Rugăciune Catolică

CAPITOLUL II

RITUALUL UNGERII BOLNAVILOR

RITUALUL OBIŞNUIT

Pregătirea celebrării

64. Preotul, înainte de a administra Ungerea sfântă, să se informeze despre starea bolnavului şi să ţină cont de aceasta în orânduirea celebrării, în alegerea lecturilor din Sfânta Scriptură şi a rugăciunilor. Toate acestea, pe cât este cu putinţă, să se stabilească împreună cu bolnavul însuşi şi cu familia acestuia, explicându-le semnificaţia sacramentului.

65. Pentru a asculta mărturisirea sacramentală a bolnavului, când acest lucru este necesar, preotul, dacă poate, să meargă înainte de celebrarea Ungerii. Dacă însă mărturisirea sacramentală a bolnavului trebuie făcută împreună cu Ungerea, spovada să se facă la început. Când nu se face în cadrul ritului, e bine să se spună actul penitenţial.

66. Bolnavul care nu zace la pat poate să primească sacramentul în biserică sau în alt loc convenabil, unde să se găsească un scaun potrivit pentru bolnav şi unde să se poată aduna măcar rudele şi prietenii care vor lua parte la celebrare.

În spitale însă preotul să-i aibă în vedere pe ceilalţi bolnavi care se află eventual în acelaşi loc, adică să ia în considerare dacă sunt în stare să ia parte cât de cât la celebrare, dacă nu cumva îi jenează pe cei ce nu aparţin credinţei catolice.

67. Ritul descris mai jos trebuie respectat chiar şi atunci când Ungerea se dă la mai mulţi bolnavi la un loc; în acest caz, se impun mâinile, se dă Ungerea şi se rosteşte formula pentru fiecare în parte; restul se recită o singură dată la plural.

Riturile introductive

68. Ajungând la bolnav, preotul, îmbrăcat în haina corespunzătoare pentru această slujire, salută cu amabilitate bolnavii şi pe ceilalţi care sunt de faţă, folosind, dacă e cazul, salutul:

V. Pace acestei case

şi tuturor celor care locuiesc într-însa.

Sau:

V. Pacea Domnului să fie cu voi (cu tine).

Alte formule de salut, nr. 230-231.

69. Apoi, dacă crede de cuviinţă, preotul stropeşte bolnavul şi încăperea cu apă sfinţită, rostind această formulă sau alta care se găseşte în ritualul particular:

V. Această apă să vă amintească

de Botezul pe care l-aţi primit

şi de Cristos care ne-a răscumpărat

prin pătimirea şi învierea sa.

70. În continuare, se adreseazăcelor prezenţi cu aceste cuvinte sau cu altele asemă-nătoare:

V. Fraţilor preaiubiţi,

Domnul Isus Cristos, la care,

după cum ne spune evanghelia,

veneau bolnavii implorându-i vindecarea

şi care a suferit atât de mult pentru noi,

este în mijlocul nostru,

al celor ce ne-am adunat acum în numele lui,

şi ne porunceşte prin apostolul Iacob:

„Este cineva bolnav între voi?

Să-i cheme pe preoţii Bisericii,

care să se roage asupra lui,

ungându-l cu untdelemn în numele Domnului,

şi rugăciunea făcută cu credinţă

îl va mântui pe bolnav

şi Domnul îi va aduce alinare,

iar dacă a săvârşit păcate,

îi vor fi iertate”.

Să încredinţăm, aşadar, pe fratele nostru bolnav

harului şi puterii lui Cristos,

ca să găsească alinare şi mântuire.

Sau să spună rugăciunea care se află mai jos, nr. 239.

Actul penitenţial

71. Dacă nu are loc mărturisirea sacramentală, să se facă actul penitenţial, cu acest îndemn făcut de către preot:

V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,

ca să luăm parte cu vrednicie

la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar preotul încheie:

V. Să aibă milă de noi, atotputernicul Dumnezeu

şi, iertându-ne păcatele,

să ne ducă la viaţa veşnică.

Toţi răspund:

R. Amin.

Alte formule la alegere pentru actul penitenţial, la nr. 232-233.

Lectura din Sfânta Scriptură

72. Unul dintre cei prezenţi sau chiar preotul citeşte un text din Sfânta Scriptură.

Lectură din Evanghelia după sfântul Matei 8,5-10.13

În acel timp,

5 intrând în Cafarnaum,

a venit la Isus un centurion, rugându-l:

6 „Doamne, servitorul meu zace în casă,

paralizat, suferind groaznic”.

7 El i-a spus:

„Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.

8 Dar centurionul i-a răspuns:

„Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu,

dar spune numai un cuvânt

şi servitorul meu va fi vindecat.

9 Căci şi eu sunt un om supus autorităţii;

având soldaţi în subordine,

spun unuia: «Du-te!», iar el se duce,

şi altuia: «Vino!», iar el vine,

şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.

10 Auzind, Isus a rămas uimit

şi a spus celor care îl urmau:

„Adevăr vă spun

că nu am găsit la nimeni în Israel

o astfel de credinţă”.

13 Apoi Isus i-a spus centurionului:

„Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!”

Şi în ceasul acela servitorul lui a fost vindecat.

Sau altă lectură potrivită, de exemplu, dintre cele propuse mai jos, la nr. 153 ş.u.

Aceste texte, dacă se crede oportun, se pot explica pe scurt.

Litania

73. Litania, care este indicată mai jos, se poate spune fi e acum, fi e după ungere, fi e în ambele locuri. Preotul însă va putea, după împrejurări, să adapteze textul sau să-l scurteze.

V. Preaiubiţilor, pătrunşi de credinţă

să ne rugăm Domnului

pentru fratele nostru N.

– Binevoieşte, Doamne, Dumnezeul nostru, a-l vizita cu milă şi a-l întări prin sfânta Ungere.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Eliberează-l de toate relele.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Alină suferinţele tuturor bolnavilor (care se află aici).

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Fii alături de cei care se îngrijesc de bolnavi.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Eliberează-l pe fratele nostru de păcat şi de orice ispită.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Ocroteşte-i viaţa şi dă-i mântuire acestui bolnav asupra căruia ne impunem mâinile în numele tău.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

Alte formule de rugăciune la alegere, nr. 240-241.

74. Apoi, preotul impune mâinile peste capul bolnavului, fără a spune nimic.

Binecuvântarea untdelemnului

75. Când preotul, conform nr. 21, trebuie să binecuvânteze untdelemnul în cadrul ritului, procedează la binecuvântarea acestuia:

V. Să ne rugăm.

Dumnezeule, Părintele de la care vine orice mângâiere,

care prin Fiul tău ai voit

să vindeci suferinţele celor bolnavi,

ascultă cu bunătate rugăciunea făcută cu credinţă.

Tu ai voit ca untdelemnul să fi e scos din plante

spre întărirea trupului:

trimite, te rugăm, din cer

pe Duhul tău Sfânt, Mângâietorul,

în acest untdelemn care,

prin binecuvântarea + ta sfântă,

să fi e pentru toţi cei care vor fi unşi cu el

spre apărarea trupului şi a sufl etului

şi să-i vindeci de orice suferinţă,

de orice neputinţă şi de orice boală.

Acest sfânt untdelemn să fi e, Doamne,

binecuvântat de tine pentru noi,

în numele Domnului nostru Isus Cristos.

Care împreună cu tine vieţuieşte

şi domneşte în vecii vecilor.

R. Amin.

Altă formulă la alegere, nr. 242.

75 bis. Dacă untdelemnul este deja binecuvântat, recită rugăciunea de mulţumire asupra untdelmnului:

V. Binecuvântat să fi i, Dumnezeule, Tată atotputernic, care

l-ai trimis pe Fiul tău în lume pentru noi şi pentru mântuirea

noastră.

R. Binecuvântat să fi e Dumnezeu.

V. Binecuvântat să fi i, Dumnezeule, Fiule unul-născut, care,

coborând între noi, oa menii, ai voit să vindeci bolile noastre.

R. Binecuvântat să fi e Dumnezeu.

V. Binecuvântat să fi i, Dumnezeule, Duhule Sfânt, Mângâietorule,

care întăreşti necon tenit cu puterea ta neputinţele

noastre trupeşti.

R. Binecuvântat să fi e Dumnezeu.

V. Doamne, slujitorul tău, care în spirit de credinţă

este uns cu acest untdelemn sfânt,

să se învrednicească a fi alinat în suferinţele sale

şi să primească tărie în neputinţa sa.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Ungerea sfântă

76. Preotul ia untdelemnul sfânt şi unge pe bolnavul pe frunte şi pe mâini, spunând o singură dată:

V. Prin această Ungere sfântă

şi prin mila sa preaîndurătoare,

să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt;

R. Amin.

V. Pentru ca, iertându-ţi păcatele,

să te mântuiască şi să te aline cu bunătate.

R. Amin.

77. În continuare, spune această rugăciune:

V. Să ne rugăm.

Te rugăm pe tine, Mântuitorul nostru,

să-l vindeci prin harul Duhului Sfânt

pe acest bolnav;

tămăduieşte-i rănile,

iartă-i păcatele,

îndepărtează de la el

orice durere a sufl etului şi a trupului

şi redă-i cu îndurare, pe deplin,

sănătatea trupească şi sufl etească,

pentru ca, restabilit prin milostivirea ta,

să se poată întoarce la datoriile de mai înainte.

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

Sau:

V. Doamne Isuse Cristoase,

tu ai binevoit să iei fi rea trupului nostru,

ca să-i răscumperi pe oameni

şi să-i însănătoşeşti pe cei bolnavi;

priveşte cu bunătate spre acest slujitor al tău,

care are nevoie de vindecarea sufl etului şi a trupului:

noi i-am administrat în numele tău Ungerea sfântă,

tu să-l întăreşti cu puterea ta

şi să-l mângâi cu ajutorul tău,

ca să-i refaci puterile

şi să îndepărtezi de la el toate relele

(şi pentru că ai voit să fi e părtaş al pătimirii tale,

dăruieşte-i speranţa că suferinţele sale

îi vor fi de folos).

Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.

R. Amin.

Alte rugăciuni adaptate diferitelor situaţii ale bolnavilor, nr. 243-246.

Ritul de încheiere

78. Preotul face introducerea la rugăciunea Tatăl nostru prin aceste cuvinte sau prin altele asemănătoare:

V. Şi acum, să ne rugăm împreună lui Dumnezeu,

aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos:

şi continuă toţi:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfi nţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

Dacă însă bolnavul se împărtăşeşte, după rugăciunea Tatăl nostru se respectă toate cele prevăzute în ritul Împărtăşirii bolnavilor (nr. 55-58).

79. Încheierea se face prin binecuvântarea preotului:

V. Să te binecuvânteze Dumnezeu Tatăl.

R. Amin.

V. Să te vindece Fiul lui Dumnezeu.

R. Amin.

V. Să te lumineze Sfântul Duh.

R. Amin.

V. Să-ţi apere trupul şi să-ţi mântuiască sufletul.

R. Amin.

V. Să-ţi lumineze inima şi să te ducă la viaţa veşnică.

R. Amin.

V. (Şi pe voi toţi, care sunteţi aici de faţă, să vă binecuvânteze

atotputernicul Dumnezeu Tatăl, şi Fiul, + şi Sfântul Duh.

R. Amin).

Altă formulă de binecuvântare, nr. 237.

RITUALUL UNGERII ÎN CADRUL LITURGHIEI

80. Când starea bolnavului permite acest lucru şi, mai ales, când urmează să primească sfânta Împărtăşanie, Ungerea sfântă se poate administra în cadrul Liturghiei, fi e în biserică, fi e, cu aprobarea ordinariului, în casa bolnavului sau în spital, într-un loc corespunzător.

81. Ori de câte ori se dă Ungerea sfântă în cadrul Liturghiei, preotul, îmbrăcat în haină de culoare albă, celebrează Liturghia pentru bolnavi. Totuşi în duminicile Adventului, Postului Mare şi ale Paştelui, în solemnităţi, în Miercurea Cenuşii, în Săptămâna Sfântă, se celebrează Liturghia zilei, păstrându-se, după caz, formula bine cuvântării finale (nr. 79 şi 237).

Lecturile se iau dintre cele propuse în Lecţionarul Liturghiei (vol. VI) sau în Ritualul Ungerii bolnavilor (nr. 153 ş.u.), în cazul în care situaţia bolnavului şi a celor de faţă nu recomandă alegerea altor texte.

Când Liturghia votivă pentru bolnavi nu se poate celebra, totuşi una dintre lecturi se poate lua dintre textele amintite mai sus; acest lucru nu este admis în triduum-ul sacru, în solemnitatea Naşterii Domnului, a Epifaniei, a Înălţării, a Rusaliilor, a Prea sfântului Trup şi Sânge al lui Cristos sau în oricare altă solemnitate de poruncă.

82. Ungerea sfântă se administrează după Evanghelie şi omilie, în ordinea următoare:

a) După citirea Evangheliei, preotul să explice, în omilia pe care o face asupra textului sfânt, semnificaţia suferinţei umane în istoria mântuirii şi harul sacramentului Ungerii, având în vedere starea bolnavului şi situaţia celorlalte persoane.

b) Celebrarea Ungerii începe de la litanie (nr. 73) sau, dacă litania sau rugăciunea universală are loc după Ungere, de la impunerea mâinilor (nr. 74). Urmează binecuvântarea untdelemnului, dacă trebuie făcută, conform nr. 21, sau rugăciunea de mulţumire asupra untdelemnului (nr. 75) şi Ungerea (nr. 76).

c) Dacă litania nu a precedat Ungerea, se spune rugăciunea universală, care se încheie cu rugăciunea de după Ungere (nr. 77.243-246). Liturghia continuă apoi în mod obişnuit cu pregătirea darurilor. Bolnavul şi cei de faţă se pot împărtăşi sub ambele specii.

CELEBRAREA UNGERII CU O PARTICIPARE NUMEROASĂ A CREDINCIOŞILOR

83. Ritul prezentat mai jos se poate folosi la întrunirile credincioşilor, cum ar fi pelerinajele sau alte adunări ale unei dieceze, ale unui oraş sau parohii, sau ale unei asociaţii de ajutorare a bolnavilor.

Acelaşi rit, uneori, se poate folosi, dacă se consideră oportun, chiar în spitale.

Dacă însă cu aprobarea ordinariului locului, este un număr mare de bolnavi care urmează să primească împreună Ungerea sfântă, ordinariul sau un delegat al său să vegheze la observarea cu exactitate a tuturor normelor fixate cu privire la disciplina Ungerii sfinte (nr. 8-9), la pregătirea pastorală şi la celebrarea liturgică (nr. 17. 84. 85).

Este, de asemenea, datoria lui să hotărască, dacă este cazul, care preoţi să ia parte la administrarea sacramentului.

84. Celebrarea comună a Ungerii are loc în biserică sau în alt loc potrivit, unde bolnavii şi ceilalţi credincioşi să se poată aduna cu uşurinţă.

85. Se cuvine totuşi ca, în prealabil, să aibă loc o pregătire pastorală corespunzătoare a bolnavilor care vor primi Ungerea sfântă, a celorlaţi bolnavi care sunt, eventual, de faţă, precum şi a credincioşilor sănătoşi.

Să se depună eforturi, de asemenea, pentru a încuraja participarea deplină, mai ales pregătindu-se cântări potrivite, menite să asigure participarea unanimă a credincioşilor, pentru a promova rugăciunea comună şi a manifesta bucuria pascală de care trebuie să vibreze întreaga celebrare.

Celebrarea în afara Liturghiei

86. E mai potrivit ca bolnavii, ce urmează să primească Ungerea şi doresc să-şi mărturisească păcatele, să se apropie de sacramentul Pocăinţei înainte de celebrarea Ungerii.

87. Ritul începe cu primirea bolnavilor, cu prilejul căreia se scoate în evidenţă grija deosebită a lui Cristos faţă de neputinţele omului şi locul pe care îl ocupă bolnavii în sânul poporului lui Dumnezeu.

88. Apoi se face, dacă se crede potrivit, actul penitenţial (nr. 71).

89. Urmează celebrarea cuvântului lui Dumnezeu, care poate consta din lectura unuia sau a mai multor pasaje din Sfânta Scriptură, intercalându-se cântece. Lecturile pot fi luate din lecţionarul pentru bolnavi (nr. 153 ş.u.), în afară de cazul că utilitatea bolnavilor sau a celor de faţă nu recomandă să se aleagă alte lecturi. După omilie, se poate păstra un moment de tăcere.

90. Celebrarea sacramentui începe de la litanie (nr. 73) sau de la impunerea mâinilor (nr. 74). În timp ce se dă bolnavilor Ungerea, după ce formula a fost auzită măcar o singură dată de către cei de faţă, se pot cânta cântece corespunzătoare. Rugăciunea universală, dacă se spune după Ungere, se completează cu rugăciunea care trebuie spusă după Ungere (nr. 77) sau cu rugăciunea Tatăl nostru, eventual, cântată în comun.

Dacă sunt de faţă mai mulţi preoţi, fi ecare îşi impune mâinile peste câţiva bolnavi şi le dă Ungerea cu formula respectivă, rugăciunile fi ind recitate de către celebrantul principal.

91. Înainte de ritul demiterii, se dă binecuvântarea (nr. 79. 237), şi este un lucru vrednic de toată lauda să se încheie celebrarea cu un cântec potrivit.

Celebrarea în cadrul Liturghiei

92. Primirea bolnavilor se face la începutul Liturghiei, prin alocuţiunea iniţială.

În ceea ce priveşte orânduirea liturgiei cuvântului şi a înseşi celebrarării Ungerii, să se observe cele prescrise mai sus, nr. 89-91.