălţime,
nici unul nu ştie să-şi ridice privirea.
8 Cum te voi lăsa, Efraime? Cum te voi părăsi, Israele?
Cum să te las ca odinioară pe Adma?
Cum să te consider ca pe Ţeboim?
Inima se zvârcoleşte în mine, mila mă cuprinde!
9 Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei mele,
nu-l voi mai distruge pe Efraim,
căci eu sunt Dumnezeu, şi nu om.
În mijlocul vostru, eu sunt Dumnezeul cel sfânt
şi nu voi veni să vă nimicesc.
10 Ei îl vor urma pe Domnul;
dar el va mugi ca un leu, şi când el va mugi,
copiii vor alerga tremurând de la apus.
11 Vor alerga tremurând din Egipt, ca o pasăre,
şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă.
Şi-i voi face să locuiască în casele lor”, zice Domnul.
Cuvântul Domnului
128.
Întoarce-te, Israele, la Domnul, Dumnezeul tău.
Citire din Cartea profetului Oseea 14,2-10
Aşa vorbeşte Domnul:
2 „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău,
căci te-ai prăbuşit din pricina nelegiuirilor tale.
3 Căutaţi cuvinte de căinţă
şi întoarceţi-vă la Domnul şi spuneţi-i:
«Iartă-ne toate nelegiuirile, primeşte ceea ce-ţi place:
îţi oferim ca jertfă cuvintele buzelor noastre.
4 Pentru că asirienii nu pot să ne salveze,
nu vom mai încăleca pe cai
şi nu vom mai zice
vreunui lucru făcut de mâinile noastre:
Tu eşti Dumnezeul nostru,
căci numai la tine găseşte milă cel orfan».
5 «Voi vindeca rănile căderii lor,
îi voi iubi cu adevărat,
căci mânia mea s-a abătut de la ei;
6 voi fi ca roua pentru Israel,
el va înflori ca un crin
şi îşi va întinde rădăcinile ca cedrii Libanului.
7 Ramurile lui vor creşte,
podoaba lui va fi ca aceea a măslinului
şi mireasma lui, ca aceea a pădurii Libanului.
8 Se vor întoarce şi se vor aşeza la umbra mea;
vor cultiva din nou grâul, vor face să rodească viile,
iar vinul lor va avea renumele celui din Liban.
9 Efraime, poţi tu să mă mai confunzi cu idolii?
Eu sunt cel care îl ascult
şi am privirea îndreptată asupra lui,
eu sunt ca un chiparos verde,
de la mine provin roadele tale».
10 Cine este atât de înţelept
ca să înţeleagă lucrurile acestea?
Cine este atât de priceput ca să le pătrundă?
Drepte sunt căile Domnului,
cei drepţi merg pe ele,
iar cei păcătoşi se poticnesc şi cad”.
Cuvântul Domnului
129.
Întoarceţi-vă la mine din toată inima.
Citire din Cartea profetului Ioel 2,12-19
Domnul zice:
12 „Acum întoarceţi-vă la mine din toată inima,
cu post, cu plâns şi cu tânguire.
13 Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele,
şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru,
căci el este milostiv şi îndurător,
îndelung răbdător şi plin de bunătate,
şi nu se bucură de pedeapsa
pe care a trimis-o asupra voastră.
14 Cine ştie? Poate că [ Domnul ]
se va întoarce şi vă va ierta
şi va revărsa asupra voastră binecuvântarea sa,
aşa încât să puteţi aduce jertfă şi ofrande
Domnului Dumnezeului vostru.
15 Sunaţi din trâmbiţă în Sion,
rânduiţi un timp de post sfânt,
chemaţi pe toţi la adunare!
16 Strângeţi poporul, vestiţi o adunare sfântă;
aduceţi-i pe bătrâni, strângeţi copiii,
chiar şi pe pruncii de la sân!
Să iasă mirele din camera lui şi mireasa din odaia ei.
17 Preoţii, slujitorii Domnului,
să plângă între pridvor şi altar
şi să zică: «Iartă-ne, Doamne, iartă pe poporul tău!
Nu da de ocară moştenirea ta,
ca să nu-şi bată joc de ea popoarele păgâne!»
Pentru ce să se spună printre neamuri:
«Unde este Dumnezeul lor?»”
18 Iar Domnul s-a arătat plin de grijă pentru ţara lui
şi s-a îndurat de poporul său.
19 Domnul a răspuns şi a zis poporului său: „Iată, vă trimit
grâu, vin şi untdelemn proaspăt, ca să vă săturaţi de ele,
şi nu vă voi mai face de ocară între neamuri.”
Cuvântul Domnului
130.
Să fii drept, să iubeşti caritatea
şi să fii smerit înaintea Dumnezeul tău.
Citire din Cartea profetului Miheea 6,1-15
Ascultaţi ce spune Domnul:
1 „Ridică-te, ţine o judecată în faţa munţilor,
să audă colinele glasul tău”.
2 Auziţi, munţilor, judecata Domnului
şi ascultaţi, voi, temeliilor neclintite ale pământului!
Căci Domnul se află în judecată cu poporul său
şi aduce această acuză împotriva lui Israel:
3 „Poporul meu, ce ţi-am făcut? Cu ce te-am supărat?
Răspunde-mi!
4 Eu te-am scos din ţara Egiptului
şi te-am răscumpărat din casa sclaviei
şi i-am pus înaintea ta pe Moise, pe Aron şi pe Miriam.
5 Poporul meu, adu-ţi aminte
ce plănuia Balac, regele Moabului,
şi ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor,
şi ce s-a întâmplat din Sitim până la Ghilgal,
ca să cunoşti dreptatea Domnului!”
6 „Cu ce mă voi prezenta în faţa Domnului
când îmi voi pleca genunchiul
înaintea Dumnezeului celui Preaînalt?
Trebuie oare să-i ofer ca ardere de tot viţei de un an?
7 Oare îi vor plăcea Domnului miile de berbeci
şi zecile de mii de râuri de untdelemn? Trebuie oare
să-l ofer pe întâiul meu născut pentru fărădelegea mea,
rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?”
8 Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce îţi cere Domnul:
să fii drept, să iubeşti caritatea
şi să fii smerit înaintea Dumnezeului tău.
9 Glasul Domnului strigă cetăţii
şi este înţelept cine se teme de numele tău.
„Ascultaţi, voi, triburi şi adunare a cetăţii!
10 Oare voi mai tolera măsura nedreaptă
şi blestemata efă mică?
11 Oare voi accepta eu balanţa nedreaptă
şi greutăţile înşelătoare în sac?
12 Pentru că bogaţii lui sunt plini de nedreptate,
locuitorii lui spun minciuni,
şi limba lor este numai înşelătorie în gura lor,
13 de aceea, şi eu te voi pedepsi,
te voi pustii pentru păcatele tale.
14 Vei mânca şi nu te vei sătura,
ci foamea te va roade pe dinăuntru;
ce vei pune la o parte nu vei putea să salvezi
şi ceea ce vei salva voi trece prin ascuţişul sabiei.
15 Vei semăna, dar nu vei secera,
vei stoarce măsline, dar nu te vei unge cu untdelemnul lor,
vei face must, dar nu vei bea vin!”
Cuvântul Domnului
131.
Întoarce-te şi îndură-te de noi, călcă în picioare nelegiuirile noastre
şi aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
Citire din Cartea profetului Miheea 7,2-7.18-20
A pierit cel credincios de pe pământ,
2 şi nu mai este nici un om drept printre oameni;
toţi stau la pândă ca să verse sânge,
fiecare îi întinde o cursă fratelui său.
3 Mâinile lor sunt pregătite să facă rău:
conducătorul cere daruri, judecătorul cere plată,
cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie;
vai celor care ar vrea să i se opună.
4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini.
Ziua vestită de toţi profeţii tăi, pedeapsa ta, se apropie!
Atunci va fi mare tulburarea lor.
5 Nu crede pe prieten,
nu te încrede în ruda cea mai de aproape;
păzeşte-ţi uşa gurii de cea care doarme lângă tine!
6 Căci fiul îl batjocoreşte pe tatăl,
fiica se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei;
vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui!
7 Voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
şi el, Dumnezeul meu, mă va asculta.
18 Oare mai există vreun dumnezeu ca tine?
Tu ierţi nelegiuirea
şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei poporului tău.
Tu nu ţii veşnic mânie, ci iubeşti îndurarea.
19 Întoarce-te şi îndură-te de noi,
calcă în picioare nelegiuirile noastre
şi aruncă în adâncul mării toate păcatele noastre.
20 Arată-ţi fidelitatea faţă de Iacob,
iar faţă de Abraham, iubirea,
după cum ai promis cu jurământ,
în zilele de odinioară, părinţilor noştri”.
Cuvântul Domnului
132.
Întoarceţi-vă la mine
şi mă voi întoarce şi eu la voi.
Citire din Cartea profetului Zaharia 1,1-6
În luna a opta,
1 în anul al doilea al lui Darius,
cuvântul Domnului i-a vorbit profetului Zaharia,
fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
2 „Domnul s-a mâniat pe părinţii voştri.
3 Spune-le, dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:
Întoarceţi-vă la mine, zice Domnul oştirilor,
şi mă voi întoarce şi eu la voi, zice Domnul oştirilor.
4 Nu fiţi ca părinţii voştri,
cărora le vorbeau profeţii de mai înainte, zicând:
Aşa vorbeşte Domnul oştirilor:
Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele,
de la faptele voastre cele rele!
Dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la mine,
zice Domnul.
5 Unde sunt acum părinţii voştri?
Şi profeţii trăiesc oare veşnic?
6 Totuşi, cuvintele mele şi poruncile
pe care le dădusem slujitorilor mei profeţii,
ca să le vestească, nu i-au atins ele pe părinţii voştri?
Şi atunci ei s-au întors şi au zis:
«Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă,
după căile şi faptele noastre!»”
Cuvântul Domnului
PSALMI RESPONSORIALI
133. Ps 12(13) (R. 6a)
R. Eu am încredere, Doamne,
în bunătatea ta!
2 Până când, Doamne, mă vei uita cu totul?
Până când îţi vei întoarce faţa de la mine?
3 Până când vei pune în sufletul meu nelinişti
şi mâhnire în inima mea zi de zi?
Până când se va înălţa duşmanul meu deasupra mea? R.
4 Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă lumină ochilor mei,
ca să nu mă cuprindă somnul morţii;
5 să nu zică vrăjmaşul meu: „L-am biruit!”
şi să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin. R.
6 Eu am încredere în bunătatea ta!
Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta!
Voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri. R.
134. Ps 24(25) (R. 16a)
R. Întoarce-te spre mine, Doamne,
şi arată-ţi îndurarea!
1 Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu,
2 Dumnezeul meu, mă încred în tine;
să nu fiu făcut de ruşine,
ca să nu râdă de mine duşmanii mei. R.
3 Toţi cei care se încred în tine
nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine
cei care te trădează pentru lucruri de nimic. R.
4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
şi învaţă-mă cărările tale.
5 Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă,
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele
şi pe tine te-am aşteptat ziua întreagă. R.
6 Aminteşte-ţi, Doamne, de bunătatea şi iubirea ta,
pentru că ele sunt din veşnicie.
7 Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele
şi de fărădelegile mele;
adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne. R.
8 Domnul este bun şi drept,
el arată păcătoşilor calea;
9 îi face pe cei săraci să umble după dreptate,
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale. R.
10 Toate căile Domnului sunt adevăr şi îndurare
pentru cei ce păzesc legământul şi legile sale.
11 Pentru numele tău, Doamne,
iartă-mi păcatul meu, pentru că este mare. R.
12 Cine este omul care se teme de Domnul?
Lui îi arată calea pe care s-o aleagă.
13 Sufletul lui va locui în fericire
şi urmaşii lui vor moşteni pământul.
14 Domnul descoperă taina sa celor care se tem de el
şi îi învaţă legământul său. R.
15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul,
căci el scoate din laţ picioarele mele.
16 Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea,
căci sunt singur şi nefericit. R.
17 Eliberează de nelinişte inima mea,
scoate-mă din necazurile mele.
18 Priveşte la umilirea şi suferinţa mea
şi iartă-mi toate păcatele. R.
19 Vezi că duşmanii mei se înmulţesc
şi cu ură înverşunată mă urăsc.
20 Păzeşte sufletul meu şi mântuieşte-mă;
să nu fiu făcut de ruşine
pentru că mi-am pus speranţa în tine. R.
21 Nevinovăţia şi dreptatea să mă ocrotească,
pentru că am sperat în tine.
22 Eliberează-l, Dumnezeule, pe Israel
din toate strâmtorările sale. R.
135. Ps 30(31),1-6 (R. 6b)
R. Tu mă vei mântui,
Doamne, Dumnezeule adevărat!
2 Doamne, în tine mă încred,
să nu fiu dat nicicând de ruşine;
mântuieşte-mă în dreptatea ta.
3a Pleacă-ţi urechea spre mine,
grăbeşte-te să mă eliberezi. R.
3bc Fii pentru mine o stâncă de scăpare, o cetate întărită,
ca să mă mântuieşti.
4 Tu eşti stânca mea, cetatea mea,
pentru numele tău, condu-mă şi călăuzeşte-mă. R.
5 Scoate-mă din laţul pe care mi l-au întins,
căci tu eşti tăria mea.
6 În mâinile tale îmi încredinţez sufletul,
tu mă vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevărat. R.
136. Ps 31(32) (R. 5c)
R. Voi mărturisi Domnului
fărădelegile mele.
1 Fericit este omul căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala
şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie. R.
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele
şi gemeam ziua întreagă.
4 Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta,
vlaga mi se usca în dogoarea verii. R.
5 Eu ţi-am mărturisit păcatul meu,
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu. R.
6 De aceea te roagă orice credincios
în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape,
la el nu vor ajunge. R.
7 Tu eşti pentru mine un loc de scăpare,
tu mă scoţi din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare. R.
8 Îţi voi da înţelepciune
şi îţi voi arăta calea pe care să mergi;
te voi sfătui şi voi aţinti ochii mei asupra ta. R.
9 Nu fiţi asemenea calului şi catârului,
lipsiţi de pricepere,
ale căror fălci le strângi cu zăbală şi frâu,
altfel nu vin după tine. R.
10 De multe dureri are parte cel rău,
dar pe cel care nădăjduieşte în Domnul,
îndurarea îl va înconjura. R.
11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă!
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima. R.
137. Ps 35(36) (R. 8)
R. Cât de minunată este bunătatea ta, Doamne Dumnezeule!
2 În adâncul inimii celui nelegiuit şuşoteşte păcatul,
înaintea ochilor săi nu este frică de Dumnezeu.
3 Atât de mult se măguleşte pe sine,
încât nu-şi descoperă fărădelegea, ca s-o urască. R.
4 Cuvintele gurii sale sunt răutate şi înşelăciune,
el refuză să înţeleagă şi să facă binele.
5 La fărădelege se gândeşte în aşternutul său,
merge pe calea care nu este bună şi nu urăşte răul. R.
6 Bunătatea ta, Doamne, este până la ceruri
şi fidelitatea ta până la nori.
7 Dreptatea ta este ca munţii lui Dumnezeu
şi judecăţile tale sunt ca abisul cel mare.
Tu, Doamne, ajuţi oameni şi animale. R.
8 Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule!
Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.
9 Se satură din belşugul casei tale,
tu îi adapi din şuvoaiele desfătărilor tale. R.
10 Căci la tine este izvorul vieţii
şi în lumina ta vom vedea lumina.
11 Păstrează îndurarea ta peste cei care te cunosc
şi dreptatea ta peste cei curaţi cu inima. R.
12 Să nu vină asupra mea piciorul celor mândri
şi mâna celor răi să nu mă izgonească.
13 Iată, au căzut făcătorii de rele,
s-au prăbuşit şi nu se vor putea ridica. R.
138. Ps 49(50),7-8.14-23 (R. 23b)
R. Celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.
7 Domnul spune: „Ascultă, poporul meu, eu îţi vorbesc,
Israele, eu voi depune mărturie împotriva ta:
Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău. R.
8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,
pentru că arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. R.
14 Oferă-i lui Dumnezeu jertfă de laudă
şi împlineşte făgăduinţele făcute Celui Preaînalt.
15 Cheamă-mă în ziua nenorocirii:
eu te voi elibera, iar tu mă vei preamări”. R.
16 Dar celui păcătos, Domnul îi spune:
„Pentru ce vorbeşti despre poruncile mele
şi ai pe buze legământul meu,
17 de vreme ce urăşti disciplina mea
şi cuvintele mele le arunci la spate? R.
18 Dacă vezi un hoţ, tu fugi cu el
şi te întovărăşeşti cu adulterii.
19 Tu dai drumul gurii tale la rele
şi limba ta ţese planuri viclene. R.
20 Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău,
îl cleveteşti pe fiul mamei tale.
21 Iată ce ai făcut, iar eu să tac?
Îţi închipui că eu sunt ca tine?
Te voi mustra şi voi pune totul sub ochii tăi. R.
22 Înţelegeţi aceasta, voi care-l uitaţi pe Dumnezeu,
ca nu cumva să mă mânii
şi nu va fi nimeni care să vă scape.
23 Cine aduce jertfă de laudă, acela mă preamăreşte;
celui care merge pe calea cea dreaptă
îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. R.
139. Ps 50(51) (R. 14a)
R. Dă-mi iarăşi, Doamne, bucuria mântuirii tale.
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea. R.
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu.
5 Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. R.
6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am făcut.
De aceea, tu eşti drept în sentinţele tale
şi nepărtinitor în judecăţile tale. R.
7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut,
şi în păcat m-a zămislit mama mea.
8 Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii,
fă deci să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu. R.
9 Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
10 Fă să aud un cuvânt de bucurie şi veselie
şi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta. R.
11 Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele
şi şterge toate nelegiuirile mele.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu. R.
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine.
14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale
şi întăreşte-mă cu duh binevoitor. R.
15 Atunci voi învăţa pe cei fără de lege căile tale
şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. R.
16 Mântuieşte-mă de sânge,
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va preamări dreptatea ta. R.
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta.
18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi. R.
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită,
Dumnezeule, n-o dispreţui. R.
20 În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului
şi reclădeşte zidurile Ierusalimului. R.
21 Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare,
arderile de tot şi ofrandele;
atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău. R.
140. Ps 72(73) (R. 28a)
R. Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.
1 Cât de bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei curaţi cu inima;
2 dar mie, cât pe ce să mi se poticnească picioarele,
puţin a lipsit ca să-mi alunece paşii,
3 căci i-am invidiat pe cei aroganţi,
când vedeam prosperitatea păcătoşilor. R.
4 Ei nu au parte de suferinţă până la moarte
şi trupul lor este bine hrănit şi sănătos.
5 Ei nu au parte de truda muritorilor
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. R.
6 De aceea, mândria este ca o salbă pentru ei
şi violenţa este haina cu care se îmbracă.
7 Din grăsimea lor curge nelegiuire
şi din inimile lor se revarsă gânduri rele.
8 Batjocoresc, vorbesc cu răutate,
vorbesc de sus cu îngâmfare. R.
9 Îşi înalţă gura lor până la ceruri
şi limba lor cutreieră pământul.
10 De aceea, poporul se ia după ei
şi puhoiul de ape nu-i satură. R.
11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu să ştie aceasta?
Există cumva cunoaştere în Cel Preaînalt?”
12 Iată, aceştia sunt nelegiuiţii:
prosperi întotdeauna, acumulează bogăţii. R.
13 Aşadar, în zadar mi-am păstrat inima curată
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie,
14 căci sunt lovit ziua întreagă
şi pedepsit încă de dimineaţă. R.
15 De-aş fi zis: „Voi vorbi ca ei”, aş fi trădat neamul fiilor tăi.
16 Şi am cugetat ca să înţeleg aceasta,
dar anevoios lucru a fost în ochii mei
17 până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu
şi am înţeles care este sfârşitul lor. R.
18 Într-adevăr, îi aşezi în loc lunecos
şi-i faci să cadă în dezolare.
19 Cum sunt ei abandonaţi ruinării,
într-o clipă s-au dus, au pierit de spaimă!
20 Ca un vis la deşteptare, Doamne,
când te trezeşti, faci să se risipească chipul lor. R.
21 Când mi se frământa inima
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram nepriceput şi nu înţelegeam nimic,
eram ca un dobitoc înaintea ta. R.
23 Dar eu sunt pururea cu tine, m-ai prins de mâna dreaptă.
24 Cu sfatul tău mă vei călăuzi,
apoi mă vei conduce în slavă. R.
25 Pe cine am eu în ceruri, afară de tine?
Şi, fiind cu tine, nu mai am altă dorinţă pe pământ.
26 Chiar dacă se mistuie trupul meu şi inima mea,
stânca inimii mele şi partea mea e Dumnezeu în veci. R.
27 Iată, cel ce se îndepărtează de tine va pieri,
îi vei nimici pe toţi cei care-ţi sunt necredincioşi. R.
28 Iar pentru mine, fericirea mea este
să mă apropii de Dumnezeu:
mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranţa mea,
ca să vestesc toate lucrările tale
în faţa porţilor fiicei Sionului. R.
141. Ps 89(90) (R. 14)
R. Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie
şi să ne veselim în toate zilele vieţii noastre.
1 Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu
din generaţie în generaţie.
2 Mai înainte de a se fi născut munţii,
mai înainte să fi fost plămădit pământul şi lumea,
din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu. R.
3 Tu îl faci pe om să se întoarcă în ţărână,
tu ai spus: „Întoarceţi-vă, fiii lui Adam!”
4 Pentru că înaintea ta o mie de ani sunt
ca ziua de ieri care a trecut şi ca o strajă de noapte. R.
5 Îi iei ca un şuvoi; sunt ca un vis;
dimineaţa sunt ca iarba care creşte;
6 dimineaţa înfloreşte şi creşte,
seara este cosită şi se usucă. R.
7 Iar noi suntem consumaţi de mânia ta
şi suntem îngroziţi de furia ta.
8 Ai pus fărădelegile noastre înaintea ta,
şi păcatele noastre ascunse în lumina feţei tale. R.
9 Căci din cauza mâniei tale,
toate zilele noastre au apus
şi anii noştri se consumă ca o suflare.
10ab Numărul anilor noştri ajunge la şaptezeci,
iar pentru cei în putere, la optzeci. R.
10cd Însă, în cea mai mare parte,
nu sunt decât trudă şi durere,
pentru că trec repede şi noi ne ducem. R.
11 Cine cunoaşte puterea mâniei tale şi a furiei tale,
aşa cum se cuvine celui care se teme de tine?
12 Învaţă-ne să numărăm zilele noastre,
ca să dobândim o inimă înţeleaptă.
13 Întoarce-te, Doamne; până când?
Ai milă de slujitorii tăi! R.
14 Satură-ne dis-de-dimineaţă cu bunătatea ta,
ca să tresăltăm de bucurie şi să ne veselim
în toate zilele vieţii noastre.
15 Umple-ne de bucurie
tot atâtea zile câte ne-ai pedepsit
şi tot atâţia ani câţi am cunoscut nenorocirea. R.
16 Fă ca slujitorii tăi să vadă lucrarea ta
şi fiii lor măreţia ta. R.
17 Bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru,
să fie asupra noastră!
Fă sigură pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, fă sigură lucrarea mâinilor noastre! R.
142. Ps 94(95) (R. 8a)
R. O, de-aţi asculta astăzi glasul Domnului
nu vă împietriţi inimile voastre!
1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim. R.
3 Căci mare Dumnezeu este Domnul
şi mare împărat peste toţi zeii;
4 în mâna lui sunt adâncurile pământului
şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
5 a lui este marea, căci el a făcut-o,
şi mâinile lui au plăsmuit uscatul. R.
6 Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
7 căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte. R.
8 O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa în pustiu,
9 acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele. R.
10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta,
de aceea, am zis: Este un popor cu inima rătăcită,
11 nu au cunoscut căile mele; de aceea, am jurat
în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” R.
143. Ps 118(119),1.10-13.15-16 (R. 1)
R. Fericiţi cei care umblă
în legea Domnului.
1 Fericiţi sunt cei neprihăniţi pe cale,
care umblă în legea Domnului. R.
10 Te caut din toată inima;
nu lăsa să mă abat de la hotărârile tale.
11 Păstrez în inimă cuvintele tale
ca să nu păcătuiesc împotriva ta. R.
12 Binecuvântat eşti, Doamne,
învaţă-mă orânduirile tale.
13 Vestesc cu buzele mele toate judecăţile tale. R.
15 Meditez la poruncile tale
şi am sub ochi cărările tale.
16 Orânduirile tale sunt desfătarea mea
şi nu voi uita cuvântul tău. R.
144. Ps 122(123) (R. 2c)
R. Ochii noştri sunt îndreptaţi
spre Domnul, Dumnezeul nostru.
1 Către tine îmi ridic ochii,
către tine, care locuieşti în ceruri.
2a Iată, ca ochii slujitorilor
spre mâna stăpânilor. R.
2bcd Ca ochii slujitoarei spre mâna stăpânei sale,
aşa sunt ochii noştri îndreptaţi
spre Domnul, Dumnezeul nostru,
până când ne va arăta îndurarea sa. R.
3 Ai milă de noi, Doamne, ai milă de noi,
căci suntem prea sătui de ocară.
4 Prea sătul ne este sufletul
de batjocurile celor care ne urăsc,
de dispreţul celor îngâmfaţi. R.
145. Ps 129(130) (R. 7b)
R. La Domnul este îndurare
şi belşug de mântuire.
1 Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele. R.
3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?
4 La tine însă este iertare, şi ne temem de tine. R.
5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu se încrede în cuvântul său.
6 Sufletul meu îl aşteaptă pe Domnul
mai mult decât aşteaptă străjerii ivirea zorilor. R.
7 Să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare şi belşug de mântuire.
8 El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. R.
146. Ps 138(139),1-18.23-24 (R. 23a)
R. Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule,
şi vezi inima mea!
1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. R.
4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti deja.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta,
prea înaltă ca să o pot înţelege. R.
7 Unde aş putea merge departe de duhul tău
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo;
dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor,
tu eşti de faţă. R.
9 Dacă aş lua aripile aurorei
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce
şi dreapta ta m-ar ţine. R.
11 Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere
şi lumina să devină noapte în jurul meu”,
12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,
iar noaptea este luminoasă ca ziua
şi întunericul este ca lumina. R.
13 Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14 Te laud pentru că m-ai făcut
o făptură atât de minunată!
Lucrările tale sunt admirabile!
Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta! R.
15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine
când am fost plămădit în taină,
ţesut în chip minunat în adâncimile pământului.
16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte
şi în cartea ta îmi erau scrise toate;
zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre ele. R.
17 Cât de adânci sunt, pentru mine,
gândurile tale, Dumnezeule,
de necuprins e numărul lor!
18 Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul.
Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. R.
23 Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule,
şi vezi inima mea,
încearcă şi cunoaşte gândurile mele.
24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită
şi condu-mă pe calea veşniciei. R.
147. Ps 142(143),1-11 (R. 10)
R. Învaţă-mă să fac voia ta,
căci tu eşti Dumnezeul meu!
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea,
pleacă-ţi urechea la cererea mea,
răspunde-mi în adevărul şi în dreptatea ta!
2 Şi să nu intri la judecată cu slujitorul tău,
căci nici unul dintre cei vii
nu va fi îndreptăţit înaintea ta. R.
3 Duşmanul prigoneşte sufletul meu,
îmi calcă viaţa în picioare,
m-a făcut să locuiesc în întuneric,
ca cei morţi pentru vecie.
4 Se stinge în mine sufletul
şi neliniştită este în mine inima mea. R.
5 Îmi aduc aminte de zilele de demult,
mă gândesc la toate faptele tale
şi meditez la lucrările mâinilor tale. R.
6 Întind spre tine mâinile mele,
sufletul meu este înaintea ta
ca un pământ lipsit de apă. R.
7 Doamne, grăbeşte-te ca să-mi răspunzi,
că se sfârşeşte duhul meu.
Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
ca să nu mă asemăn cu cei ce se coboară în groapă. R.
8 Fă să aud dis-de-dimineaţă îndurarea ta,
căci în tine mi-am pus încrederea!
Fă-mă să cunosc calea pe care voi merge,
căci sufletul meu spre tine îl înalţ! R.
9 Eliberează-mă de duşmanii mei, Doamne,
căci la tine îmi aflu adăpost!
10ab Învaţă-mă să fac voia ta,
căci tu eşti Dumnezeul meu. R.
10cd Duhul tău cel bun
mă va călăuzi către pământul drept.
11 De dragul numelui tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
În dreptatea ta, vei scoate sufletul meu
din strâmtorare! R.
LECTURI DIN NOUL TESTAMENT
148.
Toţi sunt justificaţi în mod gratuit,
prin răscumpărarea în Cristos Isus.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 3,22-26
Fraţilor,
22 dreptatea lui Dumnezeu
vine prin credinţa în Isus Cristos
pentru toţi aceia care cred,
căci nu este deosebire.
23 De fapt, toţi au păcătuit
şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu,
24 dar sunt justificaţi în mod gratuit de harul lui,
prin răscumpărarea în Cristos Isus.
25 Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire
pentru ca, prin credinţa în sângele său,
să-şi arate dreptatea trecând cu vederea
păcatele din trecut,
26 în timpul răbdării lui Dumnezeu,
ca să arate dreptatea lui în timpul de acum,
aşa încât să fie drept
şi să-l justifice pe cel care crede în Isus.
Cuvântul Domnului
149.
Ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos,
prin care acum am primit reconcilierea.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,6-11
Fraţilor,
6 într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi,
Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi.
7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept.
Poate că pentru un om bun
ar îndrăzni cineva să moară.
8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi
[prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi,
Cristos a murit pentru noi.
9 Aşadar, cu atât mai mult acum,
când suntem justificaţi prin sângele lui,
vom fi mântuiţi prin el de mânie,
10 deoarece dacă, duşmani fiind,
am fost reconciliaţi cu Dumnezeu
prin moartea Fiului său,
cu atât mai mult, reconciliaţi fiind,
vom fi mântuiţi prin viaţa lui.
11 Dar nu numai atât, ci ne lăudăm în Dumnezeu
prin Domnul nostru Isus Cristos,
prin care acum am primit reconcilierea.
Cuvântul Domnului
150.
Consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat,
dar vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,2b-13
Fraţilor,
2 noi, care am murit pentru păcat,
cum să mai trăim în el?
3 Sau nu ştiţi că noi toţi,
care am fost botezaţi în Cristos Isus,
am fost botezaţi în moartea lui?
4 Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el
prin botez în moartea [lui] pentru ca,
după cum Cristos a înviat din morţi
prin gloria Tatălui,
la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă.
5 Căci dacă am fost împreună sădiţi
într-o moarte asemănătoare cu a lui,
la fel vom fi în înviere,
6 ştiind bine că omul nostru cel vechi
a fost răstignit împreună cu el,
pentru ca trupul păcatului să fie nimicit,
aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului,
7 fiindcă cel care a murit
a fost eliberat de păcat.
8 Dar dacă am murit împreună cu Cristos,
credem că vom şi trăi împreună cu el,
9 ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare,
moartea nu mai are nici o putere asupra lui.
10 Când a murit,
el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna,
dar acum este viu;
el trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi,
consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat,
dar vii pentru Dumnezeu
în Cristos Isus.
12 Aşadar, să nu mai domnească păcatul
în trupul vostru muritor,
astfel încât să ascultaţi de poftele lui,
13 şi nici să nu puneţi mădularele voastre
în slujba păcatului
ca instrumente ale nedreptăţii,
ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu
ca înviaţi din morţi,
iar mădularele voastre ca instrumente ale dreptăţii
în slujba lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
151.
Răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu
este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,16-23
Fraţilor,
16 nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva sclavi spre a-l asculta,
sunteţi sclavii aceluia de care ascultaţi,
ori ai păcatului, spre moarte,
ori ai ascultării, spre justificare?
17 Dar, mulţumire să fie [adusă] lui Dumnezeu
pentru că eraţi sclavii păcatului, însă aţi ascultat din inimă
de îndreptarul învăţăturii care v-a fost încredinţat.
18 Fiind eliberaţi de păcat, voi aţi devenit sclavi ai dreptăţii.
19 Vorbesc ca om, din cauza slăbiciunii firii voastre:
după cum [odinioară] vă puneaţi mădularele
ca sclavi ai necurăţiei şi nelegiuirii spre nelegiuire,
tot aşa, acum, oferiţi-vă mădularele
ca sclavi ai dreptăţii spre sfinţenie.
20 Căci atunci când eraţi sclavii păcatului,
eraţi liberi în ceea ce priveşte dreptatea.
21 Dar ce rod aveaţi atunci? Acum vă ruşinaţi de acele lucruri,
de vreme ce sfârşitul lor este moartea.
22 Acum însă, după ce aţi fost eliberaţi de păcat
şi aţi devenit sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru
spre sfinţire, iar scopul este viaţa veşnică.
23 Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea,
în timp ce harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică
în Cristos Isus, Domnul nostru.
Cuvântul Domnului
152.
Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera?
Mulţumiri fie lui Dumnezeu, prin Isus Cristos,Domnul nostru.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 7,14-25
Fraţilor,
14 de fapt, noi ştim că Legea este spirituală,
însă eu sunt din carne, vândut sclav păcatului.
15 Căci ştiu ce fac: nu săvârşesc ceea ce vreau,
ci fac ceea ce urăsc.
16 Deci, dacă fac ceea ce nu vreau,
recunosc că Legea este bună.
17 Acum însă, nu eu fac acestea,
ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Ştiu dar că în mine, în trupul meu,
nu locuieşte nimic bun,
pentru că voinţa este prezentă,
dar [puterea] de a face binele, nu.
19 Căci nu fac binele pe care îl vreau,
ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau.
20 Aşadar, dacă ceea ce nu vreau aceea fac,
nu mai sunt eu cel care fac,
ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Prin urmare, găsesc legea aceasta în mine:
când vreau să fac binele, mi se prezintă răul
22 pentru că după omul lăuntric îmi găsesc plăcere
în Legea lui Dumnezeu,
23 dar văd o altă lege în mădularele mele,
care luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine sclav
prin legea păcatului care se află în mădularele mele.
24 Om nefericit ce sunt!
Cine mă va elibera de acest trup al morţii?
25 Dar mulţumiri fie [aduse] lui Dumnezeu
prin Isus Cristos, Domnul nostru.
Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu,
dar cu trupul, legea păcatului.
Cuvântul Domnului
153.
Schimbaţi-vă prin înnoirea minţii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 12,1-2.9-19
Fraţilor,
1 vă îndemn, deci,
pentru îndurarea lui Dumnezeu,
să vă oferiţi trupurile voastre
ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu:
acesta este cultul vostru spiritual.
2 Nu vă conformaţi lumii acesteia,
ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii
ca să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu,
ce este bun, ce este plăcut,
ce este desăvârşit.
9 Iubirea să fie fără ipocrizie,
urâţi răul, ataşaţi-vă de bine,
10 iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească,
întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii.
11 Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh,
slujiţi Domnului.
12 Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare,
stăruiţi în rugăciune.
13 Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor!
Practicaţi ospitalitatea!
14 Binecuvântaţi pe cei care vă persecută:
binecuvântaţi şi nu blestemaţi.
15 Bucuraţi-vă cu cei care se bucură
şi plângeţi cu cei care plâng.
16 Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii.
Nu râvniţi la [funcţii] înalte,
ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste.
Nu vă consideraţi pe voi înşivă înţelepţi.
17 Nu întoarceţi nimănui răul pentru rău,
aveţi în vedere [să faceţi] bine
înaintea tuturor oamenilor.
18 Dacă este posibil,
atât cât depinde de voi,
trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19 Nu vă faceţi singuri dreptate, iubiţilor,
ci lăsaţi loc mâniei [lui Dumnezeu],
căci este scris: A mea este răzbunarea,
eu voi răsplăti, spune Domnul.
Cuvântul Domnului
154.
Să ne dezbrăcăm de faptele întunericului
şi să îmbrăcăm armele luminii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 13,8-14
Fraţilor,
8 să nu datoraţi nimic nimănui,
decât să vă iubiţi unii pe alţii,
pentru că cel care îl iubeşte pe altul a împlinit deja Legea.
9 De fapt: Să nu săvârşeşti adulter!
Să nu furi! Să nu pofteşti!
Şi orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta:
Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!
10 Iubirea nu face nici un rău aproapelui:
aşadar, plinătatea Legii este iubirea.
11 Şi [faceţi] aceasta cunoscând timpul [în care trăim]:
căci este deja ceasul să vă treziţi din somn.
Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape
decât atunci când am primit credinţa.
12 Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape.
Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului
şi să îmbrăcăm armele luminii.
13 Să ne purtăm cuviincios, ca în timpul zilei:
nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri,
nu în certuri şi invidii,
14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos.
Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i împlini poftele.
Cuvântul Domnului
155.
Dumnezeu ne-a împăcat cu sine prin Cristos.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 5,17-21
Fraţilor,
17 dacă cineva este în Cristos,
este o creatură nouă:
cele vechi au trecut, iată, au devenit noi.
18 Iar toate vin de la Dumnezeu
care ne-a împăcat cu sine prin Cristos
şi ne-a încredinţat slujirea reconcilierii,
19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos
împăcând lumea cu sine,
neţinând cont de păcatele lor
şi punând în noi cuvântul reconcilierii.
20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos
ca şi ai lui Dumnezeu
care vă îndeamnă prin noi.
Vă rugăm pentru Cristos:
împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul
el l-a făcut păcat de dragul nostru
pentru ca noi să cunoaştem
justificarea lui Dumnezeu în el.
Cuvântul Domnului
156.
Cei care sunt ai lui Cristos Isus
şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 5,16-24
Fraţilor,
16 aşadar, vă spun:
umblaţi în duh şi nu împliniţi poftele trupului.
17 Căci trupul doreşte împotriva duhului,
iar duhul împotriva trupului:
acestea se împotrivesc unul altuia
aşa încât nu puteţi face tot ceea ce voiţi.
18 Căci dacă sunteţi conduşi de Duh,
nu mai sunteţi sub Lege.
19 De altfel, faptele trupului sunt cunoscute.
Acestea sunt: desfrânarea, necurăţia, libertinajul,
20 idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia,
mâniile, ambiţiile, discordiile, dezbinările,
21 invidiile, beţiile, orgiile şi cele asemănătoare acestora.
Vă spun mai dinainte, aşa cum v-am mai spus,
că cei care practică astfel de fapte
nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
22 În schimb, rodul Duhului este:
iubirea, bucuria, pacea, răbdarea,
bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea,
23 blândeţea, cumpătarea.
Împotriva faptelor de acest fel nu există Lege.
24 Căci cei care sunt ai lui Cristos Isus
şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi poftele.
Cuvântul Domnului
157.
Dumnezeu, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit,
pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre,
ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 2,1-10
Fraţilor, voi eraţi morţi
1 din cauza greşelilor şi a păcatelor voastre,
2 în care umblaţi odinioară după mentalitatea
lumii acesteia, după stăpânitorul puterii văzduhului,
a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
3 Printre aceştia am trăit şi noi toţi odinioară
în poftele trupului nostru,
împlinind dorinţele trupului şi ale simţurilor
şi eram şi noi din fire fii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
4 Însă Dumnezeu, fiind bogat în îndurare,
pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit,
5 pe când noi eram morţi din cauza greşelilor noastre,
ne-a readus la viaţă împreună cu Cristos
– prin har aţi fost mântuiţi –
6 ne-a înviat şi ne-a aşezat în ceruri în Cristos Isus,
7 ca să arate în veacurile viitoare măreţia bogăţiei
harului său prin bunătatea faţă de noi în Cristos Isus.
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi datorită credinţei
şi aceasta nu e de la voi, ci este darul lui Dumnezeu,
9 nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
10 Dar noi suntem opera lui, creaţi în Cristos Isus
în vederea faptelor bune pe care le-a pregătit
Dumnezeu de mai înainte ca să trăim în ele.
Cuvântul Domnului
158.
Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre
şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 4,1-3.17-32
Fraţilor,
1 aşadar, vă îndemn,
eu, prizonierul în Domnul,
să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea
pe care aţi primit-o:
2 cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare,
îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3 străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului
în legătura păcii.
17 Aşadar, vă spun aceasta
şi îl iau ca martor pe Domnul:
să nu vă mai comportaţi cum se comportă păgânii,
în deşertăciunea minţii lor
18 având gândirea întunecată,
străini de viaţa lui Dumnezeu
din cauza ignoranţei care este în ei,
din cauza împietririi inimii lor.
19 Pierzând bunul simţ,
ei s-au dedat la desfrâu,
practicând cu nesaţ orice fel de necurăţie.
20 Dar voi nu aşa l-aţi cunoscut pe Cristos.
21 Dacă l-aţi ascultat pe el
şi aţi fost învăţaţi în el,
după adevărul care este în Isus,
22 lăsaţi-vă de purtarea de mai înainte,
de omul cel vechi supus putrezirii
din cauza poftelor amăgitoare.
23 Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre
24 şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou,
cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu
în dreptate şi în sfinţenia adevărului.
25 De aceea, îndepărtând falsitatea,
fiecare să spună fratelui său adevărul
pentru că suntem mădulare unii altora.
26 De vă mâniaţi, să nu păcătuiţi.
Să nu apună soarele peste mânia voastră!
27 Nu daţi ocazie diavolului:
28 cel care fură să nu mai fure,
ci mai degrabă să muncească cu mâinile sale,
făcând ceva bun ca să aibă din ce da celui lipsit.
29 Să nu iasă din gura voastră nici o vorbă rea,
ci ceva bun, spre edificare, aşa cum trebuie,
ca să dea har celor ce ascultă.
30 Nu-l întristaţi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu
cu al cărui sigiliu aţi fost însemnaţi
pentru ziua răscumpărării voastre.
31 Să fie stârpite dintre voi orice amărăciune,
aprindere, mânie, răcnet, injurie şi orice răutate.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii faţă de alţii,
înţelegători, iertându-vă unii pe alţii,
aşa cum şi Dumnezeu v-a iertat în Cristos.
Cuvântul Domnului
159.
Odinioară eraţi întuneric,
acum însă, lumină în Domnul.
Umblaţi ca nişte fii ai luminii.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,1-14
Fraţilor,
1 fiţi imitatorii lui Dumnezeu
ca nişte copii iubiţi
2 şi trăiţi în iubire
după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi
şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi
ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă.
3 Cât despre desfrâu şi orice fel de necurăţie
sau lăcomie de avere,
nici să nu se pomenească între voi,
aşa cum se cuvine unor sfinţi,
4 nici vorbe obscene sau necugetate,
nici glume indecente, care nu se cuvin,
ci mai degrabă rugăciuni de mulţumire
5 pentru că, aceasta să o ştiţi,
nici un desfrânat, sau necurat,
sau lacom de avere, sau care este idolatru,
nu are moştenire în împărăţia lui Cristos
şi a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe goale;
căci din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu
asupra fiilor neascultării.
7 Aşadar, să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8 Odinioară eraţi întuneric,
acum însă, lumină în Domnul.
9 Umblaţi ca nişte fii ai luminii,
căci rodul luminii constă în toată bunătatea,
dreptatea şi adevărul.
10 Urmăriţi ceea ce este plăcut Domnului
11 şi nu luaţi parte
la faptele fără rod ale întunericului,
ci mai degrabă denunţaţi-le,
12 căci este o ruşine
chiar şi numai să se vorbească
de faptele săvârşite de ei în ascuns,
13 pe când toate cele denunţate
sunt dezvăluite de lumină,
14 pentru că tot ce este dezvăluit este lumină.
De aceea se spune:
„Trezeşte-te, tu, care dormi,
şi ridică-te dintre cei morţi,
iar Cristos te va lumina”.
Cuvântul Domnului
160.
Îmbrăcaţi-vă cu armura lui Dumnezeu
ca să puteţi sta în picioare în faţa înşelătoriilor diavolului.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 6,10-18
Fraţilor,
10 în rest, întăriţi-vă în Domnul şi în faţa puterii lui.
11 Îmbrăcaţi-vă cu armura lui Dumnezeu
ca să puteţi sta în picioare în faţa înşelătoriilor diavolului,
12 căci noi nu avem o luptă împotriva sângelui şi trupului,
ci împotriva conducătorilor acestei lumi a întunericului,
împotriva duhurilor răului care sunt în înălţimi.
13 De aceea, luaţi armura lui Dumnezeu
ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea
şi, după ce veţi fi învins toate, rămâneţi în picioare.
14 Aşadar, staţi drepţi, încinşi la mijloc cu adevărul
şi îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii,
15 având încălţăminte în picioare,
fiind gata pentru evanghelia păcii.
16 Să ţineţi întotdeauna scutul credinţei
cu care veţi putea stingea săgeţile aprinse ale Celui Rău.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia duhului
care este cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi toate acestea în rugăciuni şi cereri în Duh,
în orice timp.
Pentru aceasta fiţi vigilenţi şi statornici în rugăciune
pentru toţi sfinţii.
Cuvântul Domnului
161.
Dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus.
Daţi morţii mădularele pământeşti.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Coloseni 3,1-10.12-17
Fraţilor,
1 aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Cristos,
căutaţi cele de sus
unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Cugetaţi la cele de sus şi nu la cele de pe pământ,
3 căci voi aţi murit
şi viaţa voastră este ascunsă
împreună cu Cristos în Dumnezeu.
4 Când se va arăta Cristos,
care este viaţa voastră,
atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie.
5 Aşadar, daţi morţii mădularele pământeşti:
desfrânarea, necurăţia, patima,
pofta cea rea şi lăcomia, care este idolatrie;
6 din cauza acestora vine mânia lui Dumnezeu
asupra fiilor neascultării.
7 În acestea aţi umblat şi voi odinioară,
când trăiaţi în astfel de vicii,
8 dar acum îndepărtaţi şi voi toate acestea:
mânia, furia, răutatea,
blasfemia, vorbele ruşinoase din gura voastră;
9 nu vă minţiţi unii pe alţii
întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi
împreună cu faptele lui
10 şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou
care se înnoieşte după chipul creatorului său
pentru a ajunge la cunoaştere.
12 Ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi,
îmbrăcaţi-vă deci cu dragoste,
cu îndurare, cu bunătate,
cu umilinţă, cu blândeţe şi răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii
şi, dacă cineva are vreo plângere împotriva altuia,
iertaţi-vă!
Aşa cum v-a iertat Domnul
la fel [să vă iertaţi] şi voi.
14 Însă mai presus de toate acestea
[îmbrăcaţi-vă] cu iubire,
care este legătura desăvârşirii.
15 Să domnească în inimile voastre pacea lui Cristos
la care aţi fost chemaţi ca să fiţi un singur trup
şi fiţi recunoscători.
16 Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin.
Învăţaţi-vă şi îndemnaţi-vă unii pe alţii
cu toată înţelepciunea
în psalmi, în imnuri şi în cântări spirituale.
Cântaţi lui Dumnezeu,
mulţumindu-i în inimile voastre.
17 Şi tot ceea ce faceţi cu cuvântul sau cu fapta,
toate [să le faceţi] în numele Domnului Isus,
mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el.
Cuvântul Domnului
162.
Luptând contra păcatului,
voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-5
Fraţilor,
1 prin urmare, şi noi,
care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară,
să dăm la o parte orice povară
şi păcatul care ne împresoară,
să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte,
2 cu ochii aţintiţi la Isus,
începutul şi desăvârşirea credinţei,
care, în vederea bucuriei ce îi era propusă,
a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei,
s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.
3 Gândiţi-vă, deci, la cel care a îndurat
o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor,
ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi
şi obosiţi în sufletele voastre.
4 Luptând contra păcatului,
voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge
5 şi aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului
şi nu te descuraja când eşti mustrat de el”.
Cuvântul Domnului
163.
Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 1,22-27
Preaiubiţilor,
22 căutaţi să împliniţi cuvântul,
nu numai să-l ascultaţi,
înşelându-vă pe voi înşivă,
23 pentru că, dacă cineva ascultă cuvântul
şi nu-l împlineşte,
se aseamănă cu omul
care îşi priveşte propria faţă în oglindă:
24 s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era.
25 Dacă cineva priveşte cu atenţie
la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea,
nu o ascultă ca apoi să o uite,
ci ca să o pună în practică.
Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.
26 Dacă cineva crede că este religios,
dar nu-şi stăpâneşte limba,
din contra îşi înşală inima,
religiozitatea lui este zadarnică.
27 Religiozitatea curată şi fără pată
înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui
este aceasta:
a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor
şi a se păstra nepătaţi de lume.
Cuvântul Domnului
164.
Ce folos dacă cineva spune că are credinţă,
dar nu are fapte?
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 2,14-26
Fraţii mei,
14 ce folos dacă cineva spune că are credinţă,
dar nu are fapte;
oare poate credinţa să-l mântuiască?
15 Dacă un frate sau o soră
sunt lipsiţi de îmbrăcăminte
şi de hrana de toate zilele
16 şi cineva dintre voi le-ar spune:
„Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă”,
dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?
17 La fel şi credinţa, dacă nu are fapte,
este moartă în ea însăşi.
18 Dimpotrivă, va spune cineva:
„Tu ai credinţă, iar eu am fapte;
arată-mi credinţa ta fără fapte,
iar eu îţi voi arăta credinţa cu faptele mele”.
19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci!
Şi diavolii cred şi se cutremură.
20 Dar vrei să ştii, om fără de minte,
că credinţa fără fapte este zadarnică?
21 Oare Abraham, părintele nostru,
nu pentru fapte a ajuns la justificare
aducându-l pe Isaac, fiul său, pe altarul de jertfă?
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui
şi că prin fapte credinţa este desăvârşită?
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care spune:
„Abraham a crezut în Dumnezeu
şi i s-a considerat spre justificare
şi a fost numit prietenul lui Dumnezeu”.
24 Deci vedeţi că omul ajunge la justificare prin fapte
şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa şi Rahab, prostituata,
a ajuns la justificare prin fapte
pentru că i-a primit pe soli
şi i-a trimis pe un alt drum.
26 Căci după cum trupul fără duh este mort,
la fel şi credinţa fără fapte este moartă.
Cuvântul Domnului
165.
Dacă cineva nu greşeşte cu cuvântul,
este un om desăvârşit.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 3,1-12
Fraţii mei,
1 să nu fie mulţi dintre voi care devin învăţători
ştiind că noi vom avea o judecată mai aspră.
2 Căci toţi greşim în multe privinţe.
Dacă cineva nu greşeşte cu cuvântul,
este un om desăvârşit, capabil să-şi înfrâneze tot trupul.
3 Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte,
le conducem tot trupul.
4 Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt aşa de mari
şi purtate de vânturi puternice,
sunt conduse de o cârmă foarte mică,
după cum vrea cel care le conduce.
5 Tot aşa şi limba: este un organ mic,
dar se poate făli cu lucruri mari.
Iată că un foc mic
poate să aprindă o pădure mare!
6 Şi limba este foc, o lume a nelegiuirii.
Limba este printre organele noastre
aceea care pângăreşte tot trupul
şi aprinde cursul existenţei
după ce a fost aprinsă de Gheenă.
7 Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile
şi animale de mare poate fi domesticită
şi chiar au fost domesticite de neamul omenesc,
8 dar limba n-o poate domestici nici un om:
ea este un rău nepotolit,
plină de otravă ucigătoare.
9 Cu ea îl lăudăm pe Domnul şi pe Tatăl
şi tot cu ea îi blestemăm
pe oamenii făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură
iese şi binecuvântarea şi blestemul.
Nu trebuie să fie astfel, fraţii mei.
11 Oare poate izvorul să reverse din aceeaşi vână
apă dulce şi amară?
12 Fraţii mei, oare poate smochinul să facă măsline
şi viţa de vie, smochine?
Nici izvorul sărat nu poate produce apă dulce.
Cuvântul Domnului
166.
Nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi,
ci cu sângele preţios al lui Cristos,
ca un miel fără meteahnă şi neprihănit.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 1,13-23
Preaiubiţilor,
13 de aceea, fiţi cu mintea clară, sobri în toate;
puneţi-vă toată speranţa
în harul care va fi dat
când se va arăta Isus Cristos.
14 Ca nişte copii ascultători,
nu vă lăsaţi duşi de poftele de mai înainte,
când eraţi în ignoranţă,
15 ci, aşa cum este sfânt cel care v-a chemat,
deveniţi şi voi sfinţi
în toată purtarea voastră,
16 pentru că este scris:
Fiţi sfinţi, pentru că eu sunt sfânt.
17 Şi dacă îl numiţi Tată pe cel care,
fără de părtinire,
judecă pe fiecare după fapta sa,
purtaţi-vă cu teamă
în timpul înstrăinării voastre.
18 Voi ştiţi că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur,
aţi fost răscumpăraţi din purtarea voastră fără sens
moştenită de la părinţi,
19 ci cu sângele preţios al lui Cristos,
care, ca un miel fără meteahnă şi neprihănit,
20 era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii,
dar a fost dezvăluit, pentru voi,
în timpurile de pe urmă.
21 Prin el voi credeţi în Dumnezeu
care l-a înviat din morţi şi i-a dat mărirea
aşa încât credinţa şi speranţa voastră
să fie în Dumnezeu.
22 Deoarece, prin ascultarea de adevăr,
v-aţi curăţat sufletele
în vederea unei dragoste fraterne fără ipocrizie,
iubiţi-vă mereu unii pe alţii cu inimi curate,
23 pentru că aţi fost renăscuţi
nu dintr-o sămânţă pieritoare,
ci nepieritoare,
prin cuvântul viu şi veşnic al lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului
167.
Străduiţi-vă şi mai mult să întăriţi chemarea şi alegerea voastră.
Citire din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Petru 1,3-11
Preaiubiţilor,
3 puterea dumnezeiască a lui Cristos
ne-a dăruit toate cele necesare spre viaţă şi evlavie
prin cunoaşterea celui care ne-a chemat
la propria lui mărire şi putere.
4 Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui preţioase şi mari
pentru ca astfel să deveniţi părtaşi
ai naturii sale dumnezeieşti, după ce v-aţi smuls
din depravarea care este în poftele lumii.
5 Tocmai de aceea, daţi-vă toată silinţa
să adăugaţi la credinţa voastră virtutea;
la virtute, cunoaşterea;
6 la cunoaştere, stăpânirea de sine;
la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia;
7 la evlavie, iubirea de aproapele;
la iubirea de aproapele, dragostea.
8 Într-adevăr, dacă aceste lucruri sunt în voi şi se dezvoltă,
nu veţi rămâne inactivi şi fără rod
în cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos.
9 Dar cine nu are acestea este orb şi cu vederea scurtă:
a uitat că a fost curăţat de păcatele sale din trecut.
10 De aceea, fraţilor, străduiţi-vă şi mai mult
să întăriţi chemarea şi alegerea voastră,
căci făcând acestea nu veţi cădea niciodată.
11 Astfel, vi se va da în plus intrarea în împărăţia veşnică
a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
Cuvântul Domnului
168.
Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept
ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,5–2,2
Preaiubiţilor,
1,5 aceasta este vestea pe care am auzit-o de la el
şi v-o vestim: Dumnezeu este lumină
şi nu este întuneric în el.
6 Dacă spunem că avem comuniune cu el,
dar umblăm în întuneric,
minţim şi nu înfăptuim adevărul.
7 Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină,
avem comuniune unii cu alţii
şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.
8 Dacă spunem că nu avem păcat,
ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi.
9 Dacă ne mărturisim păcatele,
el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele
şi să ne cureţe de orice nedreptate.
10 Dacă spunem că nu am păcătuit,
îl facem pe el mincinos, iar cuvântul lui nu este în noi.
2,1 Copiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiţi.
Dar dacă cineva ar păcătui,
avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept.
2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre,
dar nu numai pentru ale noastre,
ci şi pentru ale lumii întregi.
Cuvântul Domnului
169.
Cine-l urăşte pe fratele său este în întuneric.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,3-11
Preaiubiţilor,
3 din aceasta ştim că îl cunoaştem pe Isus:
dacă ţinem poruncile lui.
4 Cine spune: „Eu îl cunosc”, dar nu ţine poruncile lui,
este mincinos şi adevărul nu este în el.
5 Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui,
într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită.
Din aceasta cunoaştem că suntem în el.
6 Cel care spune că rămâne în el
trebuie să trăiască aşa cum el a trăit.
7 Iubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă,
ci porunca cea veche, pe care o aveţi de la început;
porunca veche este cuvântul pe care l-aţi auzit.
8 Totuşi vă scriu o poruncă nouă,
care este adeverită în el şi în voi
pentru că întunericul trece,
iar lumina cea adevărată străluceşte deja.
9 Cine spune că este în lumină,
dar îl urăşte pe fratele său,
este în întuneric până acum.
10 Cine îl iubeşte pe fratele său rămâne în lumină
şi nu este motiv de scandal în el.
11 Însă cine-l urăşte pe fratele său este în întuneric,
umblă în întuneric şi nu ştie încotro merge
pentru că întunericul i-a orbit ochii.
Cuvântul Domnului
170.
Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă,
pentru că îi iubim pe fraţi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 3,1-24
Preaiubiţilor,
1 vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl:
să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem.
De aceea, lumea nu ne cunoaşte
pentru că nu l-a cunoscut nici pe el.
2 Iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu,
dar nu s-a arătat încă ce vom fi.
Ştim că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui
pentru că îl vom vedea aşa cum este.
3 Oricine are această speranţă în el
devine curat, aşa cum el este curat.
4 Oricine comite păcatul face o nelegiuire,
căci păcatul este nelegiuire.
5 Voi ştiţi că el s-a arătat ca să ridice păcatele
şi în el nu este păcat.
6 Oricine rămâne în el nu păcătuieşte.
Oricine păcătuieşte,
nici nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.
7 Copii, nimeni să nu vă înşele.
Cine săvârşeşte dreptatea este drept,
după cum el este drept.
8 Cine comite păcatul este de la diavol
pentru că diavolul păcătuieşte de la început.
Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu,
ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu
nu comite păcat,
pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el
şi nu poate să păcătuiască
pentru că este născut din Dumnezeu.
10 În aceasta se recunosc copiii lui Dumnezeu
şi copiii diavolului:
oricine nu săvârşeşte dreptatea
şi nu-l iubeşte pe fratele său
nu este din Dumnezeu.
11 Pentru că aceasta este vestea
pe care aţi auzit-o de la început:
să ne iubim unii pe alţii.
12 Nu cum a făcut Cain, care era de la Cel Rău,
şi l-a ucis pe fratele său.
Şi pentru care motiv l-a ucis?
Pentru că faptele lui erau rele,
iar ale fratelui său, drepte.
13 Să nu vă miraţi, fraţilor,
dacă lumea vă urăşte.
14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă
pentru că îi iubim pe fraţi.
Cine nu iubeşte rămâne în moarte.
15 Oricine îl urăşte pe fratele său este un criminal
şi voi ştiţi că nici un criminal
nu are viaţă veşnică dăinuitoare în el.
16 În aceasta am cunoscut iubirea:
el şi-a dat viaţa pentru noi.
La fel şi noi trebuie
să ne dăm vieţile pentru fraţi.
17 Dacă cineva are bogăţiile lumii
şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie,
şi îşi închide inima faţă de el,
cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu?
18 Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba,
ci cu fapta şi adevărul.
19 Prin aceasta vom cunoaşte
că suntem din adevăr:
ne vom linişti inima înaintea lui
20 pentru că, chiar dacă inima noastră ne acuză,
Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre
şi cunoaşte toate.
21 Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne acuză,
avem încredere în Dumnezeu
22 şi orice i-am cere primim de la el
pentru că ţinem poruncile lui
şi facem ceea ce îi este plăcut.
23 Aceasta este porunca lui:
să credem în numele Fiului său Isus Cristos
şi să ne iubim unii pe alţii
după cum ne-a poruncit.
24 Cel care ţine poruncile lui
rămâne în el şi el în acesta.
Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi:
după Duhul pe care ni l-a dat.
Cuvântul Domnului
171.
Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire
rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,16-21
Preaiubiţilor,
16 noi am cunoscut şi am crezut
în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi.
Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire
rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el.
17 Prin aceasta ajunge la desăvârşire iubirea în noi:
să avem încredere în ziua judecăţii,
căci aşa cum este el, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.
18 În iubire nu există frică, dimpotrivă,
iubirea desăvârşită alungă frica,
pentru că frica presupune pedeapsă,
iar cine se teme nu a ajuns la desăvârşire în iubire.
19 Noi iubim pentru că el ne-a iubit mai întâi.
20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu”
şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos;
pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede
nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede.
21 Avem această poruncă de la el:
cine-l iubeşte pe Dumnezeu
să-l iubească şi pe fratele său.
Cuvântul Domnului
172.
Fă faptele tale dintâi!
Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 2,1-5
Îngerului Bisericii din Efes scrie-i:
1 „Aşa spune cel care ţine cele şapte stele
în mâna lui dreaptă,
cel care umblă
în mijlocul celor şapte candelabre de aur:
2 «Cunosc faptele tale, străduinţa şi statornicia ta
şi că nu-i poţi suporta pe cei răi,
că i-ai pus la încercare
pe cei care se pretind apostoli
şi nu sunt şi i-ai descoperit mincinoşi.
3 [Ştiu] că ai răbdare
şi că ai suferit pentru numele meu
şi n-ai obosit.
4 Însă am [ceva] împotriva ta:
ai părăsit iubirea ta cea de la început.
5 Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut
şi fă faptele tale dintâi;
dacă nu te vei converti,
voi veni la tine
şi voi schimba candelabrul tău de la locul lui»”.
Cuvântul Domnului
173.
Pentru că eşti căldicel, nici cald, nici rece,
te voi vărsa din gura mea.
Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 3,14-22
Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:
14 „Aşa spune cel care este Amin,
martorul credincios şi vrednic de crezare,
începutul creaţiei lui Dumnezeu:
15 «Cunosc faptele tale că nu eşti nici rece, nici cald.
O, de ai fi sau rece, sau cald!
16 Dar pentru că eşti astfel, căldicel, nici cald, nici rece,
te voi vărsa din gura mea».
17 Pentru că spui: «Sunt bogat,
m-am îmbogăţit şi nu am nevoie de nimic»”,
dar nu ştii că tu eşti nenorocitul,
vrednic de milă, sărac, orb şi gol.
18 Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur purificat în foc,
ca să te îmbogăţeşti; haine albe, ca să te îmbraci
şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale,
şi alifie, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Pe cei pe care îi iubesc, eu îi mustru şi îi îndrept.
Fii deci plin de zel şi converteşte-te!
20 Iată, eu stau la uşă şi bat.
Dacă cineva ascultă glasul meu şi-mi deschide uşa,
voi intra la el şi voi sta la masă cu el şi el cu mine.
21 Pe cel care învinge îl voi face să stea împreună cu mine
pe tronul meu, aşa cum şi eu am învins
şi stau cu Tatăl meu pe tronul lui.
22 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor”.
Cuvântul Domnului
174.
Au fost judecaţi după faptele lor.
Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 20,11-15
Eu, Ioan,
11 am văzut un tron mare alb
şi pe cel care şade pe el.
Din faţa lui au fugit pământul şi cerul
şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12 Şi am văzut morţii, mari şi mici,
care stăteau în picioare înaintea tronului.
Atunci s-a deschis cartea.
A mai fost deschisă şi o altă carte,
cea care este a vieţii.
Şi au fost judecaţi morţii
din cele scrise în cărţi,
după faptele lor.
13 Marea a dat înapoi morţii care erau în ea.
Moartea şi infernul au dat înapoi morţii care erau în ele.
Fiecare a fost judecat după faptele sale.
14 Atunci moartea şi infernul
au fost aruncate în lacul cu foc.
Aceasta este moartea cea de-a doua, lacul cu foc.
15 Şi, dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii,
a fost aruncat în lacul cu foc.
Cuvântul Domnului
175.
Cel care învinge va moşteni acestea.
Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu.
Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 21,1-8
Eu, Ioan,
1 am văzut apoi un cer nou şi un pământ nou,
căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut,
iar marea nu mai este.
2 Şi am mai văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou,
coborând din cer de la Dumnezeu,
pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei.
3 Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând:
„Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii!
El va locui împreună cu ei, iar ei vor fi poporul lui
şi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor,
iar moarte nu va mai fi.
Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere,
pentru că lucrurile dintâi au trecut”.
5 Cel care şade pe tron a zis:
„Iată, le fac pe toate noi” şi spune:
„Scrie că acestea sunt cuvinte adevărate
şi vrednice de crezare”.
6 Iar mie mi-a zis: „S-au împlinit.
Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul.
Celui care este însetat eu îi voi da în dar
din izvorul apei vieţii.
7 Cel care învinge va moşteni acestea.
Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu”.
8 Iar partea celor laşi, necredincioşi,
neruşinaţi, criminali, desfrânaţi,
vrăjitori, idolatri şi a tuturor mincinoşilor
este în lacul care arde cu foc şi pucioasă
şi aceasta este moartea cea de-a doua.
Cuvântul Domnului
|
Luni 21 mai 2012
DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI