|
Strălucirea cerească a gloriei tale |
|
|
|
|
Scris de ionutdamoc
|
|
Marţi, 12 Ianuarie 2010 20:32 |
|
|
|
O, Dumnezeule,
unul în natură şi întreit în persoane,
Tată, Fiu şi Duh Sfânt,
cauza primă şi scopul ultim al tuturor creaturilor,
binele infinit, de necuprins şi inefabil,
Creatorul meu, Mântuitorul meu şi Sfinţitorul meu,
eu cred în tine, sper în tine şi te iubesc din toată inima!
|
|
În fericirea ta infinită,
preferându-mă, fără nici un merit al meu,
atâtor altor creaturi care mai mult decât mine
ar fi corespuns binefacerilor tale,
ai avut pentru mine un freamăt de iubire
încă din veşnicie şi, sunând în timp ceasul meu,
m-ai scos din neant la viaţa pământească
şi mi-ai dăruit harul, zălog al vieţii veşnice.
|
|
Din abisul mizeriei mele, eu te ador şi-ţi mulţumesc.
Asupra leagănului meu a fost invocat numele tău
ca profesiune de credinţă, ca program de acţiune,
ca unică ţintă a pelerinajului meu pe pământ.
Fă, o, Treime Preasfântă,
ca eu să mă inspir mereu din această credinţă
şi să împlinesc în mod constant acest program,
pentru ca, ajuns la capătul drumului meu,
să-mi pot fixa privirea asupra strălucirii gloriei tale!
|
|