|
INTRĂ ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI MEU |
|
|
|
|
Scris de ionutdamoc
|
|
Miercuri, 13 Ianuarie 2010 10:46 |
|
|
|
Preadulce Isus,
intră în adâncul sufletului meu
cu iubirea ta suavă şi lucrătoare,
cu o caritate adevărată,
senină, apostolică şi preasfântă,
aşa încât sufletul meu
să ardă şi să se topească mereu şi numai
de dorinţa şi de iubirea ta.
Numai pe tine să te dorească,
după tine să tânjească,
şi să nu caute altceva
decât să se dizolve şi să fie cu tine.
|
|
Fă ca sufletul meu
să fie înfometat după tine,
pâine a îngerilor,
hrană a celor aleşi,
pâinea noastră cea de toate zilele,
aliment mai presus de toate,
de bunătate, de savoare deosebită
şi de gust suav.
|
|
De tine, pe care îngerii te contemplă cu ardoare,
să înfometeze mereu şi să se hrănească inima mea,
şi de gustul tău preadulce
să se umple adâncul sufletului meu.
|
|
Inima mea să înseteze mereu de tine,
Dumnezeul meu,
izvor de viaţă,
izvor de înţelepciune şi de ştiinţă,
izvor de lumină veşnică,
inepuizabil torent de delicii,
abundenţă a casei lui Dumnezeu.
|
|
Inima mea mereu să te dorească şi să te caute.
după tine să tânjească,
să te găsească şi să te ajungă;
să te mediteze şi să vorbească despre tine;
totul să lucreze spre lauda şi gloria numelui tău,
cu umilinţă şi discreţie,
cu iubire şi bucurie,
cu uşurinţă şi afecţiune,
cu perseverenţă până la sfârşit.
|
|
Tu singur
să fii mereu speranţa mea,
toată încrederea mea,
bogăţia şi singura mea complăcere,
unica mea bucurie
şi imensa mea bucurie,
odihna mea şi seninătatea mea,
pacea mea şi bunătatea mea,
hrana şi nutrimântul meu,
unicul meu refugiu şi ajutor,
înţelepciunea mea, moştenirea mea,
binele meu şi comoara mea,
în care să fie mereu fixate,
sigure şi puternic înrădăcinate,
inima şi mintea mea.
(Sfântul Bonaventura)
|
|