Rugăciune Catolică

Preasfântă Fecioară Marie,

prin neprihănita-ţi zămislire

tu te arăţi ca cea mai scumpă floare a omenirii,

care avea să-l rodească pe Mesia.

Dumnezeu însuşi a învăţat şi a condus poporul său,

curăţându-l prin tot felul de încercări,

până când neamul lui David

a devenit suficient de pregătit

să-l primească pe omul desăvârşit, Isus Cristos.

Şi acest om a fost rodul trupului tău.

Rodeşte, scumpă floare, şi în zilele noastre

suflete nobile, pline de dragoste faţă de Dumnezeu.

Alungă din inimile noastre teama de efort

şi eliberează-ne de sclavia simţurilor.

Chemă pe cât mai mulţi la desăvârşirea creştină

prin viaţa monahală, pentru ca ei

să reamintească lumii de vanitatea celor pământeşti

şi să urmeze şoaptele mântuitoare ale harului.

Tu, care eşti Tămăduitoarea bolnavilor,

vino în ajutorul celor încercaţi

de diferite suferinţe trupeşti

şi ajută-i ca focul încercării prin care trec

să-i facă şi mai buni sufleteşte.

Ajută-i pe cei săraci să fie resemnaţi

la starea la care i-a chemat Dumnezeu

şi să profite de timpul liber spre a se îmbogăţi sufleteşte.

Apropie-te, măreaţă Regină,

şi de tronul celor care conduc popoarele.

Reaminteşte-le misiunea plină de răspundere

pe care o au şi dă-le gânduri de pace

şi înfăptuiri frumoase. Amin.

Tatăl nostru. Bucură-te, Marie. Slavă Tatălui.

Toată frumoasă eşti, Marie,

Şi prihană strămoşească nu este în tine!

Tu eşti slava Ierusalimului!

Tu eşti bucuria lui Israel!

Tu eşti cinstea neamului nostru!

Tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor.

O, Marie, o, Marie!

Fecioară preaînţeleaptă,

Maică preaîndurată,

Roagă-te pentru noi,

Mijloceşte pentru noi,

La Domnul Isus Cristos!

V. În zămislirea ta, Fecioară, ai fost neprihănită.

R. Roagă-te pentru noi Tatălui

pe al cărui Fiu l-ai născut.

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care, prin zămislirea neprihănită a Fecioarei, i-ai pregătit un lăcaş vrednic Fiului tău, te rugăm ca tu, care, prevăzând moartea aceluiaşi Fiu al tău, ai ferit-o de orice prihană, să faci ca noi să ajungem la tine curaţi, prin mijlocirea ei. Prin acelaşi Cristos, Domnul nostru. Amin.

Tota pulchra es Maria,

Et macula originalis non est in te,

Tu gloria Ierusalem,

Tu laetitia Israel,

Tu honorificentia populi nostri,

Tu advocata peccatorum,

O Maria, O Maria,

Virgo prudentissima,

Mater clementissima,

Ora pro nobis,

Intercede pro nobis

Ad Dominum Iesum Christum.

V. In conceptione tua, Virgo, immaculata fuisti.

R. Ora pro nobis Patrem, cuius Filium peperisti.

Oremus:

Deus, qui per immaculatam Virginis conceptionem dignum Filio tuo habitaculum praeparasti: quaesumus, ut qui ex morte eiusdem Filii tui praevisa, eam ab omni labe praeservasti, nos quoque mundos eius intercessione ad te pervenire concedas. Per eumdem Christum Dominum nostrum. Amen.

O, Neprihănită,

Regina cerului şi a pământului,

eu ştiu că nu sunt vrednic să mă apropii de tine,

să cad în genunchi în faţa ta, cu faţa la pământ,

dar pentru că te iubesc atât de mult,

îndrăznesc să te rog să fii atât de bună

să vrei să-mi spui cine eşti tu.

Doresc să te cunosc tot mai mult,

nemărginit mai mult, şi să te iubesc tot mai arzător,

cu o intensitate care să treacă peste orice piedică.

Apoi doresc să le arăt şi altor suflete cine eşti tu,

pentru ca un număr tot mai mare de suflete

să te cunoască mai desăvârşit

şi să te iubească mai arzător,

în aşa fel încât tu să devii regina tuturor inimilor

care bat pe pământ, şi vor bate în orice timp,

şi asta cât mai repede, cât mai curând posibil.

Unii nu cunosc deloc numele tău nici azi;

alţii, scufundaţi în noroiul imoralităţii,

nu îndrăznesc să-şi ridice privirea către tine;

alţii, apoi, cred că nu au nevoie de tine

pentru a-şi atinge scopul vieţii lor.

Dar mai sunt şi unii cărora Satana

care nu vrea să te recunoască drept Regina sa

şi, de aceea, din înger s-a schimbat în Diavol –

nu le permite să-şi plece genunchii în faţa ta.

Mulţi sunt cei care te iubesc, care ţin la tine;

dar cât de puţini sunt cei care,

din iubire faţă de tine, sunt dispuşi la orice,

la oboseli, la suferinţe, şi chiar la sacrificiul vieţii!

Când, o, Regină, vei stăpâni suverană în toate inimile

şi în fiecare în parte?

Când te vor recunoaşte locuitorii pământului ca mamă,

Pe Tatăl ceresc ca tată şi, în felul acesta, în sfârşit,

se vor simţi cu toţii fraţi?