Rugăciune Catolică

CAPITOLUL IV

RITUALUL ADMINISTRĂRII SACRAMENTELOR BOLNAVULUI CARE SE AFLĂ ÎN PERICOL APROPIAT DE MOARTE

RITUALUL ADMINISTRĂRII POCĂINŢEI, UNGERII ŞI VIATICULUI ÎNTR-O SINGURĂ CELEBRARE

115. Dacă bolnavul doreşte să se spovedească (lucru căruia preotul trebuie să-i acorde mare atenţie), preotul să-i asculte mărturisirea, dacă este posibil, deja înainte de celebrarea Ungerii şi a Viaticului. Dacă însă mărturisirea sacramentală urmează să se facă în cursul celebrării, să aibă loc la început, înainte de Ungere. Când nu are loc mărturisirea sacramentală a bolnavului în cadrul ritului, e bine să se facă actul penitenţial.

116. Dacă pericolul e deosebit de mare, să se dea imediat bolnavului o singură ungere şi apoi Viaticul. Dacă bolnavul e gata să-şi dea sufl etul, conform nr. 30, imediat să i se dea Viaticul, astfel încât, la plecarea din această viaţă, întărit fiind cu trupul lui Cristos, să aibă cu sine chezăşia învierii. Căci credincioşii care se află în pericol de a muri sunt obligaţi prin poruncă să primească sfânta Împărtăşanie.

117. Dacă este posibil, în pericol de moarte să nu se dea în cadrul aceleiaşi celebrări şi Confi rmaţiunea (Mirul), şi Ungerea bolnavilor, pentru ca nu cumva, de vreme ce în ambele are loc ungerea, aceste sacramente, diferite unul de altul, să se confunde. Totuşi, dacă este necesar acest lucru, Confirmaţiunea să se dea imediat înainte de binecuvântarea untdelemnului bolnavilor, lăsându-se afară acea impunere a mâinilor, care ţine de ritul Ungerii.

Riturile introductive

118. Mergând la bolnav, preotul, îmbrăcat în haine corespunzătore pentru acest oficiu, îi salută cu amabilitate pe el şi pe cei de faţă, folosind, dacă este cazul, următorul salut:

V. Pace acestei case

şi tuturor celor ce locuiesc într-însa.

Sau:

V. Pacea Domnului să fi e cu voi (cu tine).

Alte formule de salut, nr. 230-231.

Apoi, aşezând sfântul Sacrament pe masă, îl adoră împreună cu cei de faţă.

În continuare, dacă crede oportun, stropeşte cu apă sfinţită bolnavul şi încăperea folosind această formulă, sau alta care se găseşe în ritualul particular:

V. Această apă să vă amintească de Botezul vostru

şi de Cristos care ne-a răscumpărat

prin pătimirea şi învierea sa.

119. Dacă e necesar, să pregătească bolnavul printr-o discuţie fraternă pentru celebrarea sacramentelor, expunându-i, dacă e cazul, un scurt text din Evanghelie, prin care să-l invite la pocăinţă şi la dragostea lui Dumnezeu. Poate folosi acest îndemn sau altul mai potrivit cu starea bolnavului:

V. Fraţilor preaiubiţi,

Domnul Isus, care este mereu alături de noi

şi ne ajută necon tenit cu harul sacramentelor sale,

este acela care prin preoţi

îi dezleagă pe cei care fac pocăinţă,

îi întăreşte pe bolnavi prin Ungerea sfântă

şi celor care aşteaptă venirea lui

le hrăneşte speranţa în viaţa veşnică,

prin sfântul Viatic al trupului său.

Să-l ajutăm, aşadar,

prin dragostea noastră

şi prin rugăciunea făcută cu evlavie

pe acest frate al nostru,

căruia îi dăm aceste trei sacramente

pe care el le doreşte.

Spovada

120. Dacă e necesar, preotul să asculte mărturisirea sacramentală a bolnavului, care, în caz de nevoie, poate fi numai generică, dacă altfel nu se poate face.

121. Dacă nu are loc mărturisirea sacramentală a bolnavului sau mai sunt şi alţii de împărtăşit, preotul invită bolnavul şi pe cei de faţă să facă actul penitenţial:

V. Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,

ca să luăm parte cu vrednicie

la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:

R. Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul

şi vouă, fraţilor,

că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:

R. din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:

R. De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,

pe toţi îngerii şi sfi nţii

şi pe voi, fraţilor,

să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar preotul încheie:

V. Să aibă milă de noi,

atotputernicul Dumnezeu

şi, iertându-ne păcatele,

să ne ducă la viaţa veşnică.

Toţi răspund:

R. Amin.

Alte formule la alegere pentru actul penitenţial, nr. 232-233.

122. Sacramentul Spovezii sau actul penitenţial se pot încheia cu indulgenţa plenară în ceasul morţii, pe care preotul o acordă bolnavului în felul următor:

V. În virtutea puterii pe care mi-a dat-o Scaunul Apostolic,

îţi acord indulgenţa plenară şi iertarea tuturor păcatelor,

în numele Tatălui, şi al Fiului, + şi al Sfântului Duh.

R. Amin.

Sau:

V. Prin tainele preasfi nte ale împăcării omului,

să-ţi ierte atotputernicul Dumnezeu

toate pedepsele vieţii acesteia

şi ale celei viitoare,

să-ţi deschidă porţile paradisului

şi să te primească în bucuriile veşnice.

R. Amin.

123. Apoi, dacă starea bolnavului permite acest lucru, se face mărturisirea de credinţă de la Botez (nr. 108) şi se spune o scurtă litanie la care, pe cât posibil, să răspundă atât bolnavul, cât şi cei de faţă.

Formulele care urmează pot fi adaptate astfel încât să exprime mai bine rugăciunea bolnavului şi a celor prezenţi.

V. Fraţilor preaiubiţi,

să ne rugăm lui Dumnezeu

pentru fratele nostru, N.,

pe care îl întăreşte cu sacramentele sale în aceste clipe.

– Să-l rugăm pe Domnul ca, privindu-l, să recunoască în el

chipul Fiului său în pătimire.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Să-l rugăm pe Domnul să-l întărească şi să-l păstreze în dragostea sa.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

– Să-l rugăm pe Domnul să-i dăruiască puterea şi pacea sa.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

124. Dacă în cadrul ritului urmează să fi e administrat şi sacramentul Confirmaţiunii, preotul procedează după cum se prevede mai jos, nr. 136-137. Apoi, fără a mai impune mâinile, după cum s-a specifi cat la nr. 125, trece la binecuvântarea untdelemnului, dacă trebuie făcută, şi la Ungere în modul prescris mai jos (nr. 126-128).

Ungerea sfântă

125. Preotul impune mâinile peste capul bolnavului, fără să spună nimic.

126. În continuare, binecuvântează untdelemnul, dacă trebuie binecuvântat, conform nr. 21:

V. Binecuvântează, + Doamne,

acest untdelemn

şi pe bolnavul

care este uns cu acest untdelemn.

Alte formule, la alegere, nr. 242 sau 75.

127. Dacă untdelemnul este deja binecuvântat, se poate spune rugăciunea de mulţumire asupra untdelemnului:

V. Binecuvântat să fii, Dumnezeule, Tată atotputernic,

care l-ai trimis pe Fiul tău în lume pentru noi

şi pentru mântuirea noastră.

R. Binecuvântat să fie Dumnezeu.

V. Binecuvântat să fii, Dumnezeule, Fiule unul-născut, care,

coborând între noi, oamenii, ai voit să vindeci bolile noastre.

R. Binecuvântat să fie Dumnezeu.

V. Binecuvântat să fii, Dumnezeule, Duhule Sfânt, Mângâietorule,

care întăreşti necontenit cu puterea ta neputinţele

noastre trupeşti.

R. Binecuvântat să fie Dumnezeu.

V. Doamne, slujitorul tău,

care în spirit de credinţă

este uns cu acest untdelemn sfânt,

să se învrednicească a fi alinat în suferinţele sale

şi să primească tărie în neputinţa sa.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

128. Preotul ia untdelemnul sfânt şi unge bolnavul pe frunte şi pe mâini, spunând o singură dată:

V. Prin această Ungere sfântă

şi prin mila sa preaîndurătoare,

să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt;

R. Amin.

V. Pentru ca, iertându-ţi păcatele,

să te mântuiască

şi să te aline cu bunătate.

R. Amin.

129. Preotul face introducerea la recitarea rugăciunii Tatăl nostru cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

V. Şi acum, să ne rugăm împreună lui Dumnezeu,

aşa cum ne-a învăţat

Domnul nostru Isus Cristos:

şi continuă toţi:

R. Tatăl nostru, care eşti în ceruri:

sfi nţească-se numele tău;

vie împărăţia ta;

facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi ne iartă nouă greşelile noastre,

precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi nu ne duce pe noi în ispită;

ci ne mântuieşte de Cel Rău.

Viaticul

130. Preotul arată preasfântul Sacrament, zicând:

V. Iată Mielul lui Dumnezeu,

care ia asupra sa păcatele lumii.

Fericiţi cei chemaţi

la ospăţul Mielului.

Bolnavul, dacă se simte în stare, şi ceilalţi care se împărtăşesc, spun o singură dată:

R. Doamne, nu sunt vrednic

să intri sub acoperământul meu,

dar spune numai un cuvânt

şi se va tămădui sufl etul meu.

131. Preotul se apropie de bolnav şi, arătându-i Sfântul Sacrament, spune:

V. Trupul lui Cristos (sau: Sângele lui Cristos).

Bolnavul răspunde:

R. Amin.

Şi imediat după ce i-a dat Împărtăşania, preotul adaugă:

V. El să te păzească şi să te ducă la viaţa veşnică.

Bolnavul răspunde:

R. Amin.

Cei de faţă, care doresc să se împărtăşească, primesc sfânta Împărtăşanie în mod obişnuit.

132. După ce s-a dat Împărtăşania, se face purifi carea ca de obicei. Apoi, dacă se crede oportun, se poate păstra un timp de tăcere.

Ritul de încheiere

133. Preotul rosteşte rugăciunea de încheiere:

V. Să ne rugăm.

Dumnezeule, Fiul tău este pentru noi

calea, adevărul şi viaţa;

priveşte cu îndurare la slujitorul tău, N.,

şi fă ca el, care se încrede în promisiunile tale,

fi ind acum întărit cu trupul şi sângele tău,

să meargă liniştit în împărăţia ta.

Prin Cristos, Domnul nostru.

R. Amin.

Alte rugăciuni la alegere, nr. 259 şi 57.

Apoi împarte binecuvântarea bolnavului şi tuturor celor care sunt de faţă:

V. Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu

Tatăl, şi Fiul, + şi Sfântul Duh.

R. Amin.

Alte formule de binecuvântare, nr. 79. 237.

La sfârşit, atât preotul, cât şi cei de faţă pot da bolnavului semnul păcii.

ADMINISTRAREA UNGERII FĂRĂ VIATIC

134. Dacă, din cauza împrejurărilor, se administrează bolnavului care se află în pericol de moarte Ungerea fără administrarea Viaticului, să se păstreze ritul de mai sus expus la nr. 119-129, exceptându-se următoarele:

a) Îndemnul introductiv (nr. 119), care se adapteză situaţiei în felul următor:

V. Fraţilor preaiubiţi,

Domnul Isus Cristos ne-a poruncit prin apostolul Iacob:

„Este cineva bolnav între voi?

Să-i cheme pe preoţii Bisericii, care,

ungându-l cu untdelemn în numele Domnului,

să se roage asupra lui,

şi rugăciunea făcută cu cre dinţă

îl va mântui pe bolnav

şi Domnul îi va aduce alinare;

iar dacă a săvârşit păcate,

îi vor fi iertate”.

Să încredinţăm, aşadar, pe fratele nostru bolnav

harului şi puterii lui Cristos,

ca să găsească alinare şi mântuire.

b) După ce dă Ungerea, preotul să spună una dintre rugăciunile de la nr. 243-246, care se potriveşte mai bine cu starea bolnavului.

Ungerea sub condiţie

135. Când preotul stă la îndoială dacă bolnavul mai trăieşte sau nu, Ungerea se poate da în felul următor:

Apropiindu-se de bolnav, dacă timpul permite, mai întâi spune:

V. Prin rugăciunea noastră,

făcută cu credinţă,

să-l invocăm pe Domnul pentru fratele nostru, N.,

ca să-l cerceteze cu îndurare

şi să binevoiască a-l întări prin Ungerea sfântă.

R. Te rugăm, ascultă-ne.

Şi imediat dă Ungerea, adaptând formula în felul următor:

V. Dacă trăieşti,

prin această Ungere sfântă

şi prin mila sa preaîndurătoare,

să te ajute Domnul cu harul Duhului Sfânt;

R. Amin.

V. Pentru ca, iertându-ţi păcatele,

să te mântuiască

şi să te aline cu bunătate.

R. Amin.

După caz, se poate adăuga una dintre rugăciunile de la nr. 243-246, care se potriveşte mai bine cu starea bolnavului.