Anexe PDF Imprimare Email
Scris de Tarciziu Erdeş   
Luni, 16 Mai 2011 16:35

 

 

 

ANEXA I

 

DEZLEGAREA DE CENZURI

 


1. În ceea ce priveşte păcatele rezervate pentru un timp determinat, din firea lor sau din cauza cenzurii, formula dezlegării nu suferă nici o modificare, dar e suficient ca duhovnicul să dea dezlegarea, chiar de cele rezervate penitentului dispus sufleteşte, păstrându-se – până se va hotărî altfel şi se va anunţa – normele dreptului în vigoare cu privire la obligaţia de a recurge la autoritatea competentă. Totuşi, duhovnicul poate, înainte de a dezlega de păcate, să dezlege de cenzură cu formula care este propusă mai jos pentru a se folosi în afara sacramentului Penitenţei.

2. Când, însă, preotul, după normele dreptului, dezleagă un penitent de cenzură în afara sacramentului Penitenţei, se foloseşte de următoarea formulă:

V. Prin puterea ce mi s-a acordat,

eu te dezleg de pedeapsa excomunicării

(sau a suspendării, sau a interdictului).

În numele Tatălui, şi al Fiului, + şi al Sfântului Duh.

Penitentul răspunde:

R. Amin.

 

 

 

DISPENSA DE IREGULARITATE

 


3. Dacă penitentul are vreo iregularitate, preotul, conform normelor dreptului, când îl dispensează de acea iregularitate, fie în timpul spovezii, după ce a dat dezlegarea, fie în afara sacramentului Penitenţei, spune:

V. Prin puterea ce mi s-a acordat,

eu te dispensez de iregularitatea în care ai căzut.

În numele Tatălui, şi al Fiului, + şi al Sfântului Duh.

Penitentul răspunde:

R. Amin.

 

 

 

ANEXA II


MODELE DE CELEBRĂRI PENITENŢIALE

 


Partea care urmează a apărut prin grija şi strădania Sfintei Congregaţii pentru Cultul Divin, spre folosul celor care se ocupă cu organizarea şi desfăşurarea celebrărilor penitenţiale.

 


ORGANIZAREA CELEBRĂRILOR PENITENŢIALE


1. Celebrările penitenţiale, despre care e vorba în Ritualul Penitenţei (nr. 36-37), sunt foarte folositoare, fie în viaţa fiecăruia în particular, fie în viaţa comunităţii, spre a promova spiritul şi virtutea pocăinţei şi spre a pregăti cu mai mult rod celebrarea sacramentului Penitenţei. Să se aibă grijă ca nu cumva aceste celebrări să fie confundate, în mentalitatea credincioşilor, cu sacramentul Penitenţei şi cu dezlegarea56.

2. Celebrările penitenţiale, mai ales acelea care se fac pentru diferite grupuri sau împrejurări, să aibă în vedere, cu grijă, condiţiile speciale de viaţă, felul de a vorbi şi capacitatea intelectuală a celor din grup. Comisiile liturgice57 şi fiecare comunitate creştină va avea grijă să pregătească aceste celebrări în aşa fel încât pentru fiecare grup şi împrejurare diferită să fie alese textele cele mai potrivite şi un ritual cât mai adaptat.

3. Spre a promova această acţiune, se propun aici diferite exemple de celebrări penitenţiale, deosebite între ele, care să fie considerate numai ca modele şi, ca atare, să fie adaptate la anumite situaţii concrete ale fiecărei comunităţi în parte.

4. Uneori, la aceste celebrări penitenţiale se administrează şi sacramentul Penitenţei; în acest caz, după lecturi şi omilie, se foloseşte Ritualul reconcilierii mai multor penitenţi, cu spovadă şi dezlegare individuală (nr. 54-59) sau, în cazuri deosebite, prevăzute în drept, Ritualul reconcilierii mai multor penitenţi, cu mărturisirea şi dezlegarea generală (nr. 60-63).

 

 

 

I.

CELEBRĂRI PENITENŢIALE ÎN TIMPUL POSTULUI MARE

 


5. Timpul Postului Mare este timpul principal de pocăinţă, atât pentru credincioşi, în particular, cât şi pentru întreaga Biserică. E bine, aşadar, ca în acest timp comunitatea creştină să fie pregătită prin celebrări penitenţiale la participarea cât mai intensă a misterului pascal58.

6. Să se aibă în vedere atmosfera de pocăinţă a Liturgiei cuvântului în Liturghiile propuse pentru timpul Postului Mare. Textele sau lecţionarele Liturghiei, sau Liturghierul roman, pot fi binevenite pentru a orândui celebrările penitenţiale din timpul Postului Mare.

7. Aici sunt propuse două scheme de celebrare penitenţială pentru timpul Postului Mare. În prima e vorba de pocăinţă, întrucât întăreşte sau restabileşte în noi harul Botezului; a doua prezintă pocăinţa ca pregătire la o participare mai intensă la misterul pascal al lui Cristos şi al Bisericii.

 

 

Schema I

POCĂINŢA ARE ROLUL DE A ÎNTĂRI SAU DE A RESTABILI HARUL BAPTISMAL

 

8. a) După un cântec potrivit şi salutul slujitorului, credincioşii vor fi instruiţi asupra semnificaţiei acestei celebrări care pregăteşte comunitatea creştină să cinstească în noaptea de Paşti harul de la Botez şi să dobândească înnoirea vieţii cu Cristos prin eliberarea de păcat.

 


9. b) Rugăciunea

V. Fraţilor,

să ne rugăm ca noi, care prin păcatele noastre

am nesocotit harul Botezului,

să redobândim acum acest har prin pocăinţă.

Să îngenunchem

(sau: Să ne plecăm fruntea în faţa lui Dumnezeu).

Toţi se roagă câtva timp în tăcere.

Ridicaţi-vă!

Te rugăm, Doamne,

păzeşte-i cu aceeaşi milă,

pe care o ai întotdeauna,

pe aceia pe care i-ai spălat,

pentru ca, mântuiţi prin pătimirea ta,

să aibă parte de învierea ta.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

 


10. c) Lecturile


LECTURA I

– Aşa cum israeliţii, după trecerea Mării Roşii, au uitat de minunile lui Dumnezeu, tot astfel, şi membrii noului popor al lui Dumnezeu, după ce au primit harul Botezului, adesea se întorc iarăşi la păcat.


Părinţii noştri au fost cu toţii sub nor

şi toţi au trecut prin mare.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 10,1-12


Fraţilor,

1 nu vreau să rămâneţi în ignoranţă:

părinţii noştri au fost cu toţii sub nor

şi toţi au trecut prin mare

2 şi toţi, întru Moise,

au fost botezaţi în nor şi în mare.

3 Toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală

4 şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală

pentru că ei beau din piatra spirituală care îi urma,

iar piatra era Cristos.

5 Totuşi cei mai mulţi dintre ei

nu au fost pe placul lui Dumnezeu,

de aceea au pierit în pustiu.

6 De fapt, acestea au devenit pentru noi exemple,

ca să nu dorim cele rele, aşa cum au dorit ei.

7 Nici să nu fiţi idolatri

aşa cum au fost unii dintre ei,

după cum este scris:

„S-a aşezat poporul să mănânce

şi să bea şi s-au sculat la joc”.

8 Nici să nu ne dedăm la desfrânare

cum s-au dedat la desfrânare unii dintre ei

şi au căzut într-o singură zi douăzeci şi trei de mii.

9 Nici să nu-l ispitim pe Cristos,

aşa cum l-au ispitit unii dintre ei

şi au pierit de şerpi.

10 Nici să nu murmuraţi

aşa cum au murmurat unii dintre ei

şi au fost nimiciţi de [îngerul] nimicitor.

11 Aceste lucruri li s-au întâmplat

ca să fie un exemplu

şi au fost scrise ca învăţătură pentru noi,

cei la care a ajuns sfârşitul veacurilor,

12 aşa încât cel care crede

că se ţine pe picioare

să aibă grijă să nu cadă.

Cuvântul Domnului

 

 

PSALMUL RESPONSORIAL

 

Ps 105(106),6-10.13-14.19-22 (R. 6)

R. Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri!


6 Noi am păcătuit împreună cu părinţii noştri;

am săvârşit răul, am săvârşit nelegiuirea. R.

 

7 Părinţii noştri, în Egipt, n-au înţeles minunile tale,

nu şi-au amintit de mulţimea îndurărilor tale,

ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roşie.

8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui său,

pentru a-şi face cunoscută puterea. R.

 

9 A ameninţat Marea Roşie şi ea a secat

şi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.

10 I-a mântuit din mâna celor care îi urau

şi i-a răscumpărat din mâna duşmanului. R.

 

13 Au uitat curând însă lucrările Domnului

şi n-au aşteptat împlinirea planului său.

14 Li s-a aprins pofta în pustiu

şi l-au pus pe Dumnezeu la încercare, în pământ uscat. R.

 

19 Şi au făcut un viţel în Horeb,

s-au închinat înaintea unui chip turnat

20 şi au schimbat gloria lor

cu chipul unui bou care mănâncă iarbă. R.

 

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,

care a făcut lucruri mari în Egipt,

22 minuni în ţara lui Ham,

semne minunate la Marea Roşie. R.

 

 

EVANGHELIA

– Fiul, care îşi părăsise tatăl şi casa, este reprimit cu iubire de către tatăl; oaia care se rătăcise departe de staul, este căutată cu îngrijorare de păstor. Tot aşa şi noi, care am păcătuit după ce am primit harul Botezului, Dumnezeu ne caută iarăşi şi, pe cei care se întorc la el, îi primeşte cu iubire, în strigătele de bucurie ale Bisericii.


(Aleluia) Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun

îşi dă viaţa pentru oi. (Aleluia) In 10,11

Bucuraţi-vă împreună cu mine

pentru că mi-am găsit oaia pierdută!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,4-7


În acel timp,

Isus a spus această parabolă:

4 „Cine dintre voi, având o sută de oi

şi pierzând una dintre ele,

nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu

şi umblă după cea pierdută până când o găseşte?

5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se

6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini

spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine

pentru că mi-am găsit oaia pierdută!»

7 Vă spun că tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer

pentru un păcătos care se converteşte,

decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi

care nu au nevoie de convertire”.

Cuvântul Domnului

 

Sau:


(Aleluia) Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:

„Tată, am păcătuit împotriva cerului

şi înaintea ta!” (Aleluia) Lc 15,18

Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut,

i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,11-32


În acel timp,

Isus a spus această parabolă:

11 „Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui:

«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine».

Iar el le-a împărţit averea.

13 Şi, nu după multe zile,

fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate

şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată.

Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.

14 După ce a cheltuit toate,

a venit o mare foamete în ţara aceea,

iar el a început să ducă lipsă.

15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat

la unul dintre cetăţenii acelei ţări

care l-a trimis la câmp să păzească porcii.

16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele

pe care le mâncau porcii,

dar nimeni nu-i dădea.

17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus:

«Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug,

iar eu mor aici de foame!

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:

«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.

Ia-mă ca pe un zilier al tău».

20 Într-adevăr, s-a ridicat şi a mers la tatăl său.

Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut,

i s-a făcut milă şi, alergând,

l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

21 Atunci, fiul i-a spus:

«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».

22 Însă tatăl a spus către servitorii săi:

«Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l!

Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l:

să mâncăm şi să ne bucurăm,

24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă,

era pierdut şi a fost găsit».

Şi au început să sărbătorească.

25 Însă fiul lui mai mare era la câmp.

Când a venit şi s-a apropiat de casă,

a auzit cântece şi jocuri.

26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori

şi l-a întrebat ce este aceasta.

27 El i-a spus:

«Fratele tău a venit,

iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos,

a tăiat viţelul cel îngrăşat».

28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre.

Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor.

29 El i-a răspuns tatălui său:

«Iată, de atâţia ani te slujesc

şi niciodată n-am călcat porunca ta.

Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied

ca să mă distrez cu prietenii mei.

30 Însă, când a venit acest fiu al tău

care şi-a mâncat averea cu desfrânatele,

ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».

31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna

şi toate ale mele sunt ale tale.

32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm

pentru că acest frate al tău

era mort şi a revenit la viaţă,

era pierdut şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului

 

 

11. d) Omilia

Se poate vorbi:

– despre necesitatea de a desăvârşi harul Botezului prin fidelitatea faţă de evanghelia lui Cristos (cf. 1Cor 10,1-13);

– despre gravitatea păcatului după Botez (cf. Evr 6,4-8);

– despre nemărginita îndurare a Tatălui şi Dumnezeului nostru, care ne reprimeşte ori de câte ori ne întoarcem de la păcat (cf. Lc 15);

– despre Paşti, ca sărbătoare a Bisericii, în care ea se bucură de iniţierea creştină a catecumenilor şi de reconcilierea penitenţilor.


12. e) Cercetarea cugetului

După omilie se face cercetarea cugetului, de exemplu, folosind textul care se găseşte în Anexa III, 343. Să se păstreze întotdeauna un timp de tăcere, ca fiecare să poată face examenul de conştiinţă cât mai personal. În mod special să se facă cercetarea cugetului cu privire la făgăduinţele de la Botez ce se reînnoiesc în noaptea de Paşti.

 

13. f) Actul de căinţă

Diaconul (sau, în lipsa lui, un alt slujitor) spune celor de faţă:

– Fraţilor, iată vremea potrivită,

ziua împăcării divine şi a mântuirii omului,

când moartea este distrusă,

iar viaţa veşnică se înfiripă;

când în via Domnului, în timp ce se sădeşte viţa nouă,

se curăţă şi cea veche,

ca să aducă rod mai îmbelşugat.

Iată, fiecare dintre noi se recunoaşte păcătos

şi, îndemnat la pocăinţă de pilda fraţilor

şi mişcat de rugăciuni, mărturiseşte şi spune:

„Recunosc fărădelegea mea

şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.

Doamne, întoarce-ţi privirea de la păcatele mele

şi şterge toate nelegiuirile mele.

Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale

şi întăreşte-mă cu duh binevoitor”.

Să ne ajute aşadar, milostivirea Domnului,

pe noi, cei care implorăm

şi cerem cu inima zdrobită îndurarea lui Dumnezeu.

Înainte, prin răutăţile noastre, i-am provocat neplăcere;

acum să ne bucurăm,

împreună cu autorul vieţii noastre, Isus cel înviat,

că suntem plăcuţi Domnului în pământul celor vii.

Preotul stropeşte cu apă sfinţită pe cei prezenţi, în timp ce se cântă (sau se recită) de către toţi:

R. Stropeşte-mă, Doamne, cu isop şi mă voi curăţi,

spală-mă, şi mai mult decât zăpada mă voi albi.

Preotul face rugăciunea:

V. Dumnezeule, creator preabun al neamului omenesc

şi înnoitor preamilostiv,

tu l-ai mântuit prin sângele unicului tău Fiu

pe omul lipsit de veşnicia fericită, prin invidia diavolului.

Tu nu părăseşti pe cei rătăciţi;

primeşte-i, aşadar, pe cei întorşi

şi dăruieşte-le viaţă, prin Duhul tău Sfânt,

acelora pe care îi voieşti nedespărţiţi de tine.

Să te înduplece, te rugăm, Doamne, mărturisirea sinceră

şi încrezătoare a acestor fii ai tăi. Vindecă-le rănile.

Întinde-le mâna ta salvatoare celor căzuţi,

pentru ca Biserica ta să nu fie lipsită

de vreun mădular al său, turma ta să nu sufere pagubă,

duşmanul să nu se bucure de vătămarea familiei tale,

moartea a doua să nu-i vatăme pe cei renăscuţi

în baia mântuitoare. Către tine, Doamne,

îndreptăm rugile noastre fierbinţi şi suspinele inimii.

Iartă-i pe cei care îşi mărturisesc greşelile, pentru ca,

întorşi de pe calea greşită la cărarea dreptăţii,

să nu mai fie niciodată răniţi din nou,

ci să păstreze întreg şi veşnic

ceea ce harul tău le-a dăruit şi milostivirea ta a înnoit.

Prin Domnul nostru, Isus Cristos, Fiul tău,

care, fiind Dumnezeu,

împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte

în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor.

R. Amin.

Celebrarea se încheie printr-un cântec potrivit şi trimiterea poporului.

 

 

 

Schema II

POCĂINŢA ARE ROLUL DE A-I PREGĂTI PE CREDINCIOŞI SĂ PARTICIPE MAI INTENS LA MISTERUL LUI CRISTOS PENTRU MÂNTUIREA LUMII

 

14. a) După un cântec potrivit şi salutul slujitorului, credincioşii să fie instruiţi prin câteva cuvinte că sunt uniţi între ei atât prin păcat, cât şi prin pocăinţă, aşa încât fiecare să se simtă chemat la întoarcere, spre sfinţirea întregii comunităţi.

 


15. b) Rugăciunea

V. Să ne rugăm, fraţilor,

ca să primim darul de a fi uniţi prin pocăinţă

cu Cristos răstignit pentru păcatele noastre

şi, astfel, să avem parte împreună cu toţi oamenii

de învierea lui.

Să îngenunchem

(sau: Să ne plecăm fruntea în faţa lui Dumnezeu).

Şi toţi se roagă câtva timp în tăcere.

Ridicaţi-vă!

Doamne, Dumnezeul şi Tatăl nostru,

care ne-ai dat viaţă prin pătimirea Fiului tău,

dă-ne, te rugăm, harul

ca, alăturându-ne prin pocăinţă la moartea lui,

să putem participa împreună cu toţi oamenii

şi la învierea lui.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Sau:

V. Tată atotputernic şi milostiv,

te rugăm, dă-ne harul

ca, mişcaţi şi întăriţi de Duhul tău,

să purtăm întotdeauna în trupul nostru

suferinţele lui Isus,

ca şi viaţa lui să se arate în noi.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

 


16. c) Lecturile


LECTURA I

– Ca un miel blând, slujitorul Domnului primeşte şi poartă păcatele poporului, ca prin rănile lui poporul să fie vindecat. Ucenicii lui Cristos, prin pocăinţă, pot ispăşi şi deplânge în ei înşişi păcatele întregii lumi.


Domnul a făcut să cadă asupra lui

fărădelegile noastre ale tuturor.

Citire din Cartea profetului Isaia 53,1-12


Cine ar fi crezut

1 ceea ce am auzit noi,

şi puterea Domnului cui i-a fost astfel descoperită?

2 A crescut înaintea lui Dumnezeu

ca o plantă plăpândă,

având rădăcina într-un pământ uscat;

chipul lui nu avea nici o frumuseţe,

ca să atragă privirile,

înfăţişarea lui nu avea nimic care să ne placă.

3 Era dispreţuit precum cel din urmă dintre oameni:

om al durerilor, obişnuit cu suferinţa;

unul înaintea căruia să-ţi întorci faţa;

atât de dispreţuit,

încât nu l-am luat în seamă.

4 Şi totuşi el purta durerile noastre

şi era împovărat cu suferinţele noastre.

Noi îl socoteam pedepsit,

bătut şi înjosit de Dumnezeu.

5 Dar el era străpuns pentru păcatele noastre

şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Pedeapsa care a căzut asupra lui

ne-a adus nouă pacea

şi rănile lui ne-au adus vindecarea.

6 Toţi umblam rătăcind ca nişte oi,

fiecare îşi urma drumul lui,

dar Domnul a făcut să cadă asupra lui

fărădelegile noastre ale tuturor.

7 Chinuit fiind, s-a smerit

şi nu şi-a deschis gura;

ca un miel dus la înjunghiere,

ca o oaie fără de glas înaintea celor care o tund,

el nu şi-a deschis gura.

8 A fost judecat şi condamnat

printr-o sentinţă nedreaptă:

cine i-a luat apărarea?

A fost smuls dintre cei vii!

Pentru fărădelegile poporului său a fost dus la moarte.

9 Mormântul i-a fost pregătit printre cei fărădelege

şi la moarte a fost aşezat împreună cu răufăcătorii;

şi totuşi el nu săvârşise nici o nedreptate

şi nici nu rostise vreo minciună.

10 Domnul a voit să-l zdrobească prin suferinţă.

Dar, dacă îşi va da viaţa

ca ispăşire pentru păcate,

îşi va vedea urmaşii,

îşi va prelungi zilele

şi voinţa Domnului se va împlini prin el.

11 După ce sufletul său va fi trecut prin suferinţe,

el va vedea lumina

şi această lumină îl va copleşi de bucurie.

Prin suferinţele sale,

cel drept, servitorul meu,

va îndreptăţi mulţimile;

va lua asupra sa fărădelegile lor.

12 Pentru aceasta îi voi da popoarele drept moştenire

şi va lua în stăpânire popoare nenumărate

ca răsplată că s-a dat pe sine la moarte

şi că a fost numărat printre făcătorii de rele,

el care a purtat păcatele celor mulţi

şi a mijlocit pentru cei păcătoşi.

Cuvântul Domnului

 

 

PSALMUL RESPONSORIAL

– Domnul ascultă rugăciunea lui Cristos care moare pe cruce pentru păcatele noastre. Moartea lui devine viaţa întregii lumi. Pocăinţa, prin care murim pentru păcatele noastre, este înnoirea vieţii în Biserică şi în lume.


Ps 21(22),2-3.7-9.18-28 (R. 2)

R. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

pentru ce m-ai părăsit?


2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,

pentru ce m-ai părăsit?

Departe sunt de a-mi aduce mântuirea

cuvintele strigătului meu.

3 Dumnezeul meu, strig ziua şi tu nu-mi răspunzi,

şi noaptea şi nu am linişte. R.

 

7 Dar eu sunt vierme, şi nu om,

ocara oamenilor şi batjocura poporului.

8 Toţi care mă văd îşi bat joc de mine,

strâmbă din buze şi dau din cap:

9 „S-a încrezut în Domnul, să-l mântuiască,

să-l elibereze, dacă îl iubeşte”. R.

 

18 Mi-au numărat toate oasele.

Ei mă iscodesc şi mă cercetează;

19 îşi împart între ei hainele mele

şi au aruncat sorţii pentru tunica mea. R.

 

20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,

tăria mea, grăbeşte-te să mă ajuţi.

21 Scapă de sabie viaţa mea,

din gheara câinelui, singurul meu bine! R.

 

22 Salvează-mă din gura leului

şi de coarnele bivolilor, pe mine, sărmanul!

23 Voi vesti numele tău fraţilor mei,

în mijlocul adunării te voi lăuda. R.

 

24 Cei care vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l,

toată seminţia lui Iacob, preamăriţi-l;

să se teamă de el toată seminţia lui Israel. R.

 

25 Căci el nu dispreţuieşte

şi nici nu respinge cererea săracului

şi nu-şi întoarce faţa de la el,

iar când strigă către el, îl ascultă. R.

 

26 La tine este lauda mea

în adunarea cea mare;

îmi voi împlini făgăduinţele

în faţa celor ce se tem de el. R.

 

27 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;

vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:

„Inimile lor să trăiască în vecii vecilor!” R.

 

28 Îşi vor aduce aminte

şi se vor întoarce la Domnul

toate marginile pământului,

se vor prosterna în faţa lui toate familiile popoarelor. R.

 

 

LECTURA A II-A

– Dacă suportăm cu răbdare loviturile naturale sau cele venite din partea oamenilor, imitându-l pe Cristos, prin dragostea noastră, putem să stingem ura lumii şi să învingem răul cu binele, aşa încât participarea noastră la pătimirea lui Cristos să aducă lumii viaţă.


Cristos a suferit pentru voi,

lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Petru 2,20b-25

 

Preaiubiţilor,

20b dacă suportaţi suferinţa, deşi faceţi binele,

aceasta este un har înaintea lui Dumnezeu.

21 De fapt, la aceasta aţi fost chemaţi,

căci Cristos a suferit pentru voi,

lăsându-vă exemplu ca să mergeţi pe urmele lui.

22 El, care nu a săvârşit păcat,

şi nici nu s-a găsit înşelăciune în gura lui,

23 care, insultat fiind, nu a răspuns la insultă,

suferind, nu ameninţa,

ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecă cu dreptate.

24 El însuşi, pe lemn,

a purtat păcatele noastre în trupul său

pentru ca noi, murind pentru păcate,

să trăim pentru dreptate.

Prin rănile lui aţi fost vindecaţi.

25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcite,

dar acum v-aţi întors la păstorul

şi supraveghetorul sufletelor voastre.

Cuvântul Domnului

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Mărire ţie, Doamne,

care ai fost dat la moarte pentru păcatele noastre

şi ai înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Mărire ţie, Doamne! (Aleluia)


Sau un alt cântec potrivit.

– Isus îi îndeamnă pe ucenicii săi ca, urmându-i exemplul (bând paharul pe care l-a băut el), să devină slujitori ai fraţilor lor şi să-şi dea viaţa pentru ei.

 

Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor;

îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,32-45

forma lungă:


În acel timp,

32 [discipolii] erau pe drum, urcând spre Ierusalim,

iar Isus mergea înaintea lor.

Ei erau uimiţi,

iar cei care veneau în urmă erau cuprinşi de teamă.

Luându-i din nou pe cei doisprezece,

a început să le vorbească

despre cele ce aveau să i se întâmple:

33 „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului

va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor;

îl vor condamna la moarte şi-l vor da pe mâna păgânilor.

34 Aceştia îşi vor bate joc de el,

îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide,

dar după trei zile va învia”.

35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu,

au venit la el şi i-au spus:

„Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”.

36 El le-a spus:

„Ce vreţi să fac pentru voi?”

37 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne să stăm unul la dreapta

şi altul la stânga ta în gloria ta”.

38 Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi.

Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu

sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?”

39 Ei i-au spus: „Putem”.

Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea,

iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi.

40 Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea,

nu eu trebuie să dau,

ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.

41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare

faţă de Iacob şi Ioan.

42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus:

„Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi

conducători ai popoarelor le domină

şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor.

43 Dar între voi să nu fie aşa.

Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi

să fie slujitorul vostru

44 şi cine vrea să fie primul între voi

să fie servitorul tuturor.

45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit,

ci ca să slujească

şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Cuvântul Domnului

 

 

sau forma scurtă:

(Aleluia) Mărire ţie, Doamne,

care ai fost dat la moarte pentru păcatele noastre

şi ai înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Mărire ţie, Doamne! (Aleluia)

Sau un alt cântec potrivit.


Cine vrea să devină mare între voi

să fie slujitorul vostru.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,32-34.42-45


În acel timp,

32 [discipolii] erau pe drum, urcând spre Ierusalim,

iar Isus mergea înaintea lor.

Ei erau uimiţi, iar cei care veneau în urmă

erau cuprinşi de teamă.

Luându-i din nou pe cei doisprezece,

a început să le vorbească

despre cele ce aveau să i se întâmple:

33 „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului

va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor;

îl vor condamna la moarte

şi-l vor da pe mâna păgânilor.

34 Aceştia îşi vor bate joc de el,

îl vor scuipa, îl vor biciui şi-l vor ucide,

dar după trei zile va învia”.

42 Chemându-i la sine,

Isus le-a spus:

„Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi

conducători ai popoarelor le domină

şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor.

43 Dar între voi să nu fie aşa.

Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi

să fie slujitorul vostru

44 şi cine vrea să fie primul între voi

să fie servitorul tuturor.

45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit,

ci ca să slujească

şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Cuvântul Domnului

 

 

17. d) Omilia

Se poate vorbi:

– despre păcat, prin care îl ofensăm pe Dumnezeu, şi chiar Biserica, trupul mistic al lui Cristos, ale cărui mădulare am devenit prin Botez;

– despre păcat, ca lipsă de iubire faţă de Cristos, care, prin misterul său pascal, ne-a iubit până la sfârşit;

– despre solidaritatea dintre oameni în bine şi în rău;

– despre misterul ispăşirii suplinitoare, prin care Cristos însuşi a luat asupra sa păcatele noastre, ca prin rănile lui să fim vindecaţi (cf. Is 53; 1Pt 2,24);

– despre aspectul social şi eclezial al pocăinţei, prin care fiecare contribuie la convertirea întregii comunităţi;

– despre celebrarea Paştelui ca sărbătoare a comunităţii creştine, care se reînnoieşte prin convertirea şi pocăinţa fiecărui membru şi, astfel, apare mai clar în lume faptul mântuirii.


18. e) Cercetarea cugetului

După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu, după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să-şi poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.


19. f) Actul de căinţă

După cercetarea cugetului, toţi spun împreună:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult

cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Apoi, ca un semn al convertirii şi al iubirii faţă de aproapele, să se recomande să-i ajute pe săraci, ca şi ei să poată celebra cu bucurie solemnitatea sfintelor Paşti, să-i viziteze pe bolnavi sau să repare o anumită nedreptate care ar fi în sânul comunităţii etc.

La urmă, se poate recita sau cânta Rugăciunea domnească, pe care preotul o încheie astfel:

V. Mântuieşte-ne, Părinte, de orice rău

şi prin fericita pătimire a Fiului tău,

cu care ne-am unit prin pocăinţă,

fă-ne părtaşi la bucuria învierii sale.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Unde împrejurările sunt favorabile, după mărturisirea generală, poate avea loc şi un exerciţiu de pietate, ca adorarea sfintei cruci sau Calea sfintei cruci, după obiceiurile locale sau preferinţa credincioşilor.

La sfârşit, după un cântec potrivit, poporul este trimis prin salut sau binecuvântare.

 

 

 

II.

CELEBRARE PENITENŢIALĂ ÎN TIMPUL ADVENTULUI

 


20. a) După un cântec şi salut, printr-o scurtă cuvântare, este arătat sensul celebrării, prin aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Fraţilor, timpul Adventului ne pregăteşte

la celebrarea misterului întrupării Domnului,

care este începutul mântuirii noastre.

Dar, totodată, el trezeşte în noi

şi simţământul de aşteptare

a celei de a doua veniri a Domnului,

prin care se va desăvârşi istoria mântuirii noastre.

Dar, pentru că, în ceasul morţii,

Domnul va veni la fiecare dintre noi,

el trebuie să ne găsească veghind,

după cum spune Evanghelia:

„Fericiţi acei servitori pe care stăpânul îi găseşte

veghind atunci când se întoarce” (Lc 12,37).

Această celebrare penitenţială să ne facă mai curaţi

şi mai pregătiţi pentru venirea Domnului,

pe care o vom celebra în sfintele taine.

Sau:

V. Fraţilor, este deja ceasul să vă treziţi din somn.

Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape

decât atunci când am primit credinţa.

Noaptea este pe sfârşite, ziua este aproape.

Aşadar, să ne dezbrăcăm de faptele întunericului

şi să îmbrăcăm armele luminii (Rom 13,11-12).

 

 

21. b) Rugăciunea

V. Să ne rugăm, fraţilor,

ca venirea Domnului,

al cărei mister îl vom celebra

cu prilejul sărbătorilor ce se apropie,

să ne găsească veghind şi pregătiţi.

Toţi se roagă câtva timp în tăcere.

V. Dumnezeule, ziditorul cerurilor,

noi îţi cerem iertare pentru ofense;

ajută-ne să merităm a primi iertarea păcatelor,

noi, care aşteptăm arătarea Mântuitorului nostru.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Sau:

V. Preaslăvite Fiu al lui Dumnezeu,

ziditorul şi mântuitorul nepătat al neamului omenesc,

te rugăm, răsari din Fecioara nepătată,

ca să mântuieşti lumea.

Harul care te-a făcut să ni te asemeni în toate,

în afară de păcat,

să ne elibereze şi pe noi

de fărădelegile noastre.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

 

 

22. c) Lecturile


LECTURA I

– Sosirea Domnului aduce cu sine şi judecata. Prin faptele noastre, noi alegem de pe acum răsplata sau pedeapsa. Când va apărea Domnul, atunci se va vădi şi alegerea noastră. Pocăinţa este momentul în care alegem şi ne hotărâm pentru bine.


Iată, eu trimit îngerul meu

şi va pregăti calea înaintea feţei mele.

Citire din Cartea profetului Malahia 3,1-7a

 

Aşa spune Domnul Dumnezeu:

1 „Iată, eu trimit îngerul meu

şi va pregăti calea înaintea feţei mele;

şi va veni în templul său

stăpânitorul pe care îl căutaţi,

îngerul legământului, pe care îl doriţi.

Iată, vine, spune Domnul oştirilor.

2 Şi cine va putea suporta ziua venirii lui?

Cine va putea rămâne în picioare

când se va arăta el?

Căci el este ca focul topitorului

şi ca leşia nălbitorului.

3 El se va aşeza să topească şi să cureţe argintul;

el va curăţa pe fiii lui Levi,

cum se curăţă aurul şi argintul în foc,

pentru ca ei să aducă Domnului jertfă în dreptate.

4 Atunci îi va plăcea Domnului jertfa lui Iuda

şi a Ierusalimului,

ca în zilele de la început, ca în anii de odinioară.

5 Mă voi apropia de voi pentru judecată

şi mă voi grăbi să mărturisesc

împotriva descântătorilor şi adulterilor,

împotriva celor ce jură strâmb,

împotriva celor ce opresc plata celor angajaţi,

care asupresc pe văduve şi pe orfani,

nedreptăţesc pe străini

şi nu se tem de mine, zice Domnul oştirilor.

6 Căci eu sunt Domnul,

eu nu mă schimb;

de aceea, voi nu aţi încetat să fiţi fiii lui Iacob.

7a Căci, din zilele părinţilor voştri,

voi v-aţi abătut de la poruncile mele

şi nu le-aţi păzit”.

Cuvântul Domnului

 

 

PSALMUL RESPONSORIAL

– Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume nu ca să se osândească lumea, ci ca să se mântuiască. Astfel, venirea Domnului, pe care acum o celebrăm în taină, este sosirea mântuirii. Această celebrare penitenţială o săvârşim însufleţiţi de această speranţă, ca să putem sărbători cu bucurie Naşterea Domnului şi să grăbim venirea lui.


Ps 84(85) (R. 8)

R. Arată-ne, Doamne, îndurarea ta

şi dă-ne mântuirea ta!

 

2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu ţara ta,

i-ai adus înapoi pe cei deportaţi ai lui Iacob.

3 Ai iertat nelegiuirea poporului tău,

i-ai acoperit toate păcatele;

4 ţi-ai potolit toată indignarea

şi te-ai întors de la iuţimea mâniei tale. R.

 

5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,

şi îndepărtează mânia ta de la noi!

6 Oare vei continua în veac să fii supărat pe noi,

vei ţine mânie din generaţie în generaţie? R.

 

7 Nu vei veni oare să ne dai viaţă,

pentru ca poporul tău să se bucure în tine?

8 Arată-ne, Doamne, îndurarea ta

şi dă-ne mântuirea ta. R.

 

9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:

el vesteşte pacea poporului său şi celor sfinţi ai săi

şi celor care se întorc la el din toată inima.

10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el

şi slava lui va locui pe pământul nostru. R.

 

11 Mila şi adevărul se vor întâlni,

dreptatea şi pacea se vor îmbrăţişa;

12 adevărul va răsări din pământ

şi dreptatea va coborî din ceruri. R.

 

13 Domnul îşi va revărsa binecuvântarea

şi pământul îşi va aduce roadele sale.

14 Dreptatea va merge înaintea lui

şi-i va călăuzi paşii pe cale. R.

 

 

LECTURA A II-A

– Domnul Isus, prin sosirea sa, ne introduce într-o viaţă nouă, într-o lume nouă. Biserica este deja semnul viu al acestei cetăţi sfinte, care se va descoperi în viitor: prin păcat, însă, noi suntem excluşi de la viaţa ei.

Cel care învinge va moşteni acestea.

Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu.

Citire din Apocalipsul sfântului Ioan 21,1-12

 

Eu, Ioan,

1 am văzut un cer nou şi un pământ nou,

căci cerul dintâi şi pământul dintâi au trecut,

iar marea nu mai este.

2 Şi am mai văzut cetatea cea sfântă,

Ierusalimul cel nou,

coborând din cer de la Dumnezeu,

pregătită ca o mireasă împodobită pentru mirele ei.

3 Atunci am auzit un glas puternic de la tron, spunând:

„Iată cortul lui Dumnezeu împreună cu oamenii!

El va locui împreună cu ei,

iar ei vor fi poporul lui

şi el, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor.

4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor,

iar moarte nu va mai fi.

Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere,

pentru că lucrurile dintâi au trecut”.

5 Cel care şade pe tron a zis:

„Iată, le fac pe toate noi” şi spune:

„Scrie că acestea sunt cuvinte adevărate

şi vrednice de crezare”.

6 Iar mie mi-a zis: „S-au împlinit.

Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul.

Celui care este însetat eu îi voi da în dar

din izvorul apei vieţii.

7 Cel care învinge va moşteni acestea.

Eu îi voi fi lui Dumnezeu, iar el îmi va fi fiu”.

8 Iar partea celor laşi, necredincioşi,

neruşinaţi, criminali,

desfrânaţi, vrăjitori, idolatri şi a tuturor mincinoşilor

este în lacul care arde cu foc şi pucioasă

şi aceasta este moartea cea de-a doua.

9 Şi a venit unul dintre cei şapte îngeri

care aveau cele şapte cupe pline

cu cele şapte plăgi de pe urmă

şi a vorbit cu mine, spunându-mi:

„Vino şi-ţi voi arăta Mireasa, soţia Mielului”.

10 Şi m-a luat în duh pe un munte mare şi înalt

şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul

care cobora din cer de la Dumnezeu.

11 Ea avea gloria lui Dumnezeu.

Splendoarea ei era ca a unei pietre de mare preţ,

ca a unei pietre de iaspis cristalin.

12 Ea avea un zid mare şi înalt, cu douăsprezece porţi,

iar deasupra porţilor erau doisprezece îngeri

şi numele înscrise,

care sunt numele celor douăsprezece triburi

ale fiilor lui Israel.

Cuvântul Domnului

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Domnul spune:

„Iată, vin curând şi aduc răsplata mea cu mine”.

Vino, Doamne Isuse! (Aleluia)

Sau:

(Aleluia) Duhul şi Mireasa spun: „Vino!”

Şi cel ce aude să spună: „Vino!”

Vino, Doamne Isuse! (Aleluia) Ap 22,12.17.20

Sau altă cântare potrivită.

– Ca în zilele lui Ioan Botezătorul, tot astfel, şi astăzi, Adventul, adică timpul sosirii Domnului, este pentru noi un timp de convertire şi pocăinţă, pentru ca atunci când va sosi să putem primi mântuirea.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 3,1-12


În zilele acelea,

1 a apărut Ioan în Deşertul Iudeii predicând:

2 „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”

3 Acesta este cel vestit de Isaia profetul, care spune:

„Glasul celui care strigă în deşert:

Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!”

4 Ioan avea o haină din păr de cămilă

şi centură de piele încinsă la mijloc,

iar hrana lui erau lăcustele şi mierea sălbatică.

5 Şi veneau la el din Ierusalim,

din toată Iudeea şi din tot ţinutul Iordanului

6 şi, mărturisindu-şi păcatele,

erau botezaţi de el în râul Iordan.

7 Văzând că la botezul lui veneau mulţi dintre farisei

şi saducei, le spunea: „Pui de vipere!

Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?

8 Faceţi, deci, rod vrednic de pocăinţă.

9 Să nu credeţi că puteţi spune: «Îl avem de tată

pe Abraham» pentru că vă spun că Dumnezeu

poate să-i ridice lui Abraham fii din pietrele acestea.

10 Securea este deja pusă la rădăcina pomilor;

deci, orice pom care nu face rod bun

va fi tăiat şi aruncat în foc.

11 Eu vă botez cu apă, spre convertire,

însă cel care vine după mine

este mai puternic decât mine;

eu nu sunt vrednic să-i duc încălţămintea.

El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

12 El are în mână lopata de vânturat şi va curăţa aria:

grâul îl va aduna în grânarul său,

iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

Cuvântul Domnului

 

Sau:


Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,3-17


În acel timp,

Ioan, fiul lui Zaharia,

3 a străbătut tot ţinutul Iordanului,

predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor,

4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia profetul:

„Glasul celui care strigă în pustiu:

«Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui;

5 orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal

va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate,

iar cele cu gropi vor fi netezite

6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu»”.

7 Aşadar, spunea mulţimilor care veneau

ca să fie botezate de el: „Pui de vipere!

Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?

8 Faceţi roade vrednice de pocăinţă şi să nu începeţi

a spune în voi înşivă: «Noi îl avem de tată pe Abraham»,

căci vă spun că Dumnezeu poate să-i ridice

fii lui Abraham din pietrele acestea.

9 Securea este deja pusă la rădăcina pomilor;

deci orice pom care nu face rod bun va fi tăiat

şi aruncat în foc”.

10 Iar mulţimile îl întrebau: „Atunci ce trebuie să facem?”

11 Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două haine

să împartă cu cel ce nu are,

iar cine are de mâncare să facă la fel”.

12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus:

„Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”

13 El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult

decât ceea ce a fost fixat pentru voi”.

14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel spunând:

„Iar noi ce trebuie să facem?”

El le-a zis:

„Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept

şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră”.

15 Deoarece poporul era în aşteptare

şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan,

dacă nu cumva este el Cristosul,

16 Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă,

însă vine unul mai puternic decât mine,

căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei.

El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

17 El are în mână lopata de vânturat ca să cureţe aria

şi să adune grâul în grânarul său,

iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”.

Cuvântul Domnului

 

 

23. d) După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu, după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.


24. e) Actul de căinţă

După cercetarea cugetului, se face actul de căinţă prin recitarea, de exemplu a formulei Mărturisesc sau prin invocaţii ca la nr. 56-60. În cele din urmă, se cântă sau se recită Rugăciunea domnească, pe care slujitorul care prezidează celebrarea o încheie astfel:

V. Dumnezeule, la începutul lumii tu ai creat lumina,

şi prin aceasta ai împrăştiat norii groşi ai întunericului:

te rugăm, dispune ca acelaşi ziditor al luminii,

pe care l-ai pregătit înainte de veacuri, să se arate,

pentru ca poporul tău, eliberat de greşeala străbună,

să-l întâmpine pe Fiul tău în mod demn,

pregătit prin fapte bune.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Sau:

V. Atotputernice, veşnice Dumnezeule,

tu ai binevoit să împaci lumea cu maiestatea ta

prin întruparea Fiului tău unul-născut;

dispune, te rugăm, ca norii păcatelor

să se depărteze de inima senină

şi misterele ce se înfiripă

la splendoarea Naşterii Domnului

să le celebrăm mereu cu o bucurie curată.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

La sfârşit, după un cântec potrivit, poporul este demis prin salut sau binecuvântare.

 

 

 

III.

CELEBRĂRI PENITENŢIALE OBIŞNUITE


A. DESPRE PĂCAT ŞI CONVERTIRE


25. a) După un cântec potrivit (de ex., Ps 138(139),1-12.16.23-24 – vezi nr. 146) şi salut, slujitorul care conduce celebrarea expune tema lecturilor sfinte în câteva cuvinte; apoi invită la rugăciune şi, după un timp de tăcere, încheie rugăciunea astfel:

V. Doamne Isuse,

Petru s-a lepădat de trei ori de tine,

dar tu, întorcându-te spre el,

l-ai privit ca să-şi plângă păcatul

şi să se întoarcă la tine din toată inima;

te rugăm, priveşte-ne şi pe noi

şi atrage inimile noastre ca să ne întoarcem la tine

şi să te urmăm cu fidelitate în întreaga noastră viaţă.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

 

 

26. Lecturile


Şi, ieşind afară, a plâns amar.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 22,31-34.54-62

 

În acel timp,

31 Domnul a spus:

„Simon, Simon,

iată, Satana a pretins

ca să vă cearnă ca pe grâu;

32 eu însă m-am rugat pentru tine,

ca să nu piară credinţa ta;

iar tu, când te vei fi întors,

întăreşte-i pe fraţii tăi”.

33 El i-a spus:

„Doamne, sunt gata să merg cu tine

şi la închisoare şi la moarte”.

34 Dar el i-a zis:

„Îţi spun ţie, Petre,

că astăzi nu va cânta cocoşul

până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”.

Se face o pauză, păstrându-se tăcere.

54 După ce l-au prins, l-au luat

şi l-au dus în casa marelui preot,

iar Petru îl urma de departe.

55 Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii,

s-au aşezat de jur împrejur.

Petru s-a aşezat printre ei.

56 O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc,

l-a fixat cu privirea şi a spus:

„Şi acesta era cu el!”

57 Dar el a negat, zicând:

„Femeie, nu-l cunosc”.

58 După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis:

„Şi tu eşti dintre ei”.

Dar Petru a zis:

„Omule, nu sunt”.

59 După vreo oră, un altul insista, spunând:

„Cu adevărat şi acesta era cu el,

căci este galileean”.

Însă Petru i-a zis:

60 „Omule, nu ştiu ce spui”.

Şi îndată, pe când încă mai vorbea,

a cântat cocoşul.

61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru.

Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului,

care îi spusese:

„Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul,

mă vei renega de trei ori”.

62 Şi, ieşind afară, a plâns amar.

Cuvântul Domnului

 

 

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 30(31),10.15-17.20 (R. 16)

R. Zilele mele sunt în mâinile tale, Doamne,

scapă-mă de duşmanii şi de prigonitorii mei!

 

10 Îndură-te de mine, Doamne,

căci sunt în strâmtorare;

mi s-au uscat de mâhnire

ochii, sufletul şi trupul. R.

 

15 Dar eu mă încred în tine, Doamne, şi spun:

„Tu eşti Dumnezeul meu,

16 soarta mea este în mâinile tale!”

Scapă-mă din mâinile duşmanilor mei

şi de cei care mă persecută. R.

 

17 Fă să strălucească faţa ta peste slujitorul tău,

mântuieşte-mă în îndurarea ta. R.

 

20 Cât de mare este bunătatea ta, Doamne,

pe care ai pregătit-o pentru cei care se tem de tine

şi cu care îi copleşeşti pe cei care se încred în tine

înaintea ochilor tuturor! R.

 

Sau Ps 50(51) (nr. 139) sau un alt cântec

 

 

EVANGHELIA

Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 21,15-19

 

În acel timp,

Isus înviat din morţi a stat la masă

cu ucenicii săi pe ţărmul mării.

15 După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru:

„Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?”

El i-a zis: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”.

El i-a spus: „Paşte mieluşeii mei!”

16 El i-a zis iarăşi, a doua oară:

„Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”

El i-a spus: „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”.

I-a zis: „Paşte oile mele!”

17 I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?”

Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară:

„Mă iubeşti?” şi i-a spus:

„Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc”.

Isus i-a zis: „Paşte oile mele!

18 Adevăr, adevăr îţi spun: când erai mai tânăr,

te încingeai singur şi te duceai unde voiai.

Însă, când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile

şi te va încinge un altul şi te va duce unde nu vei voi”.

19 Dar aceasta a spus-o,

arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu.

După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”

Cuvântul Domnului

 

 

27. c) Omilia

Se poate vorbi despre:

– încrederea în Dumnezeu, şi nu în puterile noastre proprii;

– fidelitate, prin care trebuie să trăim conform Botezului, ca adevăraţi ucenici ai lui Cristos;

– slăbiciunea noastră, prin care adesea cădem în păcate şi refuzăm să mărturisim cu tărie evanghelia;

– milostivirea Domnului, care şi după păcat ne primeşte ca prieteni, dacă ne întoarcem la el din toată inima.


28. d) Cercetarea cugetului

După omilie, va se face cercetarea cugetului, de exemplu, după textul din Anexa III, 343.

Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.


29. e) Actul de căinţă

După cercetarea cugetului, slujitorul care prezidează invită la rugăciune cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Dumnezeu îşi arată iubirea faţă de noi

prin aceea că, pe când eram încă păcătoşi,

el ne-a iubit mai întâi şi a avut milă de noi.

Aşadar, să ne întoarcem la el din toată inima

şi, împreună cu Petru,

să mărturisim cu umilinţă

iubirea noastră, zicându-i:

R. Doamne, tu toate le ştii, tu ştii că te iubesc!

E bine ca între o invocaţie şi alta să se păstreze un scurt timp de tăcere; de aceea, va fi binevenit ca fiecare invocaţie să fie rostită de un credincios, iar ceilalţi să răspundă.

– Şi noi, Doamne, asemenea lui Petru, ne-am încrezut mai mult în noi înşine decât în harul tău; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi. R.

– Am lucrat fără umilinţă şi fără chibzuinţă şi, de aceea, am căzut în păcat; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

– Am fost mândri şi ne-am socotit mai buni decât ceilalţi; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

– Uneori, poate ne-am bucurat de căderea fraţilor noştri în loc să ne întristăm; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

– Acelora care sunt apăsaţi de greutăţi, adesea le-am arătat mai degrabă dispreţ decât să le oferim ajutor; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

– De frică, uneori, şi noi am refuzat să dăm mărturie despre adevăr şi dreptate; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

– Deseori nu păstrăm promisiunile de la sfântul Botez, prin care am devenit ucenicii tăi; dar tu, Doamne, întoarce-te către noi şi ai milă de noi! R.

V. Să îndreptăm acum către Tatăl rugăciunea noastră,

aşa cum ne-a învăţat Cristos,

şi să implorăm de la el iertare

pentru păcatele noastre:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.


30. f) După un cântec potrivit, slujitorul care prezidează celebrarea face încheierea rugăciunii şi trimite poporul.

V. Doamne Isuse, mântuitorul nostru,

care l-ai chemat pe Petru la apostolat,

iar după greşeala şi pocăinţa lui

l-ai întărit iarăşi ca pe prietenul tău

şi principele apostolilor;

întoarce-te către noi şi ai milă de noi,

pentru ca, părăsind păcatele noastre,

după exemplul lui Petru,

să ne întoarcem la tine

şi să te urmăm de azi înainte

cu mai multă iubire.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

 

 

 

 

B. DESPRE FIUL CARE SE ÎNTOARCE LA TATĂL


31. a) Se cântă un cântec potrivit şi slujitorul salută poporul; apoi expune motivul celebrării, după care invită la rugăciune şi, după un timp de tăcere, încheie spunând:

V. Doamne, Dumnezeule atotputernic,

tu eşti Tatăl tuturor.

Tu i-ai creat pe oameni,

ca să fie cu tine întotdeauna în casa ta,

spre lauda măririi tale.

Dar noi ne-am îndepărtat de tine prin păcate;

deschide inimile noastre,

ca să asculte glasul tău care ne cheamă

să ne întoarcem la tine din toată inima

şi să cunoaştem că tu eşti Tatăl nostru

plin de milă faţă de toţi cei care te caută.

Tată, care ne pedepseşti

ca să ne îndepărtăm de rău,

iartă-ne toate păcatele.

Dă-ne iarăşi bucuria mântuirii tale,

pentru ca, întorcându-ne la tine,

să ne bucurăm de ospăţul casei tale,

acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

R. Amin.

 

32. b) Lecturile


LECTURA I

În el avem răscumpărarea prin sângele său,

iertarea păcatelor după bogăţia harului său.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 1,3-7


Fraţilor,

3 binecuvântat să fie Dumnezeu

şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,

care ne-a binecuvântat

cu orice fel de binecuvântare spirituală

în cele cereşti, în Cristos,

4 întrucât ne-a ales în el

mai înainte de întemeierea lumii

ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui.

În iubire

5 el ne-a rânduit de mai înainte spre înfiere,

prin Isus Cristos,

după planul binevoitor al voinţei sale,

6 spre lauda gloriei harului său

cu care ne-a copleşit în [Fiul] său preaiubit.

7 În el avem răscumpărarea prin sângele său,

iertarea păcatelor după bogăţia harului său.

Cuvântul Domnului

 

 

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 26(27),1.4.7-10.13-14 (R. 4)

R. Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:

să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele.

 

1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,

de cine mă voi teme?

Domnul este apărătorul vieţii mele,

de cine mă voi înfricoşa? R.

 

4 Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:

să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,

ca să privesc frumuseţea Domnului

şi să vizitez sanctuarul său. R.

 

7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:

îndură-te de mine şi răspunde-mi!

8a Din partea ta îmi spune inima: „Căutaţi faţa mea”. R.

 

8b Eu caut, Doamne, faţa ta.

9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,

nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;

tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge

şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele. R.

 

10 Chiar tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,

dar Domnul m-a primit la sine. R.

 

13 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului

pe pământul celor vii.

14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,

îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul. R.

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:

„Tată, am păcătuit împotriva cerului

şi înaintea ta!” (Aleluia) Lc 15,18

Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă

şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,11-32

 

În acel timp,

Isus a spus această parabolă:

11 „Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui:

«Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine».

Iar el le-a împărţit averea.

13 Şi, nu după multe zile,

fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate

şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată.

Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.

14 După ce a cheltuit toate,

a venit o mare foamete în ţara aceea,

iar el a început să ducă lipsă.

15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul

dintre cetăţenii acelei ţări

care l-a trimis la câmp să păzească porcii.

16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele

pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.

17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus:

«Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug,

iar eu mor aici de foame!

18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune:

«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău.

Ia-mă ca pe un zilier al tău».

20 Într-adevăr, s-a ridicat şi a mers la tatăl său.

Pe când era încă departe,

tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă

şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

21 Atunci, fiul i-a spus:

«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».

22 Însă tatăl a spus către servitorii săi:

«Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l!

Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.

23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l:

să mâncăm şi să ne bucurăm,

24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă,

era pierdut şi a fost găsit».

Şi au început să sărbătorească.

25 Însă fiul lui mai mare era la câmp.

Când a venit şi s-a apropiat de casă,

a auzit cântece şi jocuri.

26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori

şi l-a întrebat ce este aceasta.

27 El i-a spus: «Fratele tău a venit,

iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos,

a tăiat viţelul cel îngrăşat».

28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre.

Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor.

29 El i-a răspuns tatălui său:

«Iată, de atâţia ani te slujesc

şi niciodată n-am călcat porunca ta.

Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied

ca să mă distrez cu prietenii mei.

30 Însă, când a venit acest fiu al tău

care şi-a mâncat averea cu desfrânatele,

ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».

31 Atunci, el i-a spus:

«Fiule, tu eşti cu mine totdeauna

şi toate ale mele sunt ale tale.

32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm

pentru că acest frate al tău

era mort şi a revenit la viaţă,

era pierdut şi a fost găsit!»”

Cuvântul Domnului

 

 

33. c) Omilia

Se poate vorbi despre:

– păcat, întrucât este îndepărtarea de iubirea filială pe care trebuie s-o avem faţă de Dumnezeu Tatăl:

– nemărginita milostivire a Tatălui faţă de fiii păcătoşi;

– adevărata natură a întoarcerii;

– datoria de a-i ierta întotdeauna şi noi pe fraţi;

– ospăţul euharistic, punct culminant al împăcării cu Biserica şi cu Dumnezeu.


34. d) Cercetarea cugetului

După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.


35. e) Actul de căinţă

După cercetarea cugetului, slujitorul care prezidează invită la rugăciune:

V. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu milostiv,

încet la mânie şi mult răbdător;

el ne primeşte din nou,

cum îl primeşte tatăl pe fiul întors din depărtări.

Să-l implorăm cu încredere, zicând:

R. Nu suntem vrednici să fim numiţi fiii tăi!

– Pentru că ne-am folosit rău de darurile tale, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că am fost cu gândul şi inima departe de tine, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că am uitat de iubirea ta, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că am urmat plăcerile noastre, şi nu binele nostru şi al fraţilor, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că ne-am îngrijit puţin de fraţii noştri, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că am fost înceţi în a-i ierta pe fraţii noştri, săvârşind păcate înaintea ta. R.

– Pentru că am uitat de mila cu care iarăşi şi iarăşi ne-ai reprimit, săvârşind păcate înaintea ta. R.

Pot fi adăugate şi alte invocaţii de către cei prezenţi; este recomandat ca, între o invocaţie şi alta, să se păstreze un scurt moment de tăcere; de asemenea, pare potrivit ca invocaţiile să fie rostite de mai mulţi credincioşi pe rând.

V. Acum să-l invocăm pe Tatăl

cu aceleaşi cuvinte pe care ni le-a învăţat Isus,

ca să ne ierte păcatele:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

36. După un cântec potrivit, slujitorul care prezidează celebrarea face încheierea rugăciunii şi trimite poporul.

V. Dumnezeule Tatăl nostru,

care ne-ai predestinat să fim fii adoptivi,

ca să fim sfinţi în faţa ta

şi să ne bucurăm întotdeauna în casa ta;

primeşte-ne şi păstrează-ne mereu în iubirea ta,

ca să trăim cu bucurie şi dragoste

în Biserica ta sfântă.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

 

 

 

C. DESPRE FERICIRILE EVANGHELICE


37. a) Se cântă un cântec potrivit; slujitorul care prezidează celebrarea salută poporul, arată celor prezenţi tema principală a lecturilor şi-i invită la rugăciune; după un oarecare timp de tăcere, el încheie rugăciunea astfel:

V. Deschide-ne, Doamne, inimile,

ca să ascultăm astăzi glasul tău

şi, primind evanghelia Fiului tău,

prin moartea şi învierea lui, să putem trăi o viaţă nouă.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

 


38. b) Lecturile


LECTURA I

Dacă ne mărturisim păcatele, el este fidel şi drept

ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,5-9

 

Preaiubiţilor,

5 aceasta este vestea

pe care am auzit-o de la el şi v-o vestim:

Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în el.

6 Dacă spunem că avem comuniune cu el,

dar umblăm în întuneric, minţim şi nu înfăptuim adevărul.

7 Dar dacă umblăm în lumină, aşa cum el este în lumină,

avem comuniune unii cu alţii

şi sângele lui Isus, Fiul său, ne curăţă de orice păcat.

8 Dacă spunem că nu avem păcat,

ne înşelăm pe noi înşine, iar adevărul nu este în noi.

9 Dacă ne mărturisim păcatele,

el este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele

şi să ne cureţe de orice nedreptate.

Cuvântul Domnului

 


PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 145(146),5-10 (R. 5)

R. Fericit este acela care-şi pune încrederea

în Domnul, Dumnezeul său.


5 Fericit este acela care îl are ca ajutor

pe Dumnezeul lui Iacob;

care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său.

6 El a făcut cerul şi pământul,

marea şi toate câte se află în ele. R.

 

7 El este totdeauna credincios cuvântului său,

el face dreptate celor asupriţi, el dă pâine celor flămânzi.

Domnul îi eliberează pe cei închişi. R.

 

8 Domnul îi luminează pe cei orbi,

Domnul îi ridică pe cei împovăraţi,

Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,

9a Domnul are grijă de cei străini. R.

 

9bc Domnul sprijină pe văduvă şi pe orfan,

dar nimiceşte calea celor răi.

10 Domnul, Dumnezeul tău, Sionule,

stăpâneşte în veci, din neam în neam. R.

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Astăzi nu vă împietriţi inimile,

ci ascultaţi glasul Domnului. (Aleluia) Ps 94(95),8ab

Văzând mulţimile, s-a urcat pe munte şi-i învăţa.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-10


În acel timp,

1 văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte

şi, după ce s-a aşezat,

s-au apropiat de el discipolii săi.

2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

3 „Fericiţi cei săraci în duh,

pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

4 Fericiţi cei care plâng,

pentru că ei vor fi consolaţi.

5 Fericiţi cei blânzi,

pentru că ei vor moşteni pământul.

6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate

pentru că ei vor fi săturaţi.

7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire.

8 Fericiţi cei cu inima curată,

pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.

9 Fericiţi făcătorii de pace,

pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.

10 Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate,

pentru că a lor este împărăţia cerurilor”.

Cuvântul Domnului

 

 

39. c) Omilia

Omilia poate fi despre:

– păcat, prin care, uitând de poruncile lui Cristos, ne împotrivim fericirilor propovăduite de evanghelie;

– tăria credinţei noastre în cuvântul lui Isus;

– fidelitatea noastră în a-l imita pe Cristos, atât în viaţa personală şi în comunitatea creştină, cât şi în viaţa socială, civilă;

– fiecare fericire în parte.


40. d) Cercetarea cugetului

După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.


41. e) Actul de căinţă

După cercetarea cugetului, slujitorul care prezidează invită la rugăciune spunând aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Fraţilor,

Isus Cristos ne-a lăsat exemplu,

ca să mergem pe urmele lui.

Către el să ne îndreptăm,

cu toată smerenia şi încrederea,

rugându-l să ne cureţe inimile

şi să ne facă să trăim după evanghelia sa:

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”; dar noi ne îngrijim mai mult de bogăţii şi le căutăm chiar şi în mod nedrept. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul”; dar noi suntem aprigi unul cu altul şi lumea noastră este plină de neînţelegeri şi războaie. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi consolaţi”; noi însă suportăm cu nerăbdare suferinţele noastre şi ne doare puţin dacă alţii sunt întristaţi. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei vor fi săturaţi”; noi însă însetăm puţin după tine, izvorul a toată sfinţenia, şi suntem nepăsători faţă de dreptatea individuală sau publică. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire”; noi, însă, nu vrem să-i iertăm pe fraţi şi judecăm cu asprime pe aproapele nostru. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu”; dar noi slujim poftelor şi dorinţelor simţurilor şi nu îndrăznim să ne ridicăm ochii spre tine. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu”; dar noi nu reuşim să trăim în pace în familiile noastre, în societate, în lumea întreagă. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

– Doamne Isuse Cristoase, tu ai zis: „Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”; dar noi mai curând facem nedreptate, decât să suferim cu bucurie pentru dreptate, şi provocăm dezbinări, prigoane şi asupriri împotriva fraţilor noştri. Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,

R. Miluieşte-ne pe noi!

V. Să-l invocăm acum pe Domnul,

numindu-l Tatăl nostru,

şi să-l rugăm să ne mântuiască de Cel Rău

şi să ne facă vrednici de împărăţia lui:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.


42. f) După un cântec potrivit, slujitorul care prezidează face încheierea rugăciunii şi trimite poporul.

V. Doamne Isuse Cristoase,

blând şi smerit cu inima,

milostiv şi iubitor de pace,

sărac şi jertfit pentru dreptate,

tu, prin cruce, ai ajuns la slavă,

ca să ne arăţi şi nouă calea mântuirii;

te rugăm, dă-ne harul să primim cu bucurie

mesajul evangheliei tale

şi să trăim după pilda ta, ca să fim

împreună moştenitori şi părtaşi ai împărăţiei tale.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vechilor.

R. Amin.

 

 


IV.

PENTRU COPII

 

43. Această schemă de celebrare penitenţială este adaptată copiilor mici, chiar şi acelora care încă nu au făcut spovada.

 


Tema:

Dumnezeu ne caută


44. Celebrarea penitenţială trebuie pregătită chiar cu copiii, aşa încât ei să fie cât mai siguri de înţelesul şi scopul unei asemenea celebrări, să ştie bine cântecele, să ştie cel puţin în mare subiectul lecturilor ce se citesc din Sfânta Scriptură, să cunoască textele ce le vor rosti, acţiunile pe care le vor face, precum şi succesiunea lor.


45. a) Salutul

Celebrantul salută prin cuvinte binevoitoare pe copiii adunaţi în biserică sau într-un alt loc potrivit şi le reaminteşte pe scurt intenţia celebrării, precum şi elementele care privesc desfăşurarea ei. După ce i-a salutat, se poate cânta un cântec de introducere.


46. b) Lectura

Celebrantul poate face o scurtă introducere prin aceste cuvinte sau altele de acest fel:

V. Dragi copii, prin Botez,

noi toţi am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne iubeşte ca un tată

şi ne îndeamnă să-l iubim şi noi din toată inima.

Şi, în acelaşi timp,

vrea să fim buni unii faţă de alţii,

aşa încât să trăim cu toţii fericiţi.

Totuşi, oamenii nu trăiesc întotdeauna

după voinţa lui Dumnezeu.

Ei spun: „Nu voi asculta! Fac ce vreau eu!”

Nu ascultă de Dumnezeu şi nu vor să audă glasul lui.

Aşa am făcut şi noi de atâtea ori.

Acest lucru e ceea ce numim noi păcat.

Păcatul ne îndepărtează de Dumnezeu,

iar dacă într-adevăr e grav,

ne separă cu totul de Dumnezeu.

Ce face însă Dumnezeu

când cineva se îndepărtează de el?

Ce face când părăsim calea cea dreaptă

şi suntem în primejdie de a ne pierde viaţa?

Oare se supără şi se îndepărtează şi el de noi?

Să ascultăm ce ne spune Domnul:


47. Să se citească un singur text din Sfânta Scriptură.

(Aleluia) Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,

dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale. (Aleluia) Ps 50(51),12a.14a

Va fi mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-7


În acel timp,

1 toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus

ca să-l asculte.

2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând:

„Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”.

3 Atunci le-a spus această parabolă:

4 „Cine dintre voi, având o sută de oi

şi pierzând una dintre ele,

nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu

şi umblă după cea pierdută până când o găseşte?

5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se

6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini

spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine

pentru că mi-am găsit oaia pierdută!»

7 Vă spun că tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer

pentru un păcătos care se converteşte,

decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi

care nu au nevoie de convertire”.

Cuvântul Domnului

 

 

48. c) Omilia

Omilia să fie scurtă şi să scoată în evidenţă, mai ales, iubirea lui Dumnezeu faţă de noi şi să pregătească cercetarea cugetului.


49. d) Cercetarea cugetului

Această cercetare să se adapteze vârstei copiilor prin scurte indicaţii ale celebrantului şi să cuprindă timpul de tăcere recomandat (cf. Anexa III, 343).


50. e) Actul de căinţă

Rugăciunea în formă de litanie, care urmează, poate fi recitată de celebrant ori de unul sau mai mulţi copii, alternativ cu cei prezenţi. Înainte de răspunsuri, care se pot cânta, se recomandă să se păstreze o mică pauză.

– Dumnezeule, Părintele nostru, adesea nu ne-am purtat aşa cum se cade fiilor tăi.

R. Tu, însă, ne iubeşti şi ne cauţi!

– I-am supărat pe părinţii şi pe învăţătorii noştri. R.

– Ne-am certat şi am vorbit urât cu alţii. R.

– Acasă (şi la şcoală) am fost leneşi şi nu i-am ajutat pe părinţi (pe fraţii noştri, pe alţi copii). R.

– Am fost mândri şi am spus minciuni. R.

– N-am făcut binele pe care puteam să-l facem. R.

V. Acum, însă, împreună cu Isus, fratele nostru,

ne apropiem de Tatăl şi-l rugăm să ne ierte păcatele:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.


51. f) Actul de căinţă şi propunerea

Se poate manifesta printr-un semn, de exemplu: fiecare copil, dacă se crede de cuviinţă, se apropie de altar sau de un alt loc potrivit, purtând în mână o lumânare pe care, cu ajutorul slujitorului, dacă e cazul, o aprinde şi spune singur:

R. Tată, îmi pare rău de tot ceea ce am greşit

şi de binele pe care nu l-am făcut.

Din toată inima îmi voi da silinţa să mă îndrept,

mai ales… (aici se spune hotărârea luată)

şi să mă port aşa cum mă înveţi tu.

În locul lumânării sau împreună cu aceasta, copiii pot depune pe altar sau pe masa pregătită pentru această celebrare textul rugăciunii şi al hotărârii scrise pe o bucăţică de hârtie. Dacă, însă, numărul copiilor sau alte împrejurări nu permit aşa ceva, celebrantul îi sfătuieşte pe copii să rostească împreună rugăciunea de mai sus, exprimându-şi în mod general hotărârea.


52. Rugăciunea celebrantului

V. Dumnezeu, Tatăl nostru, ne caută întotdeauna

atunci când am rătăcit de la calea cea dreaptă

şi este gata să ne ierte tot ce am greşit.

Să aibă milă de noi, aşadar, atotputernicul Dumnezeu

şi, iertându-ne păcatele, să ne ducă la viaţă veşnică.

R. Amin.

53. Slujitorul îi invită pe copii să facă mulţumirea, ce se poate face printr-un cântec corespunzător. Apoi îi trimite.


 

 

V.

PENTRU TINERI

 

54. Celebrarea penitenţială pentru tineri astfel să fie pregătită încât ei înşişi, dacă se poate, împreună cu celebrantul, să aleagă textele şi cântecele sau chiar să le compună. Cei care vor citi, cântăreţii sau corul, să fie aleşi dintre ei.

 


Tema:

Reînnoirea vieţii conform vocaţiei creştine


55. Salutul se poate face cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare:

V. Preaiubiţilor,

ne-am adunat ca să facem pocăinţă

şi să ne reînnoim viaţa.

Nu este un lucru greu şi plictisitor,

cum socotesc mulţi, ci plăcut,

şi priveşte mai mult viitorul decât timpul trecut.

Dumnezeu, prin pocăinţă,

ne deschide o cale nouă,

care ne duce din ce în ce mai mult

la libertatea deplină a fiilor lui Dumnezeu.

Cristos, chemându-ne la întoarcere,

ne oferă dreptul de a intra în împărăţia Tatălui său,

după cum ne-a învăţat în parabola acelui negustor

care, găsind o piatră preţioasă, a vândut totul

pentru a o putea cumpăra.

Conduşi, aşadar, de acest sfat, părăsim viaţa trecută

ca să dobândim alta nouă, mult mai preţioasă.

Apoi se cântă un cântec menit să exprime chemarea la o viaţă nouă sau bucuria inimii de a urma prompt chemarea lui Dumnezeu (de ex. Ps 39(40),2-9 cu R.: Iată, vin, Doamne, ca să fac voinţa ta!).


Ps 39(40),2-9 (R. cf. 8-9)

R. Iată, vin, Doamne,

ca să fac voinţa ta!


2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,

iar el s-a plecat spre mine

şi mi-a ascultat strigătul. R.

 

3 M-a scos din prăpastia nenorocirii,

din noroi şi mocirlă,

mi-a pus picioarele pe stâncă,

mi-a întărit paşii. R.

 

4 El a pus în gura mea un cântec nou,

un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru.

Mulţi vor vedea şi vor fi cuprinşi de teamă

şi îşi vor pune încrederea în Domnul. R.

 

5 Fericit bărbatul care şi-a pus încrederea în Domnul

şi nu-şi întoarce faţa către cei îngâmfaţi,

nici către cei rătăciţi în minciună. R.

 

6 Multe sunt minunile pe care le-ai făcut

şi planurile tale pentru noi,

Doamne, Dumnezeul meu!

Nimeni nu este asemenea ţie!

Aş vrea să le povestesc şi să vorbesc despre ele,

dar ele se înmulţesc fără număr. R.

 

7 Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti,

tu mi-ai deschis urechile;

nu ceri nici arderi de tot, nici jertfă de ispăşire.

8a Atunci, am zis: „Iată, vin!” R.

 

8b În sulul cărţii este scris despre mine

9 că trebuie să fac voinţa ta, Dumnezeule.

Dumnezeul meu, aceasta o doresc.

Legea ta este în adâncul inimii mele. R.

 

 

56. b) Rugăciunea

V. Dumnezeule,

tu ne chemi din întuneric la lumină,

de la minciună la adevăr,

de la moarte la viaţă;

te rugăm, revarsă în noi Duhul tău Sfânt,

care ne deschide urechile

şi ne întăreşte inimile,

ca să înţelegem chemarea noastră

şi să pornim cu hotărâre

pe calea ce duce

la viaţa cu adevărat creştină.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

 

 

57. c) Lecturile


LECTURA I

Om nefericit ce sunt! Cine mă va elibera?

Mulţumiri fie lui Dumnezeu,

prin Isus Cristos, Domnul nostru!

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 7,18-25


Fraţilor,

18 ştiu că în mine, în trupul meu,

nu locuieşte nimic bun,

pentru că voinţa este prezentă,

dar [puterea] de a face binele, nu.

19 Căci nu fac binele pe care îl vreau,

ci săvârşesc răul pe care nu-l vreau.

20 Aşadar, dacă ceea ce nu vreau aceea fac,

nu mai sunt eu cel care fac,

ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Prin urmare, găsesc legea aceasta în mine:

când vreau să fac binele,

mi se prezintă răul

22 pentru că după omul lăuntric

îmi găsesc plăcere în Legea lui Dumnezeu,

23 dar văd o altă lege în mădularele mele,

care luptă împotriva legii minţii mele

şi mă ţine sclav prin legea păcatului

care se află în mădularele mele.

24 Om nefericit ce sunt!

Cine mă va elibera de acest trup al morţii?

25 Dar mulţumiri fie [aduse] lui Dumnezeu,

prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Deci cu mintea slujesc Legea lui Dumnezeu,

dar cu trupul, legea păcatului.

Cuvântul Domnului

 

Sau


Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,19-23


Fraţilor,

19 creaţia aşteaptă cu nerăbdare

revelarea fiilor lui Dumnezeu.

20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei,

nu de bunăvoie,

ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa

21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii

spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu.

22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină

şi suferă durerile unei naşteri

până în timpul de acum,

23 dar nu numai ea, ci şi noi,

cei care avem ca prim dar [al lui Dumnezeu] Duhul,

şi noi suspinăm în noi înşine,

aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru.

Cuvântul Domnului


Un cântec sau un moment de tăcere.

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat

împărăţia cerurilor. (Aleluia) Mt 4,17

Împărăţia cerurilor

este asemenea comorii ascunse.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-46


În acel timp,

Isus a spus mulţimilor:

44 „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii

ascunse într-un ogor,

pe care un om, găsind-o,

o ascunde şi, plin de bucurie,

merge şi vinde tot ce are

şi cumpără ogorul acela.

45 La fel, împărăţia cerurilor

este asemenea unui negustor

care caută perle frumoase.

46 Când găseşte o perlă de mare valoare,

merge, vinde tot ce are şi o cumpără”.

Cuvântul Domnului

 

 

58. d) Omilia

Omilia poate fi despre:

– legea păcatului care acţionează în noi împotriva lui Dumnezeu;

– necesitatea de a părăsi calea păcatului, ca să putem intra în împărăţia lui Dumnezeu.

 

59. e) Cercetarea cugetului

După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu, după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă.

 

60. f) Actul de căinţă

V. Cristos Domnul i-a chemat pe păcătoşi

la împărăţia Tatălui său.

Prin urmare, fiecare dintre noi

să arătăm părere de rău din toată inima

şi să luăm o hotărâre bine precizată.

După un scurt timp de tăcere, spun cu toţii împreună:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult

cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Slujitorul:

V. Doamne Dumnezeule, tu cunoşti totul.

Tu cunoşti şi voinţa noastră sinceră

de a-ţi sluji cu înflăcărare, ţie şi fraţilor.

Priveşte spre noi şi ascultă-ne cererile.

 

Lectorul:

– Dă-ne harul adevăratei convertiri.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– Trezeşte în noi duhul pocăinţei şi întăreşte-ne hotărârile.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– Iartă-ne păcatele şi fii îngăduitor faţă de slăbiciunile noastre.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– Umple-ne inimile de duhul încrederii şi al generozităţii.

R. Te rugăm, ascultă-ne!

– Fă-ne ucenici credincioşi ai Fiului tău şi mădulare vii ale Bisericii sale.

R. Te rugăm, ascultă-ne!


Slujitorul:

V. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului,

ci să se întoarcă şi să trăiască;

ascultând de porunca Mântuitorului,

să-l rugăm să primească cu bunăvoinţă

mărturisirea păcatelor

şi să ne acorde marea sa îndurare:

Toţi se roagă împreună:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.


61. Celebrarea se încheie cu un cântec potrivit şi se face trimiterea.

 

 


VI.

PENTRU BOLNAVI


62. Ţinând cont de starea bolnavilor şi de condiţiile locului, slujitorul merge la bolnavii adunaţi într-o casă ori îi adună într-o capelă sau în biserică. Varietatea, precum şi numărul textelor, să fie cu grijă adaptată stării participanţilor. Deoarece, de cele mai multe ori, nici unul dintre ei nu poate îndeplini funcţia de lector, vor fi invitate alte persoane în acest scop, dacă acest lucru se poate face cu uşurinţă.

 


Tema:

Timpul bolii ca timp al harului


63. a) Salutul poate fi făcut cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

V. Dragi bolnavi,

cuvântul pocăinţei pe care l-a predicat Cristos

este o veste bună: şi anume,

vestea iubirii şi a îndurării lui Dumnezeu,

care ne vine în ajutor iarăşi şi iarăşi,

ca să ne îndreptăm viaţa noastră întreagă către el.

Pocăinţa, aşadar, e darul lui Dumnezeu,

pe care trebuie să-l primim cu suflet recunoscător.

Cu acest gând să ne deschidem acum conştiinţa noastră

înaintea lui Dumnezeu cu cea mai mare simplitate

şi umilinţă şi să-i cerem iertare,

în timp ce ne iertăm şi noi unul altuia greşelile.

Aici se poate cânta un cântec de pocăinţă, împreună cu bolnavii sau cu corul, dacă acesta este de faţă.


64. b) Rugăciunea

V. Dumnezeule, izvorul a toată bunătatea şi blândeţea,

dăruieşte fiilor tăi, adunaţi în numele tău,

duhul pocăinţei şi al încrederii,

pentru ca, cerând iertare de la tine şi de la fraţi,

să ne putem mărturisi cu sinceritate păcatele.

Reînnoieşte, te rugăm, prin această celebrare,

comuniunea noastră cu tine şi cu aproapele,

ca să-ţi putem sluji cu mai multă vrednicie.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.


65. c) Lecturile

Introducerea se poate face prin cuvintele care urmează sau altele asemănătoare:

V. Oamenii nesocotiţi şi nerecunoscători,

adesea, se bucură de sănătate şi de alte bunuri.

Abia în timpul bolii ne dăm seama

că toate acestea sunt un mare dar

pe care, dacă nu-l avem, uşor cădem în descurajare.

Dumnezeu permite boala ca să ne încerce credinţa;

ba, mai mult, suferinţa noastră, unită cu cea a lui Cristos,

capătă un mare preţ şi pentru noi,

şi pentru Biserica lui Dumnezeu.

Aşadar, timpul bolii nu este un timp pierdut,

lipsit de orice sens, dar pentru aceia care îl primesc

cu dispoziţiile sufleteşti corespunzătoare

el devine un timp al harului.

Tocmai aceste dispoziţii

vrea să le promoveze celebrarea noastră.

De aceea, ascultăm cuvântul lui Dumnezeu,

ne examinăm conştiinţa şi ne rugăm.

 


66. LECTURA I

Este cineva dintre voi bolnav? Să-i cheme pe preoţii Bisericii.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Iacob 5,13-16

 

Preaiubiţilor,

13 este cineva dintre voi în suferinţă? Să se roage!

Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi.

14 Este cineva dintre voi bolnav?

Să-i cheme pe preoţii Bisericii şi ei să se roage pentru el,

ungându-l cu untdelemn în numele Domnului.

15 Iar rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui

şi Domnul îl va ridica,

iar dacă a săvârşit păcate, i se vor ierta.

16 Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora

şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi.

Rugăciunea stăruitoare a celui drept poate înfăptui multe.

Cuvântul Domnului

 

Între lecturi se poate cânta sau recita alternativ un psalm (de ex., Ps 129(130), nr. 145 sau Ps 50(51), nr. 139).

 

 

EVANGHELIA

(Aleluia) Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,

încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut,

ca oricine crede în el

să aibă viaţa veşnică. (Aleluia) In 3,16

Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,1-12


În acel timp,

1 când [Isus] a intrat din nou în Cafarnaum,

după câteva zile, s-a auzit că el este în casă.

2 Mulţi s-au adunat,

aşa încât nu mai era loc nici înaintea uşii,

iar el le vestea cuvântul.

3 Au venit la el aducând un paralizat

purtat de patru [bărbaţi].

4 Şi, neputând să-l aducă până la el din cauza mulţimii,

au desfăcut acoperişul unde era el

şi, după ce au făcut o deschizătură,

au lăsat în jos targa pe care zăcea paralizatul.

5 Văzând credinţa lor,

Isus i-a spus celui paralizat:

„Fiule, îţi sunt iertate păcatele!”

6 Stăteau acolo unii cărturari

care se întrebau în inimile lor:

7 „De ce vorbeşte acesta astfel? E o blasfemie!

Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?”

8 Îndată ce a cunoscut Isus în duhul său

că ei se întreabă astfel în sine, le-a spus:

„De ce gândiţi astfel în inimile voastre?

9 Ce este mai uşor: a spune celui paralizat

«Păcatele îţi sunt iertate!»,

sau a spune «Ridică-te, ia-ţi targa şi umblă!»?

10 Însă, ca să ştiţi că Fiul Omului are puterea

de a ierta păcatele pe pământ

– i-a spus celui paralizat –

11 îţi spun: «Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te la casa ta!»”

12 El s-a ridicat şi îndată, luându-şi targa,

a ieşit în văzul tuturor aşa încât toţi erau uluiţi

şi-l preamăreau pe Dumnezeu, spunând:

„Niciodată nu am văzut aşa ceva”.

Cuvântul Domnului

 

 

67. d) Omilia

Celebrantul e bine să vorbească despre boală, care constă nu atât în slăbiciunile trupului, cât, mai ales, în cele ale sufletului; să scoată în relief puterea lui Isus şi a Bisericii de a ierta păcatele, precum şi puterea de suplinire a suferinţei oferite pentru alţii.


68. e) Cercetarea cugetului

După omilie, se va face cercetarea cugetului, de exemplu, după textul din Anexa III, 343. Întotdeauna să fie un timp de tăcere, pentru ca fiecare să poată face într-un mod mai personal examenul de conştiinţă. Pot fi adăugate şi următoarele întrebări, făcându-se adaptările necesare condiţiei bolnavilor:

– Mă încred în bunătatea şi providenţa lui Dumnezeu, chiar în zilele de necaz sau boală?

– Mă las eu stăpânit de gânduri de nemulţumire, de deznădejde sau alte dispoziţii rele?

– Mă folosesc de timpul liber ca să meditez asupra vieţii şi să conversez cu Dumnezeu?

– Primesc eu boala şi durerile ca ocazie bună de a suferi împreună cu Cristos, care ne-a mântuit prin pătimirea sa?

– Trăind în credinţă, am convingerea că suferinţele suportate cu răbdare sunt spre folos Bisericii?

– Sunt atent faţă de alţii şi-i stimez pe cei care suferă, ajutându-i în necazurile lor?

– Sunt recunoscător faţă de cei care mă îngrijesc şi mă vizitează?

– Am grijă să dau pildă bună aşa cum se cuvine unui creştin?

– Îmi pare rău de păcatele făcute şi suport cu răbdare boala sau suferinţa mea, pentru ispăşirea lor?

 

69. f) Actul de căinţă

După un scurt timp de tăcere, spun cu toţii împreună:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult

cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.


Lectorul:

– Doamne, Dumnezeul nostru, purtăm numele Fiului tău, iar pe tine te numim Tatăl nostru. Ne pare rău că te-am supărat şi că i-am vătămat pe fraţii noştri.

R. Dă-ne adevărata căinţă şi trezeşte în noi dragostea faţă de tine şi faţă de aproapele.

Lectorul:

– Doamne Isuse Cristoase, prin pătimirea şi crucea ta, ne-ai răscumpărat şi ne-ai dat pildă de răbdare şi dragoste. Ne pare rău că te-am supărat şi că am fost neglijenţi în slujirea ta şi a fraţilor noştri.

R. Dă-ne adevărata căinţă şi trezeşte în noi dragostea faţă de tine şi faţă de aproapele.

Lectorul:

– Doamne, Duhule Sfânt, tu ne vorbeşti prin glasul Bisericii şi al conştiinţei noastre, trezindu-ne în inimi dorinţa de a face binele. Ne pare rău că te-am supărat prin neascultare şi împietrirea inimii.

R. Dă-ne adevărata căinţă şi trezeşte în noi dragostea faţă de tine şi faţă de aproapele.

Slujitorul:

V. Să-i adresăm acum

o rugăciune lui Dumnezeu, Tatăl nostru,

ca să ne ierte păcatele

şi să ne mântuiască de Cel Rău:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfinţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

 

70. Dacă este cazul, poate fi cântat un cântec de către cor ori de către credincioşii adunaţi şi celebrarea se încheie cu mulţumirea:

V. Dumnezeul mângâierii

şi Tată al îndurărilor,

care ierţi păcatele acelora care ţi le mărturisesc:

R. Te lăudăm şi te binecuvântăm!

V. Dumnezeul mângâierii

şi Tată al îndurărilor,

care pe cei întristaţi şi loviţi de boală

îi faci părtaşi la pătimirea Fiului tău,

spre mântuirea întregii lumi:

R. Te lăudăm şi te binecuvântăm!

V. Dumnezeul mângâierii

şi Tată al îndurărilor,

care îi iubeşti pe cei care suferă şi plâng,

le dai speranţa mântuirii

şi le promiţi răsplata în viaţa veşnică:

R. Te lăudăm şi te binecuvântăm!

V. Să ne rugăm.

Bunătatea ta, Doamne, este necuprinsă

şi milostivirea, nemărginită.

Îţi mulţumim pentru darurile primite şi-ţi cerem:

priveşte la această familie a ta,

care s-a adunat în numele Fiului tău,

şi păstreaz-o în credinţă vie,

speranţă neclintită şi sinceră

şi iubire faţă de tine şi faţă de aproapele.

R. Amin.

Sau:

71. În locul rugăciunii, celebrarea se poate încheia cu binecuvântarea:

V. Dumnezeul păcii

să copleşească inimile voastre cu tot binele

şi să vă întărească

prin mângâierea şi speranţa divină,

pentru ca, trăind conform voinţei sale,

să ajungeţi la mântuirea veşnică.

Acestea şi toate celelalte binefaceri

să vi le dăruiască atotputernicul Dumnezeu:

Tatăl, şi Fiul, + şi Sfântul Duh.

R. Amin.

72. Slujitorul, îi trimite pe cei adunaţi sau îi invită la o convorbire familială cu cei bolnavi.

 

 

Ultima actualizare în Marţi, 17 Mai 2011 08:31
 

Calendar Catolic

Gândul bun de dimineață

  • Luni, 21 mai 2012, Gândul zilei

    Luni 21 mai 2012

    Apa cea vie a Duhului Sfânt

    Din Catehezele sfântului Ciril de Ierusalim, episcop

    (Cat. 16, despre Duhul Sfânt 1, 11-12.16: PG 33, 931-935.939-942)

    Apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică
    (In 4,14). O specie nouă de apă care dă viață și țâșnește, dar țâșnește numai pentru cel care este vrednic de...

Omilia de duminică