Rugăciune Catolică

CAPITOLUL III

VIATICUL

93. Este obligaţia parohului şi a celorlalţi preoţi, care îi au în grija lor pe bolnavi, să vegheze ca bolnavii ce se află în pericol de a muri să fi e întăriţi cu sfântul Viatic al trupului şi sângelui lui Isus Cristos. Prin urmare, la timpul cuvenit, să se facă pregătirea pastorală în funcţie de situaţie şi de persoane, atât a bolnavului, cât şi a familiei şi a acelora care îl îngrijesc.

94. Este permis ca Viaticul să se administreze bolnavului fie în cadrul Liturghiei, în cazul în care, cu aprobarea ordinariului, are loc celebrarea euharistică la el acasă (nr. 26), fi e în afara Liturghiei, după ritul şi normele expuse mai jos.

95. Este permis să se administreze Euharistia numai sub forma vinului celor care nu o pot primi sub forma pâinii.

Dacă Liturghia nu se celebrează în casa bolnavului, sângele Domnului să se păstreze în potir, acoperit cum se cuvine şi aşezat în tabernacol; la bolnav însă să nu fi e dus decât într-un vas mic, închis ermetic, astfel încât pericolul de a curge să fie cu totul înlăturat.

În administrarea sacramentului să se aleagă, de la caz la caz, modul cel mai potrivit dintre cele propuse de distribuire a Împărtăşaniei sub ambele specii. Dacă, după ce s-a dat Împărtăşania, a mai rămas ceva din sângele preapreţios, să fie consumat de către celebrant, care să aibă grijă, de asemenea, să facă purificarea necesară.

96. Toţi care iau parte la celebrare pot şi ei să primească sfânta Împărtăşanie sub ambele specii.

ADMINISTRAREA VIATICULUI ÎN CADRUL LITURGHIEI

97. Ori de câte ori Viaticul se administrează în cadrul Liturghiei, se poate celebra, cu haine de culoare albă, fie Liturghia pentru administrarea Viaticului, fi e Liturghia votivă a preasfi ntei Euharistii. Totuşi în duminicile Adventului, Postului Mare, ale Paştelui, în solemnităţi, în Miercurea Cenuşii, în Săptămâna Sfântă Se celebrează Liturghia zilei, folosindu-se, dacă e cazul, formula proprie a binecuvântării finale (nr. 79. 237) sau formula de la terminarea Liturghiei.

Lecturile se iau din cele propuse în Lecţionarul Liturghiei (vol. VI) sau din cele de mai jos (nr. 247 ş.u. sau 153 ş.u.) în afară de cazul că starea bolnavului şi a celor care asistă nu recomandă alegerea altor lecturi.

Când totuşi Liturghia votivă nu este permisă, una dintre lecturi se poate lua dintre textele amintite mai sus, exceptându-se triduum-ul sacru, solemnitatea Naşterii Domnului, Epifaniei, Înălţării, Rusaliilor, Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos sau oricare altă solemnitate de poruncă.

98. Dacă e necesară mărturisirea sacramentală a bolnavului, preotul să o asculte înainte de celebrarea Liturghiei.

99. Liturghia se celebrează în mod obişnuit; totuşi preotul să ia aminte la cele ce urmează:

a) După citirea Evangheliei, dacă se crede oportun, se poate ţine o scurtă omi lie asupra textului citit, în care, avându-se în vedere starea bolnavului şi situaţia celor lalte persoane, să se scoată în evidenţă importanţa şi semnificaţia Viaticului (cf. nr. 26-28);

b) La sfârşitul omiliei, când este prescris, trebuie reînnoită de către bolnav mărturisirea de credinţă (nr. 108). Această mărturisire de credinţă ţine locul Crezului în Liturghie;

c) Rugăciunea universală să se adapteze acestei celebrări, textul putându-se lua dintre cele expuse mai jos (nr. 109); se poate totuşi omite dacă mai înainte s-a făcut de către bolnav mărturisirea de credinţă sau dacă se prevede că acest lucru este prea obositor pentru bolnav;

d) La locul fi xat în ritualul Liturghiei, preotul şi cei prezenţi pot da bolnavului semnul păcii;

e) Atât bolnavul, cât şi ceilalţi care asistă se pot împărtăşi sub ambele specii. Totuşi, dând Împărtăşania bolnavului, preotul să folosească formula propusă pentru administrarea Viaticului (nr. 112);

f) La sfârşitul Liturghiei, preotul poate să folosească formula specială cu care se dă binecuvântarea (nr. 79. 237) şi să adauge formula indulgenţei plenare în ceasul morţii, care începe de la cuvintele: Prin preasfintele (nr. 106).

ADMINISTRAREA VIATICULUI ÎN AFARA LITURGHIEI

100. Dacă bolnavul doreşte să se spovedească (lucru căruia preotul trebuie să-i acorde foarte mare atenţie), preotul să-i asculte mărturisirea, dacă poate, deja înainte de administrarea Viaticului. Dacă mărturisirea sacramentală trebuie făcută în cadrul celebrării, să aibă loc la începutul ritului. Când însă nu are loc în cadrul ritului sau sunt şi alţii de împărtăşit, e bine să se facă actul penitenţial.

Riturile introductive

101. Ajungând la bolnav, preotul, îmbrăcat în mod corespunzător pentru această celebrare, să-i salute pe el şi pe cei de faţă cu amabilitate folosind, dacă doreşte, următorul salut:

V. Pace acestei case

şi tuturor celor ce locuiesc într-însa.

Sau:

V. Pacea Domnului

să fi e cu voi (cu tine).

Alte formule de salut, nr. 230-231.

Apoi, aşezând sfântul Sacrament pe masă, îl adoră împreună cu cei de faţă.

102. În continuare, dacă crede de cuviinţă, stropeşte cu apă sfi nţită bolnavul şi încăperea, rostind formula următoare sau altele care se găsesc în ritualul particular:

V. Această apă să vă amintească

de Botezul pe care l-aţi primit

şi de Cristos care ne-a răscumpărat

prin pătimirea şi învierea sa.

103. Apoi se adresează celor de faţă cu următoarea alocuţiune sau cu alta mai bine adaptată stării bolnavului:

V. Fraţilor preaiubiţi,

Domnul nostru Isus Cristos,

mai înainte de a pleca la Tatăl din această lume,

ne-a lăsat sacramentul trupului şi sângelui său,

pentru ca, în ceasul ple cării noastre din această viaţă la el,

întăriţi cu Viaticul trupului şi sângelui său,

să avem chezăşia învierii.

Uniţi în dragoste cu fratele nostru,

să ne rugăm pentru el.

Actul penitenţial

104. Dacă este necesar, preotul să asculte mărturisirea sacramentală a bolnavului, care, în caz de necesitate, când nu se poate altfel, poate să fi e numai generică.

105. Dacă însă mărturisirea sacramentală nu are loc, sau sunt şi alţii de împărtăşit, preotul îi invită pe bolnav şi pe ceilalţi care sunt de faţă să recite actul penitenţial:

V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,

ca să luăm parte cu vrednicie

la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfi nţii şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine

la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar preotul încheie:

V. Să aibă milă de noi,

atotputernicul Dumnezeu

şi, iertându-ne păcatele,

să ne ducă la viaţa veşnică.

Toţi răspund:

R. Amin.

Alte formule la alegere pentru actul penitenţial, nr. 232-233.

106. Sacramentul Spovezii sau actul penitenţial se poate încheia cu indulgenţa plenară în ceasul morţii, pe care preotul o dă bolnavului în felul următor:

V. În virtutea puterii pe care mi-a dat-o Scaunul Apostolic,

îţi acord indulgenţa plenară şi iertarea tuturor păcatelor,

în numele Tatălui, şi al Fiului, + şi al Sfântului Duh.

R. Amin.

Sau:

V. Prin tainele preasfi nte ale împăcării omului,

să-ţi ierte atotputernicul Dumnezeu

toate pedepsele vieţii acesteia

şi ale celei viitoare,

să-ţi deschidă porţile paradisului

şi să te primească în bucuriile veşnice.

R. Amin.

Lectura din Sfânta Scriptură

107. Este foarte recomandat ca unul dintre cei de faţă sau chiar preotul să citească un text din Sfânta Scriptură, de exemplu:

In 6,54-55

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu

are viaţa veşnică

şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

Pentru că trupul meu este adevărată hrană

iar sângele meu este adevărată băutură.

In 6,54-59

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu

are viaţa veşnică

şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă.

Pentru că trupul meu este adevărată hrană

iar sângele meu este adevărată băutură.

Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu

rămâne în mine şi eu în el.

Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu,

iar eu trăiesc prin Tatăl,

la fel şi cel care mă mănâncă pe mine

va trăi prin mine.

Aceasta este pâinea care s-a coboarât din cer;

nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit.

Cine mănâncă această pâine va trăi în veci.

In 14,6

Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

In 14,23

Dacă cineva mă iubeşte,

va ţine cuvântul meu;

Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el

şi ne vom face locuinţă la el.

In 15,4

Rămâneţi în mine şi eu în voi.

După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine

dacă nu rămâne în viţă,

tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine.

1Cor 11,26

Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta

şi beţi din potirul acesta,

vestiţi moartea Domnului

până când va veni.

Poate fi ales, de asemenea, un alt text potrivit dintre cele propuse mai jos (nr. 247 ş.u. sau nr. 153 ş.u.); dacă se crede oportun, se poate adăuga o scurtă omilie asupra textului.

Mărturisirea credinţei de la Botez

108. Se recomandă ca bolnavul, înainte de a primi Viaticul, să reînnoiască mărturisirea credinţei de la Botez. Prin urmare, preotul, după o scurtă introducere făcută prin cuvinte corespunzătoare, să-l întrebe:

V. Crezi în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul,

creatorul cerului şi al pământului?

R. Cred.

V. Crezi în Isus Cristos,

Fiul său unic, Domnul nostru,

care s-a născut din Maria Fecioară,

a pătimit şi a fost îngropat,

a înviat din morţi şi acum şade de-a dreapta Tatălui?

R. Cred.

V. Crezi în Duhul Sfânt,

sfânta Biserică Catolică,

împărtăşirea sfi nţilor, iertarea păcatelor,

învierea morţilor şi viaţa veşnică?

R. Cred.

Litania

109. Dacă starea bolnavului permite acest lucru, se recită o scurtă litanie precum urmează, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare, răspunzând, întrucât este posibil, însuşi bolnavul, precum şi ceilalţi care asistă:

V. Fraţilor preaiubiţi,

uniţi într-un singur gând,

să-l invocăm pe Domnul nostru Isus Cristos:

– Pe tine, Doamne, care ne-ai iubit până la sfârşit şi te-ai dat

pe tine însuţi la moarte, ca să ne dăruieşti nouă viaţa, te rugăm

pentru fratele nostru.

R. Ascultă-ne, Doamne.

– Pe tine, Doamne, care ai zis: „Cine mănâncă trupul meu şi

bea sângele meu are viaţa veşnică”, te rugăm pentru fratele

nostru.

R. Ascultă-ne, Doamne.

– Pe tine, Doamne, care ne inviţi la acel ospăţ unde nu va mai

fi nici durere, nici plâns, nici întristare, nici despărţire, te

rugăm pentru fratele nostru.

R. Ascultă-ne, Doamne.

Viaticul

110. Preotul face introducerea la recitarea rugăciunii Tatăl nostru prin aceste cuvinte sau prin altele asemănătoare:

V. Şi acum,

să ne rugăm împreună lui Dumnezeu,

aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos:

şi continuă toţi:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfi nţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele

dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

111. În continuare, preotul, arătând preasfântul Sacrament, zice:

V. Iată Mielul lui Dumnezeu,

care ia asupra sa păcatele lumii.

Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Bolnavul, dacă se simte în stare, şi ceilalţi care se împărtăşesc spun o singură dată:

R. Doamne, nu sunt vrednic

să intri sub acoperământul meu:

dar spune numai un cuvânt

şi se va tămădui sufl etul meu.

112. Preotul se apropie de bolnav şi, arătându-i sfântul Sacrament, spune:

V. Trupul lui Cristos (sau: Sângele lui Cristos).

Bolnavul răspunde:

R. Amin.

Şi imediat, după ce i-a dat Împărtăşania, preotul adaugă:

V. El să te păzească

şi să te conducă la viaţa veşnică.

Bolnavul răspunde:

R. Amin.

Cei de faţă, care doresc să se împărtăşească, primesc Împărtăşania în mod obişnuit.

113. După ce s-a dat Împărtăşania, se face purifi carea ca de obicei. Apoi, dacă se crede oportun, se poate păstra un timp de tăcere.

Ritul de încheiere

114. Preotul rosteşte rugăciunea de încheiere:

V. Să ne rugăm.

Dumnezeule,

Fiul tău este pentru noi calea, adevărul şi viaţa;

priveşte cu îndurare la slujitorul tău, N.,

şi fă ca el, care se încrede în promisiunile tale,

fi ind acum întărit cu trupul şi sângele Fiului tău,

să meargă în pace în împărăţia ta.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Alte rugăciuni, nr. 259. 57.

Apoi împarte binecuvântarea bolnavului şi celorlalţi care sunt de faţă:

V. Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu,

Tatăl, şi Fiul, + şi Sfântul Duh.

R. Amin.

Alte formule de binecuvântare, nr. 79. 237-238; sau, dacă a mai rămas sfânta Împărtăşanie, preotul poate să binecuvânteze bolnavul, făcând cu ea semnul crucii asupra lui.

La sfârşit, atât preotul, cât şi cei de faţă pot da bolnavului semnul păcii.