Rugăciune Catolică

Te laud, te preamăresc

şi te binecuvântez pe tine, Dumnezeul meu,

pentru nenumăratele binefaceri

pe care mi le-ai dăruit mie, nevrednicul.

Laud clemenţa ta, care mă aşteaptă de mult,

bunătatea ta, care doar se face că pedepseşte,

mila ta, care cheamă, amabilitatea ta, care primeşte,

milostivirea ta, care iartă păcatele,

bunăvoinţa ta, care răsplăteşte mai presus de merite,

răbdarea ta, care nu-şi aduce aminte de ofensă,

condescendenţa care mângâie,

îngăduinţa care apără, veşnicia care păstrează,

adevărul care răsplăteşte.

Ce pot spune, Dumnezeul meu,

despre negrăita-ţi generozitate?

Într-adevăr, tu mă chemi atunci când fug,

mă primeşti când mă întorc,

mă ajuţi în îndoială,

mă mângâi în disperare,

mă stimulezi când sunt neglijent,

mă înarmezi când lupt,

mă încoronezi când triumfez.

Nu mă dispreţuieşti, păcătosul de mine,

după pocăinţă şi nu-ţi aduci aminte de ofensele mele.

Tu eliberezi de multe pericole,

îmbunezi inima şi o îndrepţi spre penitenţă.

Înspăimânţi prin pedepse, atragi prin promisiuni,

pedepseşti prin flagelări.

Păstrezi prin slujirea îngerilor,

procuri bunurile temporare,

rezervi pentru noi bunurile veşnice.

Îndemni prin frumuseţile creaţiei,

inviţi prin generozitatea mântuirii,

promiţi premiile recompensei cereşti.

Pentru toate aceste bunuri

nu sunt în stare să te laud aşa cum se cuvine.

Mulţumesc maiestăţii tale

pentru belşugul bunătăţii tale imense,

ca să sporeşti mereu în mine harul

şi, sporit, să-l păstrezi,

iar păstrându-l, să-l răsplăteşti.

(Sfântul Toma de Aquino)