|
Comentariu la rugăciunea Tatăl nostru |
|
|
|
|
Scris de ionutdamoc
|
|
Marţi, 12 Ianuarie 2010 20:45 |
|
|
|
Tatăl nostru:
Creatorul, Răscumpărătorul,
Mângâietorul şi Salvatorul nostru.
|
|
Care eşti în ceruri:
în îngeri şi în sfinţi, luminându-i ca să cunoască
pentru că tu, Doamne, eşti lumină;
înflăcărându-i să iubească,
pentru că tu, Doamne, eşti iubire;
locuind în ei, plinătatea bucuriei lor,
pentru că tu, Doamne, eşti binele suprem şi veşnic,
de la care provine tot binele,
fără de care nu există nici un bine.
|
|
Sfinţească-se numele tău:
să se facă mai clară în noi cunoaşterea ta,
pentru a putea vedea întinderea binefacerilor tale,
lărgimea promisiunilor tale,
culmile maiestăţii tale, profunzimea judecăţilor tale.
|
|
Vie împărăţia ta:
pentru ca tu să domneşti în noi prin harul tău,
tu să ne faci să ajungem la împărăţia ta,
unde există o vedere a ta fără umbre,
o iubire perfectă, o unire fericită,
o bucurie fără sfârşit.
|
|
Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ:
ca să te iubim din toată inima,
gândindu-ne mereu la tine;
din tot sufletul, dorindu-te mereu pe tine;
din tot cugetul, orientând către tine
toate intenţiile noastre
şi căutând onoarea ta în toate lucrurile.
Şi din toate puterile noastre,
consumându-ne toate energiile
şi sensibilitatea sufletului şi a trupului
în slujba iubirii tale, şi nu pentru altceva.
Şi ca să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine,
trăgându-i pe toţi din toate puterile noastre
la iubirea ta,
bucurându-ne de binele altora ca de binele nostru
şi compătimindu-i în răutate, fără a ofensa pe cineva.
|
|
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi:
dă-ni-l astăzi pe Fiul tău preaiubit,
Domnul nostru Isus Cristos:
ca amintire şi ca înţelegere plină de respect
a acelei iubiri pe care a avut-o faţă de noi,
şi a tot ceea ce a spus, a făcut şi a suferit pentru noi.
|
|
Şi ne iartă nouă greşelile noastre:
pentru milostivirea ta negrăită,
în virtutea pătimirii Fiului tău
şi pentru mijlocirea şi meritele
preafericitei Fecioare Maria şi ale tuturor sfinţilor.
|
|
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri:
iar pe aceia pe care nu ştim să-i iertăm pe deplin,
tu, Doamne, fă să-i iertăm din toată inima,
aşa încât, din iubire faţă de tine,
să-i putem iubi cu adevărat pe duşmanii noştri
şi să putem mijloci cu evlavie la tine pentru ei,
şi nimănui să nu răsplătim răul cu rău,
ci să căutăm să fim tuturor de folos.
|
|
Şi nu ne duce pe noi în ispită:
ascunsă sau vizibilă, neprevăzută sau insistentă.
|
|
Ci ne mântuieşte de Cel Rău:
trecut, prezent şi viitor. Amin.
(Sfântul Francisc de Assisi)
|
|