Rugăciune Catolică

O, Preot preaînalt

şi adevărat Mijlocitor, Isuse Cristoase,

tu te-ai oferit pe tine însuţi Tatălui

ca jertfă nepătată pe altarul crucii

pentru noi sărmanii păcătoşi,

ne-ai dat trupul tău ca să-l mâncăm

şi sângele tău ca să-l bem

şi ai pus acest mister în puterea Duhului tău Sfânt,

spunând: „Ori de câte ori veţi face aceasta,

să o faceţi în amintirea mea”.

Te rog prin acelaşi sânge al tău,

preţul infinit al răscumpărării noastre,

prin iubirea ta mare şi inefabilă,

prin care ai binevoit să ne iubeşti pe noi sărmanii,

să speli păcatele noastre în acest sânge,

pentru că ai binevoit

să mă chemi la slujirea preoţească,

un dar între alte daruri ale tale,

fără nici un merit din partea mea,

ci numai datorită bunătăţii tale;

învaţă-mă pe mine, sărmanul slujitor,

să tratez acest mister atât de mare cu acel respect

şi cu acea onoare care i se cuvine.

Ajută-mă cu harul tău să cred şi să înţeleg mereu

din acest mare mister,

atât cât îţi place ţie şi cât foloseşte sufletului meu,

şi astfel să gândesc şi să vorbesc despre el.

Duhul bunătăţii tale să pătrundă în inima mea,

făcând-o să răsune şi să vorbească în linişte

despre orice adevăr.

Un văl profund şi sacru acoperă acest mister.

Prin marea ta bunătate, ajută-mă să celebrez

sfânta Liturghie cu inimă curată şi cu minte senină.

Eliberează-mi inima

de gânduri zadarnice, dăunătoare şi păcătoase.

Întăreşte-mă prin sfinţii tăi îngeri păzitori

şi îndepărtează de la mine duşmanii binelui.

Prin puterea unui mister atât de mare

şi prin mâna sfântului tău înger,

îndepărtează de la mine şi de la toţi slujitorii tăi

duhul mândriei, al invidiei, al blestemului,

al necurăţiei, al îndoielii şi al neîncrederii.

Să fie făcuţi de ruşine cei care mă prigonesc

şi să dispară cei care vor să ne ducă la pierzare. Amin.

Te rog, Doamne,

pentru acelaşi sfânt mister

al trupului şi sângelui tău,

care ne hrăneşte zilnic în Biserică,

ne spală şi ne sfinţeşte

şi care ne face părtaşi de sublima ta dumnezeire,

dă-ne virtuţile tale sfinte

prin care putem să ne apropiem de altarul tău,

astfel ca acest sacrament să devină mântuirea

şi viaţa noastră.

Tu ai spus: „Pâinea pe care o voi da eu

este trupul meu pentru viaţa lumii.

Eu sunt pâinea cea vie coborâtă din cer.

Dacă cineva va mânca din această pâine,

va trăi în veci”.

O, Pâine preadulce, vindecă inima mea,

ca să pot simţi cât de plăcută este iubirea ta.

Vindec-o de orice lâncezeală,

ca să nu simtă altă bucurie afară de tine.

O, Pâine preacurată, care ai un gust minunat,

care mereu ne saturi şi niciodată nu te împuţinezi,

hrăneşte inima mea, şi sufletul meu

se va umple de bucuria ta.

Cu tine se satură îngerul, cu tine se satură şi călătorul

care, pentru a nu slăbi pe drum,

se întăreşte cu această hrană.

O, Pâine sfântă, Pâine vie, Pâine curată,

care ai coborât din cer şi dai viaţă lumii,

vino în inima mea şi curăţ-o de orice vină

a sufletului şi a trupului.

Intră în sufletul meu şi vindecă-l.

Fii apărare şi mântuire continuă

pentru sufletul şi trupul meu.

Îndepărtează-i de la mine, prin prezenţa puterii tale,

pe toţi duşmanii care mă atacă,

astfel ca, întărit fiind de tine,

să ajung în împărăţia ta, unde voi putea să te văd,

nu sub vălul misterului ca în prezent, ci faţă în faţă.

Atunci tu vei fi hrana mea minunată

şi nu-mi va mai fi nici foame, nici sete în veci.

Tu care vieţuieşti şi domneşti,

cu acelaşi Dumnezeu Tatăl

şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Ambroziu)